PASTORALA LA PRAZNICUL INVIERII DOMNULUI 2006

 

 

N I C O L A E

din mila lui Dumnezeu

Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada

 
Iubitului cler si dreptmaritorilor crestini,

pace si bucurie sfanta de la Hristos Domnul,

iar de la noi arhiereasca binecuvantare.

 
Prea Cucernici Parinti,

 

Iubiti Credinciosi,

 
Hristos a inviat!

 
De 2000 de ani ne salutam in aceasta dimineata sfanta cu aceste cuvinte care vestesc o mare minune, biruinta vietii asupra mortii, biruinta luminii lui Dumnezeu asupra puterilor intunericului. Si din acest salut luam si noi puterea sa marturisim, impreuna cu apostolii si cu femeile mironosite, ca, daca Hristos a inviat si noi vom invia. Si acesta este fundamentul invataturii crestine.

 

Sf.

Apostol Pavel vesteste corintenilor ca acesta este continutul Evangheliei propovaduite de el si de ceilalti Apostoli: Va aduc aminte, fratilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ati si primit-o, intru care si stati, prin care si sunteti mantuiti; cu ce cuvant v-am binevestit-o - daca o tineti cu tarie, afara numai daca n-ati crezut in zadar - caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi; si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi. (1 Cor. 15, 1-4). Aceasta Evanghelie nu este rodul unor pareri sau a unor invataturi nascocite de mintea umana, ci este rezultatul intalnirii omului cu Hristos cel Inviat, este marturia acestei intalniri verificate in mai multe randuri. Caci, ne spune Sf. Pavel, Hristos s-a aratat lui Chefa si celorlalti apostoli, apoi la peste cinci sute de frati, apoi lui Iacov si din nou apostolilor si in cele din urma lui insusi, ca celui mai mic dintre apostoli (1 Cor. 15, 5-9). Si aceasta aratare a Domnului Inviat este descrisa in cartea Faptele Apostolilor cap. 22, 6-8: pe cand mergeam eu si ma apropiam de Damasc, pe la amiaza, deodata o lumina puternica din cer m-a invaluit ca un fulger. Si am cazut la pamant si am auzit un glas, zicandu-mi: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? Iar eu am raspuns: Cine esti, Doamne? Zis-a catre mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care tu Il prigonesti. Iar mai departe in acelasi capitol ni se prezinta rezultatul acestei intalniri prin cuvintele dreptului Anania: Dumnezeul parintilor nostri te-a ales de mai inainte pe tine ca sa cunosti voia Lui si sa vezi pe Cel Drept si sa auzi glas din gura Lui; ca martor vei fi Lui, in fata tuturor oamenilor, despre cele ce ai vazut si auzit. (Fapte 22, 14-15).

 

Aceasta este alegerea Sf. Pavel ca binevestitor al Evangheliei Invierii lui Hristos. Dar acesta este si modelul alegerii fiecaruia dintre noi ca si martor si marturisitor al Invierii lui Hristos. Caci fiecare ne aflam pe drumul acestei vieti ca si Pavel Apostolul pe drumul Damascului, cautandu-ne un rost si o implinire. Pavel se ratacise si il cauta pe Hristos cel mort si ascuns de apostoli. L-a intalnit pe Hristos cel viu, cel Inviat, cel ce a biruit moartea. In mod asemanator ne ratacim si noi de multe ori nestiind cum sa-l aflam pe Dumnezeu si cum sa ii implinim voia. Este El, Biruitorul mortii si Datatorul vietii care ne cauta, ne afla, ni se descopera ca o lumina. Este lumina creatiei pe care o descoperim ca lucrare a lui Dumnezeu, dar este si lumina ce ni se daruieste fiecaruia si care ne calauzeste in aceasta viata. Iar aceasta descoperire se refera, ca si in cazul lui Sf. Pavel, la o alegere de a fi martori ai Invierii: ai invierii noastre la o alta viata, aceea a dragostei lui Dumnezeu, ca urmare a jertfei supreme pe Cruce si a Invierii lui Hristos.

 

Aceasta mare minune a Invierii lui Hristos este asadar si inceputul invierii noastre. Sf. Pavel adreseaza cuvinte de mustrare corintenilor care se indoiau de invierea mortilor: Daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este inviere a mortilor? Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra. (1 Cor 15, 12-14) Credinta noastra are ca temelie Invierea lui Hristos si este implinita prin credinta in propria noastra inviere. Hristos este numit incepatura (a invierii) celor adormiti (1 Cor. 15, 20) si intaiul nascut din morti (Col. 1,18). Prin Inviere, Hristos ne-a deschis noua calea spre inviere: Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor (1 Cor. 15, 21). Ceea ce inseamna ca nu este suficient sa marturisim credinta in Invierea lui Hristos ca pe un fapt istoric, ci sa afirmam si sa traim credinta in propria noastra inviere. Aceasta credinta ne poate schimba viata, aceasta credinta face trecerea de la istorie, care este uneori impersonala, la experienta personala a vietii celei adevarate. Caci a crede ca vom invia, asa cum Hristos a inviat, nu inseamna numai nadejdea intr-un eveniment viitor de la sfarsitul veacurilor, cand toti vom invia la cea de-a doua venire a lui Hristos, ci inseamna o inviere inca din aceasta viata pamanteasca, o desteptare a noastra la viata comuniunii cu Dumnezeu.

 

In aceasta sfanta zi va doresc tuturor sa descoperiti sensul credintei in invierea noastra zidita pe credinta in Invierea lui Hristos. Sa primim cu totii aceasta descoperire, sa ne bucuram de lumina Invierii, sa iertam toate pentru aceasta bunavestire.

 

Il rog pe Dumnezeu sa ne faca pe toti partasi bucuriei Sf. Apostol Pavel care l-a intalnit pe Domnul Inviat pe drumul Damascului si ne arate vrednici vestitori ai acestei minuni. In acelasi timp doresc sa va invit pe toti sa fiti partati la o mare bucurie a Arhiepiscopiei noastre, anume hirotonia P.Cuv. Arhim. Ioan Casian Tunaru intru Episcop Vicar, in cadrul Congresului Arhiepiscopiei noastre de la Chicago din 29 iunie – 2 iulie 2006. Avem mare nadajde ca acest eveniment va fi un pas important in stradaniile noastre de a organiza Arhiepiscopia si parohiile noastre de pe continentul american.

 

 

 

Va imbratisez frateste in Hristos Domnul Cel Inviat si va urez tuturor Sarbatori fericite!

 

 

 

Hristos a inviat!  

 

Al vostru frate intru rugaciune catre Dumnezeu,

 

 

 

† NICOLAE

 

 

 

Chicago, Praznicul Invierii Domnului, 2006

 

 

  

.