Participarea la slujbele oficiate in manastirile din Sfantul Munte Athos ne ofera posibilitatea de a lua contact cu o slujire foarte veche din Biserica - dar din pacate aproape disparuta astazi -, cea a canonarhului. Canonarhul, prin gesturile sale, precum si prin intreaga miscare liturgica pe care o presupune indeplinirea atributiilor acestuia in biserica, imprima un anumit dinamism slujbei, ferindu-ne de monotonie, mai ales in timpul privegherilor de toata noaptea. O practica raspandita astazi la Muntele Athos, este ca acesta sa rosteasca textul troparelor sau stihirilor (in cazul cantarilor executate pe larg, unde sensul textului se intelege mai greu), iar psaltii il repeta cantat. Principala indatorire a canonarhului, atat in manastirile, cat si in bisericile de mir in care il mai intalnim, ramane insa vegherea neincetata asupra respectarii ordinii canonice si tipiconale a sfintelor slujbe.
Canonarhul, membru al clerului inferior
Detalii despre canonarh si despre responsabilitatile acestuia, pot fi aflate din vechile tipice liturgice ale Bisericii. In vechea Biserica crestina, canonarhul facea parte din clerul inferior. Rolul sau era de a supraveghea si conduce cantarea canoanelor si a imnelor liturgice.
Canonarhul, potrivit Tipicului, se afla pe o treapta superioara citetului, in manastiri, canonarhul fiind ales numai dintre monahi si nu dintre frati. Este mai mic, din punct de vedere ierarhic, decat diaconul. Insa poate fi considerat pe aceeasi treapta cu ipodiaconul.
Canonarhul trebuie sa cunoasca foarte bine tipicul bisericesc, precum si cantarea bisericeasca. El primeste intotdeauna binecuvantare inainte de a-si exercita responsabilitatile.
Potrivit Tipicului, aproape intotdeauna in biserica canonarhul sta in fata, in partea dreapta sub policandru, sau inaintea usilor imparatesti (insa nu atat de aproape precum diaconul). Tipicul mentioneaza ca atunci cand isi incheie atributiile, el trebuie sa faca o metanie mica episcopului sau preotului slujitor, apoi psaltilor si credinciosilor. Prin tot ceea ce face interactioneaza intr-un fel sau altul cu psaltii sau credinciosii. In manastiri canonarhul poarta in general capul acoperit.
Care sunt responsabilitatile traditionale ale canonarhului?
Canonarhul este aproape intotdeauna membru al unuia dintre coruri si, inainte de a-si implini responsabilitatile intra in altar, pentru a obtine binecuvantarea si pentru a imbraca stiharul. Apoi, la timpul potrivit, se indreapta catre locul sau, in mijlocul bisericii.
Atributiile sale sunt urmatoarele:
Legat de slujirea canonarhului in timpul Vecerniei, in Tipicul Sfantului Sava se mentioneaza: "Se cuvine a sti ca este datoria canonarhului, dupa ce face inchinaciune sa zica din carte, sa astepte sfarsitul Stihirii si de abia atunci sa faca inchinaciune odata cu fratii. Si la cealalata strana mergand si acolo face de asemenea la fel. La sfarsitul Stihului: Ca s-a intarit mila Lui peste noi, se aduna amandoua stranele la mijlocul bisericii, mergand toti odata. Si impreunandu-se amandoua stranele dupa obicei de o parte si de alta si canonarhul stand in mijlocul lor face catre toti inchinaciune cu evlavie. De asemeni fac si amandoua stranele odata inchinaciune cu bunacuviinta fara ca sa-si plece genunchii si ridicand apoi glasul mai sus si cantand: Ca s-a intarit mila Lui peste noi" Slava... Si acum... a Nascatoarei Invierii, dupa glasul Stihirii din Minei. Iar la sfarsit iarasi toti fratii impreuna cu canonarhul facand inchinaciune unii catre altii la locurile care sunt. Apoi acelasi canonarh zice: Aliluia cu capul descoperit si dator este a astepta pana cand se va sfarsi Prochimenul si Aliluia. Si apoi se inchina dupa obicei si se intoarce la locul lui. De asemeni si la Stihoavna se cuvine ca toti sa iasa in mijloc si facand o inchinaciune toti odata canta Stihirile Stihoavnei si canonarhul este dator sa incetineasca ca si prima data. Si sfarsindu-se Stihira Nascatoarei, face inchinaciune si merge la locul sau.”
La Utrenie, canonarhul recita un numar de fragmente responsoriale ale slujbelor, incluzand, Aliluia, „Dumnezeu este Domnul”, Prochimenul , "Toata suflarea sa laude pe Domnul ”, Condacul, Icosul (ale caror fraze finale sunt cantate de catre strana) si "Sfant este Domnul Dumnezeul nostru”.
La Sfanta Liturghie, canonarhul intoneaza Prochimenul si Aliluia. Tipicul nu mentioneaza in mod special ca atributie a canonarhului, citirea Apostolului insa, de cele mai multe ori, el este cel care il rosteste.
In prezent, deoarece in majoritatea bisericilor nu se mai canta la doua strane (cor antifonic), au fost pierdute din vedere atat rolul canonarhului, cat si intreaga miscare liturgica (venirea si plecarea de la strane in mijlocul naosului in anumite momente liturgice) legata de acesta. Multe din indatoririle sale au fost preluate fie de diacon, fie de protopsalt.
Radu Alexandru
Grupul Nectarie Protopsaltul -"Ziua invierii" interpretata cu canonarh.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.