Una din caracteristicile confesiunilor crestine neoprotestante este aceea de folosi muzica in scop de propaganda si prozelitism. Asa se face ca, in adunarile lor, adeptii acestor culte il lauda pe Domnul intr-un chip extrem de variat din punct de vedere muzical, pentru a avea posibilitatea de a atrage noi aderenti din zone diverse ale societatii. De aceea, nu putine sunt cazurile in care unii membri ai acestor culte, se gasesc in biserica nu pentru a-L afla pe Hristos, ci pentru ca sunt fani ai muzicii folk, pop, rock etc.
Cand maneaua devine muzica de cult
Cei de etnie roma au, la randul lor, posibilitatea de a se exprima muzical in adunare intr-un mod specific, prin intermediul muzicii lautaresti si, mai nou, al manelelor crestine. "Pentru noi s-a ivit mantuirea”, "Vreau sa spuna cel ce-i slab”, "Doamne am necazuri”si "Da-ti solzii de pe ochi, azi crestine”, sunt numai cateva din manelele cu caracter crestin, ce se gasesc astazi pe internet, la numai un click distanta.
Pentru multi dintre noi, toate aceste manifestari cultice sunt de nagandit sau tin de sfera sacrilegiului, dar trebuie sa constientizam ca s-a putut ajunge aici, pentru ca, in viziunea acestor culte, accentul cade pe mesaj, forma pe care o acesta o imbraca fiind neglijata. Nu trebuie sa ne mire insa, din moment ce toate acestea se intemeieaza pe o invatatura doctrinara ce respinge Sfanta Traditie.
Muzica psaltica in Biserica Ortodoxa
In Biserica Ortodoxa alaturi de mesaj, de textul liturgic, foarte importanta este si forma in care acesta este propagat. Atat textul liturgic, cat si forma au, in Biserica, un caracter revelat, fiind randuite de Sfintii Parinti, sub inspiratia Duhului Sfant.
In privinta formei pe care o imbraca prin Traditie cantul religios in Biserica Ortodoxa, aceasta se regaseste sub chipul muzicii psaltice sau al muzicii bisericesti bizantine. Ca si icoana bizantina, aceasta este o muzica transfigurata ce ne cheama la transfigurare.
Mai intai de toate, muzica bisericeasca este rugaciune si, din acest motiv, nu sunt acceptate in cultul bisericii nici cantarea instrumentala si nici genurile muzicale lumesti, ca unele ce nu ne pot descoperi realitatile ceresti. Toate acestea nasc intru noi sentimente, in timp ce muzica psaltica ne deschide trairii lui Hristos. Aceasta este in asa fel compusa si interpretata incat sa nu starneasca patimile noastre, ci sa le potoleasca, deschizandu-ne, in acelasi timp, rugaciunii si unirii de taina cu Mantuitorul.
Muzica bisericeasca si muzica lumeasca
Primul lucru pe care il invata cel care doreste sa deprinda cantarea psaltica, este acela ca Biserica Ortodoxa distinge doua ramuri ale muzicii: cea bisericeasca (adusa ca o jertfa, transfigurata, lui Dumnezeu si semenilor) si cea lumeasca (cu toate formele si caracteristicile ei). Aceasta granita esentiala se pare ca nu a fost trasata in cadrul bisericilor neoprotestante.
Interesant este insa faptul ca mult mai multe legaturi cu ceea ce este la origine maneaua, are muzica psaltica, decat melodiile cantate astazi sub acest nume, carora li s-ar potrivi mai corect numele "pseudo-manele”.
Nu multi stiu ca atat in Constantinopol, locul lor de origine, cat si in Tarile Romane, unele din manelele de secol XIX (lucrari cu caracter oral), au fost adunate si tiparite in cadrul unor colectii, in notatie muzicala psaltica, de catre psalti de seama ai Bisericii Ortodoxe. Sunt cunoscute in acest sens, lucrarile lui Theodor Papa Paraskos Focaevs, "Euterpe” (1830), "Pandora"(1843) ce prezinta, alaturi de cantari grecesti si turcesti cu caracter profan, cantece europene provenite din arii de opera sau creatii populare.
Corespondentul valah al muzicienilor din Constantinopol ce au "cules" productiile multor generatii de compozitori rasariteni este Anton Pann, cel care a tiparit "Spitalul amorului sau cantatorul dorului”. Daca opera sa psaltica beneficiaza in linii mari de studii destul de consistente, in schimb sub aspectul repertoriului muzical profan, al "cantecelor de lume", este foarte putin cercetat.
Din "Spitalul amorului" a fost preluata si aranjata in stil turcesc (anii 1950), piesa "Pana cand nu te iubeam”, de catre violonistul Victor Predescu, pentru a fi interpretata de cantareata Maria Tanase.
De asemenea, piese cuprinse in aceasta colectie de cantece lumesti tiparita de Anton Pann, se regasesc in prezent si in repertoriul unor grupuri vocal-instrumentale precum "Trei parale” si "Anton Pann”, cel din urma avand in componenta si psalti ai bisericilor din Bucuresti.
In incheiere, mentionez faptul ca nu am intentionat demonizarea acestui gen muzical (atat de controversat) si nici demonizarea folosirii lui in cadrul cultului bisericilor neoprotestante. Am dorit sa arat ca - dupa cum am vazut - desi acesta nu este nicidecum strain spatiului ortodox, la nivelul cultului divin al Bisericii Ortodoxe, este pastrata distinctia traditionala, fireasca si necesara, dintre "bisericesc” si "lumesc”.
Acesta este poate unul din motivele pentru care, ascultand muzica practicata in adunarile neoprotestante, nu stim daca ne aflam in biserica sau intr-o sala de concert (sau chiar la o nunta), dar ascultand cu umilinta cantarea psaltica, desi ne aflam pe pamant, "in cer ni se pare a sta".
Radu Alexandru
-
Cantaretul bisericesc si sminteala prin cantare
Publicat in : Cantarea -
Deosebirea duhurilor in cantarea liturgica
Publicat in : Cantarea -
Cand in biserica se canta obositor
Publicat in : Cantarea
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.