cap. 5 [2]. De ce nu e dedicată o pâine întreagă, ci o bucată tăiată din ea
1 Trebuie remarcat însă şi acest lucru: şi anume de ce nu sunt făcute dar şi dedicate lui Dumnezeu pur şi simplu pâinile oferite, ci dedicată lui Dumnezeu şi făcută dar e aceea dintre ele pe care o taie însuşi preotul, şi pe care aducând-o pe jertfelnic o sacrifică [hierourgei] (Cf. mai sus p. 335, nota 3.).
2 Şi acest lucru e propriu aducerii lui Hristos. Căci pe celelalte daruri posesorii lor le separau de lucrurile de acelaşi gen cu ele, le aduceau la templu şi le puneau în mâinile preoţilor, iar preoţii le primeau şi le dedicau sau sacrificau sau făceau cu fiecare din cele aduse ceea ce era nevoie să se facă.
3 Trupul Domnului însă a fost separat de cele de acelaşi gen cu el, a fost oferit, înălţat şi dedicat lui Dumnezeu, iar în cele din urmă a fost jertfit de El însuşi ca Preot [hie- reus]. Căci însuşi Fiul lui Dumnezeu l-a scos prin El însuşi detaşându-l din frământătura noastră, El însuşi l-a dat ca dar lui Dumnezeu punându-l în sânurile Tatălui ca Unul care El însuşi n-a fost nicicând separat de acele sânuri, ci acolo l-a creat şi acolo l-a îmbrăcat, astfel încât odată cu plămădirea lui acel [trup] să fie şi dat lui Dumnezeu; iar la urmă tot El însuşi l-a dus şi l-a jertfit pe cruce.
4 De aceea şi pâinea care urmează să se preschimbe în acel Trup însuşi preotul [hiereus] o taie din cele de acelaşi gen cu ea şi o dedică lui Dumnezeu punând-o pe sfânta tăbliţă/disc, după care aducând-o la jertfelnic o jertfeşte [thyei].
cap. 6 [3]. De ce întipăreşte preotul în pâine pătimirea lui Hristos
1 Aşadar, până ce zace în locul punerii-înainte [proscomidiar] pâinea tăiată este pâine simplă, care a primit numai calitatea de a fi fost dedicată lui Dumnezeu şi de a deveni dar [dorori], pentru că îl însemnează (semainei) pe Hristos la vârsta de la care El însuşi a devenit un dar. După cum s-a spus mai înainte, Acela însă a devenit un dar de la însăşi naşterea Sa, pentru că, potrivit Legii, El era un dar prin naşterea Sa, întrucât era întâi-născut [cf. Iş 13, 2; Lc 2, 22-24].
2 Iar întrucât pătimirile care vor avea loc ulterior în acel trup din pricina mântuirii noastre, şi anume crucea şi moartea, au fost prefigurate (prodietypothe) mai dinainte în cele ale Legii Vechi, de aceea şi aici preotul, înainte de a aduce la jertfelnic pâinea şi a o jertfi, încearcă mai întâi să arate în ea acele prefigurări [typous]. In ce mod? Prin aceea că atunci când face din ea un dar despărţind-o de pâinile întregi desenează în ea ca într-un tablou (Sau: scrie în ea ca pe o tăbliţă; en auto graphei kathaper en pinaki.) pătimirea şi moartea lui Hristos şi toate câte le face, pe unele potrivit unei utilităţi/trebuinţe [kata chreian], pe altele le supune înadins constrângerilor acestei semnificări [semasian]. Şi astfel cele făcute atunci sunt o relatare/istorisire în acţiuni praktike diegesis] a pătimirilor mântuitoare şi a morţii Lui.
3 Acest lucru era un obicei vechi, fiindcă uneori [cei vechi] istoriseau, îndemnau şi profeţeau în acţiuni [praktikos]. Căci şi profetul [Iezechiel], când a vrut să arate captivitatea evreilor, s-a legat pe sine însuşi [cf. Iz 3, 25; 4, 8]. Acelaşi lucru l-a făcut ulterior şi Agav însemnând lanţurile lui Pavel [cf. FA 21,10], Iar despre un părinte dintre cei purtători de Dumnezeu se spune că atunci când a fost întrebat ce anume este un monah n-a răspuns nimic, ci dezbrăcându-şi haina şi-a călcat-o în picioare (Patericul egiptean, avva Zaharia 3; PG 65, 180AB).
4 Şi însăşi moartea Domnului şi întreaga Lui economie cei din vechime o anunţau nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte, şi aşa le-au învăţat de la Dumnezeu: aşa au fost marea tăiată cu toiagul [de Moise; cf. Iş 14, 16-22], rugul verde în flacără [cf. Iş 3, 2], Isaac dus la junghiere de tatăl său [cf. Fc 22] şi celelalte prin care a fost însemnată de la început această taină.
5 Preotul apare atunci făcând şi el cele pe care le ştie despre acea jertfa atât istorisindu-le în cuvinte, cât şi arătându-le în fapte, pe cât e cu putinţă să arate unele ca acestea într-o astfel de materie; şi numai că nu spune: „Aşa a venit Domnul la pătimirea Sa! aşa a murit! aşa a fost împuns în coastă! aşa a ţâşnit atunci din coasta împunsă acel sânge şi apă!”
6 Şi face acestea ca să arate, precum spuneam, că acestui adevăr şi acestor realităţi le-au premers anterior unele prefigurări şi scripturi care le-au însemnat dinainte oamenilor, aşa cum el însuşi, înainte de a duce pâinea la jertfelnic şi a o jertfi, desenează [graphei] în ea cele ale jertfei. Face aceasta arătând apoi că pâinea aceasta se grăbeşte să fie preschimbată în adevărata Pâine, [Care e] Cel răstignit, Cel jertfit. Şi, pe lângă toate acestea, dat fiind că trebuie să vestim moartea Domnului [cf. 1 Co 11, 26], ca să nu lase deoparte nici un mod de vestire şi istorisire, pentru care ar fi nevoie de mii de guri, o istoriseşte atât în cuvinte, cât şi în acţiuni.
Nicolae Cabasilia
Explicari la dumnezeiasca Liturghie, Editura Deisis
Cumpara cartea "Explicari la dumnezeiasca Liturghie"
-
Proscomidia
Publicat in : Viata liturgica -
Proscomidia - partea nevazuta a Liturghiei
Publicat in : Viata liturgica -
Ritualul Proscomidiei
Publicat in : Slujbele de seara -
Care este rolul proscomidiei?
Publicat in : Liturghia -
Sfanta Liturghie
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.