Denumirea de antifoane vine de la cantarea alternativa a psalmilor si a refrenelor de catre doua grupuri de cantareti. In vechime se cantau ca antifoane psalmii 91, 92 si 94. Dupa secolul al VI lea, este introdus ca refren al celui de-al doilea psalm, imnul „Unule - Nascut”.

Incepand cu secolul al XIV-lea psalmii antifonici au fost inlocuiti cu psalmii 102 si 135 si Fericirile (cu stihiri). In zilele noastre, in general in parohii, cu exceptia praznicelor imparatesti care au antifoane speciale, ca antifoane se canta numai versetul intai al Psalmului 102, imnul Unule - Nascut si Fericirile.

La sfarsitul primului Antifon se canta stihul:”Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Mantuitorule, mantuieste-ne pe noi”.

La cel de-al doilea Antifon se canta: „Mantuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai inviat din morti, pe noi cei ce-ti cantam Tie, Aliluia. In cazul in care nu este Duminica sau sarbatoare speciala, se canta: „Mantuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce esti minunat intru sfinti, pe noi cei ce-Ti cantam Tie, Aliluia”.

Dupa Antifonul al doilea urmeaza imnul „Unule nascut.”. La finalul celui de-al treilea Antifon, se canta troparul Invierii. In cazul in care avem sarbatoare imparateasca se canta troparul sarbatorii, iar daca suntem in cursul saptamanii, se canta troparul Sfantului din ziua respectiva.

Antifonul I

„Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul si toate cele dinlauntrul meu numele cel sfant al Lui. Binecuvantat esti Doamne”este o sinteza a psalmului 102. Acest psalm se canta in intregime la manastirile din Sfantul Munte si la bisericile din lume, atunci cand se face priveghere.

Antifonul II

„Unule-Nascut, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Cel ce esti fara de moarte si ai primit, pentru mantuirea noastra, a te intrupa din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-ai intrupat si rastignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai calcat. Unul fiind din Sfanta Treime, impreuna slavit cu Tatal si cu Duhul Sfant, mantuieste-ne pe noi!” este o marturisire de credinta in Hristos, un rezumat al articolelor din Simbolul de credinta (Crez)

Al treilea Antifon este alcatuit din Fericiri, cunoscute si sub denumirea de Predica de pe munte (Matei 5, 3-12). In timpul acestui Antifon are loc Vohodul mic, adica purtarea solemna a Sfintei Evanghelii, din sfantul altar prin mijlocul naosului, pana la Sfanta Masa.

Vohodul Mic semnifica aparitia tacuta a Mantuitorului in lume, de aceea Sfanta Evanghelie este inchisa.

Tinand seama ca la nasterea lui Hristos, cerul s-a deschis si ingerii au coborat si au cantat: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire”, preotul, la Vohodul mic, rosteste: „Stapane Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat in ceruri cetele ingerilor si ale Arhanghelilor, spre slujba slavei Tale, fa ca impreuna cu intrarea noastra sa fie si intrarea sfintilor Tai ingeri, care slujesc impreuna cu noi si preamaresc bunatatea Ta”.

Iesirea cu Sfanta Evanghelie simbolizeaza iesirea Mantuitorului in lume pentru a propovadui Evanghelia. Sfanta Evanghelie Il reprezinta pe Hristos. Astfel, credinciosii si slujitorii se inchina inaintea ei, ca inaintea lui Hristos si canta: „Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos…“.

Persoana care tine lumanarea aprinsa in timpul ritualului, preinchipuie pe Sfantul Ioan Botezatorul, cel care a pregatit venirea Domnului.

Dupa ce s-a cantat „Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos…“, preotul intra in Sfantul Altar, aseaza Evanghelia deasupra Sfantului Antimis, pe Sfanta Masa si se canta troparele: al Invierii, al sarbatorii si al sfintilor zilei si Condacul sarbatorii.

.

• Sfanta Liturghie a Darurilor mai inainte sfintite
  Publicat in : Viata liturgica
• Sfanta Liturghie
  Publicat in : Viata liturgica
• Sfanta Liturghie, cerul pe pamant
  Publicat in : Religie
• Raportul dintre Misterul Cultic si Sfanta Liturghie
  Publicat in : Religie