Incoronarea Maicii Domnului sau Incoronarea Fecioarei Maria (Coronatio Virginis), cum mai este denumita, reprezinta o tema iconografica intalnita aproape tot atat de des in pictura murala a bisericilor ortodoxe si in icoanele pe sticla din tara noastra, ca si in tablourile religioase ale marilor pictori apuseni din Evul Mediu. Tema amintita constituie un exemplu graitor al indepartarii de traditie a iconografiei ortodoxe sub influenta artei religioase apusene.
Incoronarea Maicii Domnului - descrierea scenei
Scena incoronarii Maicii Domnului a cunoscut de-a lungul timpului mai multe versiuni. In toate acestea incoronarea are loc in cer.
Una dintre primele versiuni, promovata de arta occidentala din Evul Mediu timpuriu, o infatiseaza pe Fecioara Maria tronand, incoronata de ingeri.
Din secolul XII, Mantuitorul participa la incoronarea Maicii Sale: Fecioara Maria sade ca o mireasa regala in partea dreapta a Tronului Preaslavirii, cu coroana deja pe cap sau fiind incoronata de doi ingeri, in timp ce Hristos ii binecuvanteaza.
Incepand cu secolul al XIII-lea, Hristos ii asaza, de regula, cu ambele maini, Mariei coroana pe cap (portalul Catedralei din Strasbourg, 1230 ; vitraliul circular in cafasul Domului din Siena, 1288, de Duccio de Buonisegna).
In arta picturala italiana din secolele XIV-XVI, Incoronarea Fecioarei Maria este reprezentata in partea centrala a multor altare. Pictura italiana o prezinta pe Maria incoronata, fie de Mantuitorul - Giotto, circa 1330 (Muzeele Vaticanului, Roma), Lorenzo Monaco, 1414 (Galeria Uffizi, Florenta), Fra Angelico, 1434, (Galeria Uffizi, Florenta), 1435 (Louvre, Paris), 1440-1441 (fresca, Manastirea San Marco, Florenta), Giovanni Bellini, circa 1471-1474 (Muzeul municipal Pesaro), Rafael, circa 1502 (Muzeele Vaticanului, Roma) - , fie de Dumnezeu Tatal, in prezenta ingerilor si a sfintilor - Filippo Lippi, 1447 (Galeria Uffizi, Florenta), 1466-1469 (fresca, Domul din Spoleto - Perugia) si Botticelli, 1490-1493 (Galeria Uffizi, Florenta)- .
Interesul special acordat Incoronarii Maicii Domnului de catre Sfanta Treime apare in arta gotica tarzie. De regula, Maica Domnului este redata frontal, fiind ingenuncheata si avand mainile impreunate in semn de rugaciune. De o parte si de alta se afla Dumnezeu-Tatal si Fiul, iar deasupra zboara porumbelul, simbolul Duhului Sfant.
Acelasi mod de redare a Incoronarii Mariei de catre Sfanta Treime il intalnim si la Albrecht Dürer. Acesta, ca si Rafael, pe la 1502, prezinta scena incoronarii deasupra mormantului gol, in care fusese depusa Fecioara, in jurul caruia se afla apostolii.
In Transilvania, tema Incoronarii Mariei este xilogravata in lucrarea Votiva apprecatio, tiparita la Blaj in anul 1760. Autorul ilustratiei, ramas anonim, prezinta in partea de sus: Sfanta Treime - Dumnezeu-Tatal cu nimb triunghiular, purtand intr-o mana globul si in cealalta sceptrul, Fiul, tinand in mana dreapta crucea, iar cu stanga binecuvantand, si Duhul Sfant in chip de porumbel. Putin mai jos este infatisata Fecioara Maria, rugandu-se. Ca tema de reprezentare a Sfintei Treimi in cadrul compozitiei, incoronarea Fecioarei, apare si in pictura manastirii Sucevita, la biserica episcopala din Roman (in altar) si la Rasinari (1750) etc.
La Sucevita apare pe zidul exterior de sud, unde Tatal si Fiul stau pe banca fata in fata, dar cu, cate o mana aseaza o coroana pe capul Sfintei Fecioare, care sta in picioare pe un corn de luna. Deasupra capului Ei coboara porumbelul. Aici scena pierde mult, din caracterul apusean, prin infatisarea exterioara, si se pare ca a ajuns prin intermediul picturii rusesti. Observam ca in aceasta scena zugravii s-au lasat mult influentati de scena Sfintei Treimi, care apare in iconografia Imnului Acatist.
Incoronarea Mariei este prezenta in pictura murala, de iconostas si de icoane din Transilvania si Banat, care s-a raspandit mai ales prin intermediul gravurii. Amintim pictura din iconostasul bisericii sarbe Sfantul Gheorghe din Timisoara, de Nikola Nescovici, 1764, si picturile din biserica Sfantul Ioan din Caransebes, de zugravii Ion, Ioan si Ion, 1787, si din biserica de lemn din Poieni, de Petar Nicolici, 1812.
Raspandirea acestei teme de provenienta occidentala in arta romaneasca transilvana, mai precis in pictura murala, precum si in icoanele pe lemn si sticla, credem ca s-a facut mai ales prin intermediul gravurilor care puteau circula cu usurinta datorita hartiei pe care erau imprimate.
Incoronarea Maicii Domnului ca instrainare de teologia ortodoxa si de iconografia traditionala
Inca de la inceput mentionam faptul ca prezenta in cadrul scenei Incoronarii Maicii Domnului a Sfintei Treimi reprezentate prin Dumnezeu-Tafal batran, Hristos si Porumbelul, arata o inrudire cu tipul iconografic Sfanta Treime "Paternitate”. Despre aceasta icoana, in care Dumnezeu -Tatal apare ca batran, cu Fiul Sau - Hristos in poala si Sfantul Duh ca un porumbel fie intre ei, fie pe un disc tinut de Mantuitorul, Vladimir Lossky afirma ca transpune doctrina Filioque in forma picturala.
Mai mult, imaginea lui Dumnezeu-Tatal a fost interzisa la marele Sinod de la Moscova din 1666-1667. In Actele Sinodale se mentioneaza: "Este intru totul absurd si necuviincios a-L picta pe Domnul Savaot cu barba alba, iar pe Fiul in sanul Lui, sezand, si un porumbel intre Ei, pentru ca nimeni nu L-a vazut pe Tatal, dupa Dumnezeire; pentru ca Tatal nu a avut trup si nu in trup S-a nascut Fiul din Tatal mai inainte de toti vecii, asa cum zice si David proorocul: ”din pantece mai inainte de luceafar Te-am nascut” (Psalmul 109, 3) aratand ca acea nastere nu este trupeasca, ci negraita si nepatrunsa.”
Astfel, sinodul a hotarat definitiv ca reprezentarea ca batran, Cel vechi de zile, nu mai trebuie raportata la Tatal, ci doar la Hristos.
Un alt aspect ce trebuie subliniat este acela ca scena Incoronarea Maicii Domnului s-a bucurat de o mare raspandire in Apus si datorita cultului marial, inflorit dupa sinodul tridentin cand s-a decretat dogma Imaculatei conceptii. Prin aceasta invatatura, catolicismul doreste sa o puna pe Fecioara Maria de la inceputul existentei ei intr-o egalitate cu Hristos; precum Hristos s-a conceput si nascut fara pacat stramosesc, acelasi lucru se intampla si cu Fecioara Maria. Astfel, scena Incoronarii Maicii Domnului se doreste a fi o expresie iconografica a dogmei imaculatei conceptii, potrivit careia Maica Domnului este scoasa din ordinea omeneasca, din universul creat.
Potrivit invataturii ortodoxe Maica Domnului nu se separa de Hristos. Ea este asa de unita cu Fiul ei, incat unde este ea, este si El. Maica Domnului nu mijloceste intre Fiului ei si noi, ca una care acopera pe Hristos, care ne separa de Hristos, ci ca una din care Hristos insusi lucreaza.
Acest aspect esential il descoperim in doua dintre cele mai cunoscute reprezentari iconografice ale Maicii Domnului, icoana Deisis, in care Maica Domnului este infatisata de-a dreapta Mantuitorului, si scena Maica Domnului Platytera sau Imparateasa Cerurilor, pictata in absida Sfantului Altar, unde Hristos o insoteste pe Maica Sa, fiind reprezentat in cadrul unui medalion.
Mai mult, in niciuna dintre aceste icoane Maica Domnului nu este reprezentata purtand coroana, ci doar cele trei stele, pe frunte si umeri, ce simbolizeaza intreita sa feciorie (inainte de nastere, in timpul nasterii si dupa nastere).
In concluzie, iconografia ortodoxa traditionala nu cunoaste reprezentarea Maicii Domnului purtand coroana imparateasca. Asta pentru ca Fecioara Maria nu L-a nascut pe "imparatul iudeilor”, ci pe Cel Care, pentru mantuirea neamului omenesc, a purtat coroana de spini si povara crucii. De aceea, Maica Domnului este infatisata in icoanele ortodoxe ce marturisesc traditia vie, in chip smerit sau, mai bine spus, purtand smerenia Fiului Sau.
Incoronarea Maicii Domnului constituie asadar mai degraba o proiectie imaginara, un rod al inchipurii omenesti, decat o reprezentare fundamentata pe Revelatia dumnezeiasca, pe Sfanta Scriptura si pe Sfanta Traditie.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.