Teofan Cretanul este unul dintre cei mai renumiti si apreciati zugravi crestini, numele acestuia fiind unul de referinta in iconografia crestin-ortodoxa. Dupa o inalta vietuire crestina, Duhul lui Dumnezeu s-a salasluit in inima lui spre a lucra, mai apoi, prin mainile sale cele smerite. Reprezentantul principal al Scolii Cretane a lucrat in regiuni din Macedonia si Tracia, insa in mod special la Sfantul Munte Athos si la Meteora.

Teofan "Cretanul" Strelizas - calugar si pictor de icoane

Renumitul Teofan "Cretanul" s-a nascut in Heraklion, capitala insulei Creta, de unde si-a si dobandit supranumele sub care a ajuns cunoscut in intreaga lume. Numele acestuia era Strilitzas, poreclit insa "Bathas" dupa cum dezvaluie marturia fiului sau, Neofitos, intr-o inscriptie de la Mitropolia din Kalambaka, pe care acesta impreuna cu preotul Kiriazis, au pictat-o la anul 1573. Teofan cel din Creta, puternic spirit artistic, a fost initiat in spiritul Scolii Cretane de picturi murale, icoane portabile si desene.

La ascetica Meteora, la anul 1527, el picteaza frescele naosului central al Manastirii Sfantul Nicolae Anapafsas, iar intre anii 1535-1540, realizeaza pictura murala a naosului Manastirii Marea Lavra, de la Sfantul Munte. Intre anii 1545-1546 il intalnim lucrand la Manastirea Stavronikita, tot in Sfantul Munte, avand ca ajutor pe fiul sau, Simeon.

In cele din urma, in jurul anului 1535, acesta, cat si fiii sai - Simeon si Neofit, vor imbraca haina monahala in Manastirea Marea Lavra, Sfantul Munte Athos. Teofan Strelizas "Cretanul" a murit ca monah, in patria natala - Creta, la data de 24 februarie 1559.

Teofan Strelizas "Cretanul" - vederea lucrurilor prin ochiul unui zugrav ortodox

Fara indoiala, lucrarile lui Teofan sunt caracterizate de noblete, profunzime spirituala, de ascetism, expresie si idealism. Este deci arta care ramane credincioasa in cea mai mare parte idealismului bizantin. Teofan Cretanul a iubit conservatorismul, miscarile precise, linistea, expresia comparatiei interioare, schematizarea formelor si luminarea portiunilor proeminente ale fetelor. Nu este lipsit de vitalitate si are drept scop oferirea "adevarurilor inalte ale Ortodoxiei, astfel incat credinciosul sa poata trece de la aceasta lume materiala si marginita la cea cereasca si vesnica".

De aceea, esenta rezultantei in expresia lumii spirituale ceresti si vesnice ignora spatiul natural si timpul real. Se misca in spatiul fantastic metafizic si in timp liturgic. Natura in arta bizantina este redata in mod supranatural. Muntii si dealurile sunt schematizate, plantele si animalele sunt infatisate geometric. Desenele si executia, precum si profunzimea aurie, dezvaluie incercarile pictorilor de a indeparta reprezentarea lor de lumea pamanteasca. Corpul, pentru pictorul ortodox, este de importanta secundara. De aceea il acopera cu portul clasic, sau il infatiseaza gol, insa dematerializat.

Formele - fetele nu sunt infatisate infrumusetate, adica cu frumusete lumeasca. Nu, se dau chipurilor frumuseti escatologice prin prisma carora sunt si intelese. Caracteristici sunt ochii, fruntea, nasul, buzele si in general intreaga pozitie. Fruntea inalta si pozitia pe tampla exprima calmul si linistea, pacea si fericirea deplina ce inconjoara chipul infatisat.

Ochii migdalati constituie regula generala, buzele subtiri si imateriale si nasul fin vorbesc cu usurinta despre ideologia reprezentarilor si exprima fara indoiala fericirea cereasca a "eroismelor datorate Dumnezeului adevarat". Astfel fetele infatisate reprezentau si reprezinta exemple vesnice si indrumare pentru credinciosi.
In final, am putea spune ca aceasta expresie spirituala a sintezelor iconografice atat ale scolii Cretane cat si ale celei Macedoniene de pictura de icoane nu este nimic altceva decat grandoarea picturii de sfinti ortodoxe.

Teodor Danalache

• Trecerea iconografica la ipostasul persoanei
  Publicat in : Editoriale
• Extraterestrii si icoana Rastignirii
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: