In Noul Testament cuvantul cateheza (catehein) este intalnit cu sensul de invatare sau instruire in legea lui Dumnezeu. (Fapte 18-25; Romani 2-18; Gal 6;6). Acesta se deosebeste de kerigma, vestirea Imparatiei lui Dumnezeu, si de didascalie, invatatura doctrinara a omililor destinate celor botezati.
Cateheza s-a constituit inca de la inceput intr-un mijloc de pregatire a celor de alta credinta in vederea primirii Tainelor de initiere crestina, Botezul, Mirungerea si Sfanta Impartasanie.
Forma primara a catehezei, asa cum apare in Epistolele Sfantilor Apostoli Pavel, Petru si Iacov, pare a se fi dezvolat in doua directii principale. Prima, adresata convertitilor proveniti din Iudaism, era fundamentata pe codul moral din Levitic si urma linia primului sinod apostolic din Ierusalim care hotarase botezul si renuntarea la necuratie si idolatrie (Fapte 15- 19-21) ca esentiale pentru a deveni madular al Trupului lui Hristos, Biserica.
Rolul pregatitor al catehizarii este aratat de Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Evrei, prin analogia ce subliniaza necesitatea "hranirii copiilor cu lapte, mai degraba decat cu hrana solida".
Aceasta cateheza timpurie presupunea adeziunea la Cuvantul lui Dumnezeu ca adevar, in contrast cu idolatria. Ea continea o instruire cu privire la cult si era finalizata cu o exhortatie care le sublinia faptul ca membrii Bisericii, in calitate de "fii ai luminii" (Lc. 16-8), trebuie sa dobandeasca si sa inmulteasca virtutile.
Odata cu raspandirea Bisericii in Siria, Asia Mica si Grecia, s-a dezvoltat cealalta dimensiune a catehezei, indreptata inspre prozelitii elenisti si convertitii din randul religiilor pagane.
Mentionam insa ca in veacul apostolic institutia catehumenatului isi are numai radacinile si inceputurile sale de modesta organizare. In intinderea acestui veac suflul de viata noua, de viata crestina intensa si curata ii atragea pe oameni catre Hristos. Exemplul de traire crestina era factor esential pentru convertirea multimii la Hristos, iar predica misionara dadea oamenilor prilej pentru cunoasterea si urmarea invataturii aduse de Hristos in lume.
Mai tarziu insa, chiar in veacul al II-lea crestin, necesitatea unei catehizari tot mai organizate si mai sistematice se facea din ce in ce mai simtita si mai necesara, pentru cei ce doreau sa primeasca botezul.
Una dintre primele lucrari cu caracter catehetic este Didahia, o scriere de la inceputul sec. al II-lea, ce se vrea a fi un rezumat al predicii Apostolilor. Aceasta este, de fapt, un compendium de precepte morale, legi privind organizarea comunitatilor crestine, si invataturi creferitoare la Botez si Sfanta Euharistie.
Atat Didahia, cat si Epistola lui Barnaba ofera exemple de cateheza timpurie, in aratarea celor doua cai, a vietii si a mortii (Didahia), sau a luminii si a intunericului (Epistola lui Barnaba). Didahia proclama legea dragostei de Dumnezeu si de aproapele. Dupa ce arata care sunt cele doua cai pe care le poate urma omul: calea vietii si calea mortii, precizeaza : "cu privire la botez, asa sa botezati: Dupa ce ati spus mai inainte toate cele de mai sus botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".
Epistola lui Barnaba subliniaza virtutile intelepciunea, prudenta, intelegerea si cunostinta, descriind totodata cele doua cai din perspectiva eshatologica, insistand pe o urmare a lui Hristos in patimirile Sale. Ea explica importanta Botezului, legatura acestuia cu Crucea, face referire la virtutile din cadrul familiei si societatii, incurajandu-i pe ascultatori prin amintirea Invierii si rasplatii finale. Cateheza pe lina Didahiei devine standard in secolul al II-lea in pregatirea pentru Botez fiind insotita de exorcisme si post.
Apologetii secolului al II-lea combina kerigma si cateheza in definirea vietii crestine (Iustin, Atenagora, Teofil al Antiohiei). Odata cu nasterea scolilor catehetice, inspre sfarsitul secolului, episcopii pregatesc candidatii pentru botez (catehumenii) printr-o serie de instructiuni morale insotite de exorcisme si post. Dupa recunoasterea ofciala a religiei crestine (Edictul de la Milan - 313), aceste instructiuni au dobandit un caracter mai formal precum se arata in Catehezele Sfantului Chiril al Ierusalimului, cele ale Sfantului Ioan Gura de Aur, in lucrarile "De sacramentis si De Mysteriis" ale Sfantului Ambrozie de Milan, si in Catehezele lui Teodor de Mopsuestia.
Fericitul Augustin dezbate aceasta metoda in lucrarea sa "De catechizandis rudibus", legand-o de istoria mantuirii, ce conduce cetehumenul de la credinta la nadejde si de la nadejde la milostenie.
Biserica are grija sa pregateasca temeinic pe cei care doreau sa imbratiseze crestinismul, impunand pentru candidati o perioada de noviciat, la inceput de cateva luni, pentru ca mai tarziu sa ajunga la o durata de 3 ani.
Perioada de catehumenat era destul de indelungata, pentru a asigura participarea si asimilarea deplina a catehumenului in comunitatea crestina.
Numele de "catehumeni" il intalnim pentru prima data la Tertulian. Tot in aceasta perioada se intalneste fie la Roma, fie la Cartagina, Alexandria sau Siria cuvantul "catehumeni" care desemneaza pe cei ce aveau sa primeasca botezul.
Era un lucru obisnuit pentru catehumeni sa participe la slujbele zilnice de dimineata. De-a lungul perioadei de instruire, intreaga Sfanta Scriptura le era citita si explicata de catre cateheti. De asemenea, cateheza era insotita de exorcisme si post.
Institutia catehumenatului este strans legata si de prima parte a Sfintei Liturghii, ce poarta numele de Liturghia didactica, a catehumenilor sau a celor chemati. Ea
tine pana la ectenia celor chemati: "Cati sunteti chemati, iesiti, ca nimenea din cei chemati sa nu ramana". In primele veacuri crestine, la aceste cuvinte, cei care
nu erau botezati, paraseau sfanta slujba.
Abia la sfarsitul acestui perioade de catehizare le erau predate catehumenilor Crezul si Rugaciunea Domneasca.
Pana astazi, la Sfanta Liturghie, imnul Sfinte Dumnezeule este periodic inlocuit cu imnul "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat, Aliluia." Acest imn biblic marcheaza zilele cand avea loc Botezul in Biserica primelor secole: Nasterea Domnului (25 dec), Botezul Domnului (6 ian), Sambata Mare (Invierea Domnului) - intreaga Saptamana Luminata, si Pogorarea Sfantului Duh. Aceste zile in care era oficiat botezul incheiau trei perioade catehetice in care catehumenii erau pregatiti pentru primirea in Biserica: patruzeci de zile in timpul Postului Mare; patruzeci de zile de la Duminica Tomei la Cincizecime; patruzeci de zile ale postului Nasterii Domnului.
Fiecare dintre aceste perioade se incheie si in prezent cu o zi in a carei Evanghelie putem regasi o trimitere textuala la Botez:
1) Sambata Mare - Invierea Domnului: " [...] mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh". (Mt. 28 1-20)
2) Pogorarea Duhului Sfant: "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. " (In 7:37-52; 8:12)
3) Botezul Domnului - Evanghelia Botezului Domnului (Mt. 3: 13-17)
Institutia catehumenatului, ce avea ca obiect pregatirea celor ce doreau sa se boteze, a cunoscut o perioada de declin mai ales incepand cu secolul al V-lea, cand botezul copiilor avea sa se raspandeasca pe o scara mai larga.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.