"Era frumoasa vremea cand casele erau biserici, fata de acum, cand bisericile sunt case." (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Casa crestinului trebuie sa fie o mica biserica, precum indeamna multime de Parinti. Familia trebuie sa inmulteasca pacea, linistea, intelegerea, iar casa sa si-o impodobeasca duhovniceste, iar nu conform tendintelor vremii, din ce in ce mai ciudat, mai rece si mai strain duhului nostru crestin si romanesc.
Se cade ca in fiecare casa sa fie amenajat "un colt de rugaciune", anume un loc unde totul sa ajute mintea si inima sa se adune in rugaciune. Coltul de rugaciune se cade a fi un loc ingrijit, curat, asezat intr-o parte linistita a casei, cat mai in taina, departe de zgomotul televizorului si al altor asemenea lucruri ce alunga linistea si impiedica adunarea gandurilor.
Daca la oras, la bloc, apartamentele nu ofera posibilitatea de a inchina o camera numai rugaciunii si pastrarii celor sfintite, la o casa zidita pe pamant, acest lucru este cu mult mai usor. Imediat se poate zidi o camera sau chiar amenaja una deja existenta pentru acest lucru. Fiecare casa ar trebui sa aibe cate un paraclis de familie.
In vechime, familiile de crestini mai instarite isi zideau biserici-paraclis, dupa toata randuiala, in curte, ori pe un teren propriu, sfintite mai apoi ca si capele de familie, in care preotii veneau si savarseau unele sfinte slujbe, in care se savarseau rugaciunile de peste zi si in care familia alerga la vreme de ispita, la nevoie de mangaiere si odihna.
Astazi insa, evlavia si grija fata de cele sfinte s-a racit mult. Aceasta se datoreaza faptului ca omul nu se mai roaga precum se rugau, odinioara, parintii nostri. Astazi, cei cu posibilitati financiare isi inalta case cu zeci de camere, cu gradini si garaje, insa nu inchina rugaciunii nici macar cel mai mic spatiu.
In coltul de rugaciune ar trebui sa nu existe nimic din cele lumesti, nimic din cele ce ar putea distrage mintea de la citirea rugaciunilor si de la adunarea gandurilor. Aici ar trebui sa fie adunate icoanele, asezate cu cinste pe perete si sarutate cu evlavie; aici ar trebui sa fie pastrate Anafura si Aghiasma; aici ar trebui pastrat busuiocul si florile sfintite la praznice; aici ar trebui sa se faca tamaiere macar o data in zi; aici ar trebui sa fie aprinse lumanarile si candela; aici ar trebui sa alerge fiecare membru al familiei, spre odihna si linistire, in vremea ispitei.
Cate case se pot bucura de astfel de colturi de rugaciune ?! Din pacate, mult prea putine. Cei ce au spatiu, sa inchine un locsor numai rugaciunii si celor sfintite, iar cei ce nu au spatiu sa amenajeze un colt de rugaciune intr-una din camerele mai linistite ale casei. Iar pentru aceasta Domnul va binecuvanta intreaga casa si familia.
Chiar daca rugaciunea curata poate izvora oriunde si oricand, pana si in cele mai zgomotoase si dezordonate locuri, se cade insa a avea un loc special inchinat rugaciunii, spre ajutorare si odihna sufleteasca.
Teodor Danalache
-
Predica la Duminica a 9-a dupa Rusalii
Publicat in : Predici de duminica -
Metanierul
Publicat in : Viata liturgica -
Doamne miluieste - cea mai scurta rugaciune
Publicat in : Liturgica -
Roaga-te pentru mine
Publicat in : Pilda zilei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.