Pregatirea pentru venirea si primirea lui Hristos

 

Prin caderea in pacat a primului om, fiinta umana se indreapta spre moarte. Dumnezeu intra personal in istoria urmasilor lui Adam, ca sa rastoarne acest proces care ducea la nimicirea creatiei si "pentru ca rautatea sa nu fie fara de moarte" (cf. Zaharia 1,6).

 

Din Cartea Facerii rezulta ca Dumnezeu nu a rupt comuniunea Sa cu omul. El foloseste o limba comuna cu Adam (Fac. 3, 9). El intra in dialog cu Avraam (Fac. 17, 1). Se lasa vazut "din spate", Se reveleaza in stalpul de foc care conduce poporul evreu in traversarea desertului (Ies. 13, 21-22), in focul care consuma jertfa lui Iile (III Regi 18, 38-39), in vocea descoperita lui Ilie (III Regi 19, 11, 13), in rugul arzand al lui Moise (Ies. 3, 2), in "slava" contemplata de Isaia in templu (Isaia 6, 1-13). El da o "lege"  scrisa pe table, nu in memoria oamenilor. Aceasta este totusi o "lege de viata" (Lev. 18, 5; Deut. 8, 1), care nu are o simpla valoare intelectuala, juridica, deoarece conduce la actiune, la atitudine exis­tentiala : "Alege viata" (Deut. 30, 15-19). Moise cere aplicarea concreta a Legii : "Toate cate va poruncesc siliti-va sa le impliniti, nici sa adaugi ceva, nici sa lasi ceva din ele" (Deut. 12, 33 ; cf. Ps. 119, 16).

 

Una dintre insusirile lui Dumnezeu, pe care profetii Vechiului Testament le subliniaza cu mare insistenta, este hotararea cu care El urma­reste ca fiinta umana, sa recapete viata. "Precum este adevarat ca Eu sunt viu, tot asa este adevarat ca Eu nu voiesc moartea pacatosului, ci ca pacatosul sa se intoarca de la calea sa si sa fie viu" (Iez. 33, 11). Profetul Iezechiel reia aceasta afirmatie in repetate rinduri.  "Caci nu voiesc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu ; intoarceti-va si traiti" (Iez. 18, 32 ; cf. 18, 24). Noul Testament reia aceasta imagine a hotarrii lui Dumnezeu de a opri moartea. "Nu este vrere inaintea Tatalui vostru cel din ceruri ca sa piara vreunul dintre acestia mici" (Matei 18, 14). Dumnezeu "nu voieste sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta" (II Petru 3, 9).

 

Planul lui Dumnezeu este un plan de actiune in istorie, in timp si in loc. Insistenta lui Dumnezeu arata ca timpul conteaza pentru El. Misiunea lui Mesia este determinata de vointa Tatalui ; de aceea el a venit la "plinirea vremii". O noua perioada de istorie incepe cu El.

 

Timpul mesianic este anuntat si pregatit de Ioan, inaintemergatorul lui Mesia : Asa cum este scris in proorocie si in Isaia : "Iata, Eu trimit ingerul meu inaintea fetei tale, care va pregati calea. Glasul ce­lui ce striga in pustie : gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui" (Marcu 1,2-3). Iisus insusi prezinta pe Ioan multimilor spunand ca este "mai mult decat un prooroc" (Luca 7, 7); dar precizand ca to­tusi cel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare dect el (Matei, 1, 11). Se refera anume la situatia istorica a lui Ioan, care se afla inca in perioada de asteptare a lui Mesia, sub Vechiul Legamnt.

 

 

 

• Mantuirea in Vechiul Testament
  Publicat in : Editoriale
• Ce ne aduce Nasterea Domnului
  Publicat in : Craciun
• Sarbatoarea Intampinarea Domnului
  Publicat in : Intampinarea Domnului
• Nasterea Domnului - Darul cel mare al libertatii si al bucuriei noastre - Pastorala IPS Mitropolit Laurențiu
  Publicat in : Nasterea Domnului - Craciunul