
Ctitorie a primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Dr. Elie Miron Cristea
danului. In 1928 s-au terminat lucrarile la casa in care s-a nascut Patriarhul, aceasta a fost demontata din locul in care era si a fost refacuta aici in curte. S-au construit clopotnita si gospodaria anexa si atunci au fost adusi primii calugari. Din 1928 asezamantul functioneaza ca manastire. Doar in perioada 1940-1944 nu s-a dat voie decat unui singur calugar sa stea aici in manastire. Acesta a pastrat toate aceste odoare de mare pret. In 1940 cand au venit hortistii au vopsit cele doua steme, stema Patriarhiei de deasupra usii si stema regala si pisania manastirii si au mai vopsit pictura cu regele Mihai aflat sub mantia Patriarhului Miron. Noi nici nu stiam despre acest lucru. In 1989-1990 am restaurat pictura bisericii, nu s-a intervenit cu culoare, doar a fost curatata pictura de fum. Deasupra in pronaos sunt doua marturii despre cum arata biserica inainte de a fi restaurata. Pot fi vazute acum si stema regala si stema Patriarhiei. In curtea manastirii noastre se afla de asemenea un steag al Patriarhiei, lucrat de maicile de la manastirea Izvoru Mures, dupa modelul celui de la Patriarhie. Noi avem si tricolorul si pe aleea manastirii avem tricolorul format din flori”.
“Slujbele sunt ca la orice manastire, se fac cele sapte Sfinte laude, se face Sfanta Liturghie zilnic si la sfarsitul fiecarei liturghii se face si parastas. Sfantul Maslu se face de doua ori pe saptamana, martea si vinerea, dupa Sfanta Liturghie iar dupa Sfantul Maslu se citesc si dezlegarile pe care le solicita credinciosii, Molitfele Sfantului Vasile cel Mare, ale Sfantului Ioan Gura de Aur si alte dezlegari de care au nevoie credinciosii care trec pragul manastirii noastre si ne solicita sa-i ajutam cu rugaciuni.
Sunt aici de 35 de ani, la aceste icoane am vazut foarte multi bolnavi care s-au tamaduit si prin credinta foarte puternica a celor care au fost bolnavi si prin rugaciunile care s-au facut si prin harul acestor icoane. N-am facut mare zarva ca avem aici icoane facatoare de minuni dar foarte multe lucruri am vazut petrecandu-se in sfanta bisericuta aceasta.
Patriarhul Miron a vrut sa faca o biserica mare aici, intre biserica veche si clopotnita. El n-a mai apucat sa faca lucrul acesta, s-a implicat in politica si au fost foarte multe framantari atunci, a murit destul de tanar si n-a apucat sa-si implineasca visul. A vrut sa faca si o scoala de cantareti aici. Patriarhul Miron a lasat si prin testament ca la manastirea aceasta sa se cante muzica psaltica. Si poate ca ati auzit si acum se canta muzica psaltica aici la noi. Nu suntem noi chiar asa de priceputi, de mari cantareti, dar facem ceea ce putem. Patriarhul Miron a vrut sa faca si un seminar dar n-a mai apucat . Cu timpul a trebuit sa facem o biserica noua. Bisericuta de lemn era prea mica si neincalzita iarna, neavand tencuiala nici in interior, nici in exterior. Iarna aici este foarte frig, am prins si minus 43 de grade, minus 37 sau 39 de grade de multe ori. Vara de asemenea era prea cald in biserica foarte mica. Dar nu ni s-a mai dat aprobare sa construim o noua biserica. A venit razboiul, dupa razboi au venit comunistii si nu ne-au mai dat voie sa construim o noua biserica. In 1984 am primit o aprobare sa facem o cladire pentru patrimoniu avand multe obiecte de muzeu si neavand unde sa le depozitam. Si-am zis :”Asta ne-a trebuit! Acum e momentul sa facem biserica”. Am facut cladirea pentru patrimoniu si intre aceasta si casa veche am facut biserica. Ne-au intrebat:”Ce faceti acolo?” Am raspuns: ”O sala unde sa discute si calugarii”. “Sa nu faceti capela!”, spuneau cei de-aici din judet pentru ca ei stiau de capela de la unguri iar ceilalti spuneau: ”Sa nu faceti paraclis!” “Nu facem”, le raspundeam. Si asa, Dumnezeu ne-a ajutat. La inceput a fost fara turla. In 1984 am pus temelia, dupa aceea autoritatile locale ne-au incurajat foarte mult si-au zis: “Parinte, arata ca o sinagoga, puneti-i turla”. Si asa s-a facut biserica iar inaugurarea ei s-a facut in urma cu 11 ani. “
Parintele Staret Emilian deapana cateva amintiri legate de vizitele Episcopului Covasnei si Harghitei la manastirile din zona:
“ Prea Sfintitul este atat de duhovnicesc, atat de smerit, a venit o data, intr-o seara, un parinte dintr-o manastire si a batut la poarta manastirii noastre. Prea Sfintitul era in curte dar acesta nu l-a cunoscut si i-a zis: ”Parinte, vreau sa stau de vorba cu Prea Sfintitul”. ”Pai, acum, nu se poate, e tarziu, e ora 11 seara, dar o sa te duc sa mananci ceva, sa te odihnesti si maine dimineata o sa vorbesc cu episcopul sa te primeasca”. “Dar va rog din toata inima, doar pentru asta am venit, trebuie sa stau de vorba cu el”. Dimineata Prea Sfintitul l-a primit si a zis parintele: ”Dar aseara tot cu dvs. am vorbit”. “Da, dar aseara eram paznic si acum sunt episcop”. Este un om deosebit, un om smerit, un om al rugaciunii. Pana cand a venit Prea Sfintitul la Miercurea Ciuc eram ai nimanui. Am apartinut candva de Patriarhie, dupa aceea am apartinut de Episcopia Clujului, apoi de Mitropolia Sibiului, apoi de Episcopia de la era o singura manastire, cea din Toplita, iar acum cu tot cu schituri sunt unsprezece.”
“ Sa vedeti ce frumusete este acolo, la 20 de km de aici, in muntii Calimani! Mai sunt de-acolo pana in varful muntelui 12 km. Sunt doua paraie care se aduna in acelasi loc. Acolo biserica este mai mare decat biserica noua de-aici de la manastire. Am ajuns cu constructia foarte aproape de final. Iar la distanta de 80 de km este un alt schit, in Dumbravioara, pe care l-a infiintat Patriarhul Miron dar au venit comunistii, l-au luat la CAP si n-a mai ramas nimic din el. Am ridicat si-acolo biserica, am ajuns cu constructia la cupole, la bolti. Schitul este situat intre Reghin si Targu Mures, in localitatea Dumbravioara cu nume romanesc unde insa nu traiesc decat 5 romani. Acolo Patriarhul Miron a inzestrat manastirea cu putin teren. De-acolo ne aducem si noi grau pentru paine si pentru trebuintele manastirii. Aici la Toplita nu se face graul, e prea frig. Se munceste foarte mult. Si aici la noi ar trebui cu timpul sa facem o biserica mai mare dar deocamdata nu este posibil. Facem bisericile la schituri si, dupa aceea, daca Dumnezeu ne va ajuta vom face si aici biserica. Clopotnita de-aici din manastire este din lemn, avem trei clopote dar sunt mici, ar fi nevoie deci si de o clopotnita dar facem in fiecare an cate ceva, adaugam cate ceva. Si poate c-ati observat, ne plac foarte mult florile si avem o multime de flori dar si portocali, si lamai, si dafini, si agave, si aloe, foarte multe specii de cactusi, alaturi de florile multe de sezon pe care le vedeti de-a lungul aleilor.
Sa veniti odata la sarbatoarea hramului, sa vedeti ce slujbe avem de Sfantul Ilie. La noi incepe slujba la ora 7 in ajun de Sfantul Ilie seara si nu se termina pana a doua zi la ora unu. Toata noaptea este slujba. Toata curtea aceasta este in noaptea aceea plina de lumanari, toata lumea aprinde lumanari iar la miezul noptii se citesc Molitfele Sfantului Vasile, se face Liturghie si de noapte si atunci se impartasesc foarte multi credinciosi si foarte multa lume inconjoara biserica in coate si in genunchi. Este foarte frumos. Nu este atata lume ca la manastire la Nicula dar se strang pana la 10.000 de oameni”
Realizator la Radio
Cititi alte articole de Dorina Zdroba
Manastirea Bistrita
-
Manastirea Toplita
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.