Mihalache Darvari, iubitorul de Dumnezeu

In anul 1834, caminarul Mihalache Darvari impreuna cu sotia sa Elena, nascuta Buzescu, iubitori de cele sfinte si cu mare dragoste fata de Dumnezeu, au cumparat de la familia Babeanu (cea care ctitorise Biserica „Icoana“, aflata in apropiere), un teren pe locul unde fusese un vechi cimitir. Aici, pe cheltuiala lui Darvari, a fost ridicata o mica si modesta biserica, fara turla, care avea hramurile Invierii Sfantului Lazar, Sfintii Imparati Constantin si Elena, precum si Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil. La inceput, intentia lor a fost sa construiasca pe acest loc un paraclis unde membrii familiei Darvari si apropiatii lor sa vina si sa se roage. Cu timpul, curtea bisericutei s-a imprejmuit cu niste ziduri groase, inalte, iar in partea nordica si vestica s-au ridicat case, sub forma unor chilii, pentru adapostirea preotilor care urmau sa slujeasca in biserica. Lacasul a purtat prima data numele de „Schitul Icoana“. In urmatorul an, pe la 1835, familia Darvari a adus 12 calugarite de la manastirile Ciorogarla si Pasarea, ca sa se ingrijeasca de sfanta biserica si sa cante la toate slujbele. Adapostindu-se in chiliile din jurul bisericii, ele au format aici intaia obste monahala, condusa de maica stareta Sofia, fiica unui boier din Campulung. Ea a fost prima stareta care a carmuit aici maicutele, intre anii 1834-1846 si 1854-1859, slujbele fiind oficiate de preoti de mir.

Domnitorul Al. I. Cuza inchide schitul

In 1864 a intrat in vigoare „Legea secularizarii“, data de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin care multe manastiri romanesti, majoritatea inchinate Locurilor Sfinte, au fost inchise. Asa se face ca, in anul 1865, cele 12 maicute vietuitoare la Schitul Darvari sunt trimise inapoi la manastirile Pasarea si Ciorogarla. Timp de mai multi ani Schitul Darvari este parasit. Insa in 1869, schimonahul Isaia de la Schitul Romanesc Prodromu, aflat la Muntele Athos, a cerut permisiunea ctitorilor ca monahii prodromiti care treceau prin Bucuresti sa se poata adaposti in chiliile din jurul bisericii, obligandu-se sa savarseasca sfintele slujbe, dupa oranduiala manastireasca. Acesti calugari de la Muntele Athos veneau adesea in tara ca sa stranga ajutoare pentru fratii lor si nu aveau unde sa poposeasca. Ctitorii Schitului Darvari au fost de acord, astfel incat, din 1869 pana in 1959, aici au vietuit calugarii prodromiti, fara sa incheie un act legal cu ctitorii prin care sa li se dea vreun drept asupra schitului. Lor le era ingaduit numai sa locuiasca in chilii si sa savarseasca sfintele slujbe. Intre timp, calugarii au organizat la schit si o mica editura, o librarie pentru raspandirea in popor a icoanelor si a tuturor tipariturilor religioase - mici carticele cu vietile sfintilor si cu scrieri al Sfintilor Parinti. Tot aici ei au infiintat si o fabrica de lumanari pentru nevoile proprii.

In 1894, peretii lacasului de cult au inceput sa se crape. Oricand se puteau desprinde caramizi din trupul bisericii care ar fi putut rani pe cineva. Vazand biserica deteriorata si gata sa cada, Mitropolitul Ghenadie Petrescu a cerut familiei Darvari sa faca reparatiile necesare, altfel va interzice oficierea serviciului divin. Auzind aceasta, epitropul Nicolae Darvari a refacut complet biserica, adaugandu-i o turla de o rara frumusete. Si, pentru a face mai mult loc credinciosilor veniti in numar mare la slujbe de pe tot cuprinsul Bucurestiului, a construit si un pridvor.

Arghezi venea adesea la Schitul Darvari

Primul staret a fost schimonahul Isaia, caruia i-a urmat, in anul 1910, arhimandritul Simeon Ciumandra. Acesta din urma a carmuit cu dragoste schitul pana in 1959, cand sfantul lacas a fost desfiintat. Parintele Simeon Ciumandra, duhovnic iubit de credinciosi, cu preocupari intelectuale, bun la suflet ca painea abia scoasa din vatra, era pe vremea aceea foarte apreciat si cautat de politicieni, oameni de stiinta, artisti sau scriitori. Personalitati ca Tudor Arghezi sau sculptorul Gheorghe Anghel se adunau adesea in chilia staretului, ca sa-i asculte invataturile. De multe ori ei erau vazuti rugandu-se in biserica si aprinzand cate o lumanare pentru mortii si viii lor. In perioada interbelica, biserica si chiliile au inceput din nou sa se deterioreze. Era necesara o refacere a constructiilor din temelii. Asa ca intre 1933-1934 vechiul lacas este complet daramat. Generalul Mihail Darvari, epitrop si nepot al ctitorului Mihalache Darvari, a ridicat alta biserica, cea care dainuieste si astazi. Ea este construita intr-un pur stil oltenesc-muntenesc, dupa planurile arhitectului Gheorghe Simotta, interiorul fiind decorat cu o superba pictura in fresca de I. Keber.

In anul 1956 regimul comunist a intervenit brutal in viata schitului, asa cum facea de obicei, evacuandu-i cu forta pe cei 13 calugari vietuitori si pe staretul lor, Simeon Ciumandra. Toti au fost trimisi la Manastirea Cernica, iar schitul a fost transformat in biserica de mir, ca o filiala a Bisericii Icoanei.

Renasterea

Dupa decembrie 1989, schimbarile petrecute in societatea romaneasca au dus si la revigorarea duhovniceasca a vechiului lacas de cult. Pictura interioara a fost spalata de fumul adunat de-a lungul anilor si restaurata in 1993 de catre Parintele Sofian, staretul Manastirii Antim. Prin grija Preafericitului Parinte Patriarh Teoctist, la 31 martie 1996 Schitul Darvari este reactivat, reluandu-si statutul de asezamant monahal. Atunci este numit staret ieromonahul Ambrozie Meleaca, venit de la Sf. Manastire Crasna. Insa sfintia sa ramane la Schitul Darvari pana in toamna lui 2000, cand este ales in postul de Episcop Vicar Patriarhal. In locul sau e numit staret parintele ieromonah Ghervasie Manzicu. Chiliile, deterioarate de chiriasii adusi aici de regimul comunist, au fost si ele restaurate, pastrandu-li-se arhitectura initiala. In primavara anului 2000 s-au inceput lucrarile de constructie la un nou corp de chilii in incinta schitului, pe partea sudica. Cu ajutorul arhitectului Nicolae Vladescu, s-au realizat trasnformari majore la schit. Clopotnita veche a fost daramata s, dupa arhitectura initiala, s-a construit alta. Apoi, s-au mai ridicat un Paraclis de rugaciune si o Trapeza. Pe 7 decembrie 2001 a fost inaugurat acest corp nou, la eveniment fiind prezent si Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, care a binecuvantat locul. „La Schitul Darvari vine de obicei foarte multa lume“, ne spune parintele Ghervasie. „Credinciosi care nu sunt din parohia noastra s-au obisnuit sa vina la Darvari cu copiii, pentru a le face cateheze. Tot la noi vin si studentii de la ASCOR, ca la niste prieteni, pentru ca suntem tineri si parem apropiati de ei. Cel mai varstnic vietuitor de la schit are 30 de ani“.

Paraclisul

Astazi, sub ocarmuirea duhovniceasca a staretului Ghervasie Manzicu vietuiesc la Schitul Darvari 6 calugari tineri, dornici de a implini cat mai bine poruncile sfinte si nevoile oamenilor. De curand a fost deschis publicului credincios noul Paraclis ce poarta hramurile Sfantul Nicolae si Sfantul Ambrozie. Locul este de o frumusete tulburatoare! Cand pasesti inauntru, timid, intreaga fiinta ti se umple de iubire si caldura. Ridici ochii din pamant si vezi stralucire. Sculptura catapetesmei, o adevarata dantela cioplita cu finete in lemn de sculptorul Constantin Moroiu, se alatura picturii realizate pe ziduri de artistii Ioan si Daniela Moldoveanu. Icoanele aflate pe catapeteasma au fost pictate cu maiestrie si har de un tanar, aproape necunoscut, fara nici o scoala de specialitate. Staretul Ghervasie Manzicu, cel care ne-a insotit peste tot in vizita noastra la Schitul Darvari, stie ca pe iscusitul pictor il cheama Mircea. Atat. Dar ne e de ajuns, pentru ca minunatele icoane pictate cu atata talent, cu dragoste de frumos si de Dumnezeu, graiesc totul despre sufletul lui curat.

                                                                                        Gabriel MATEESCU
                                                                              Lumea credintei, anul III, nr. 2(19)

• Schitul Darvari - o oaza spirituala in centrul Capitalei
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Schitul Darvari
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: