Schitul Darvari

Situat aproximativ in  centrul Bucurestiului, Schitul Darvari este o perla arhitecturala si o oaza de liniste, cu o identitate inconfundabila.

Viata Schitului Darvari incepe acum aproape doua secole, cand, in 1834, caminarul Mihail Darvari si sotia sa Elena, din familia Buzestilor, au cumparat terenul de la familia Badeanu, ctitorii bisericii Icoanei si au construit o biserica micuta fara turla cu hramul "Sf. Imparati Constantin si Elena". Peste un an (1835) schitul a fost populat cu 12 calugarite de la manastirile din Ciorogarla si Pasarea, invitate aici de ctitorii bisericii si astfel a luat fiinta schitul pentru maici avand si un preot slujitor. Pentru intretinerea schitului si a maicilor au inzestrat schitul cu 4 imobile in Bucuresti care au fost mentinute si in conditiile ultimilor 37 ani, cand schitul a devenit dupa 1959 biserica de mir. In anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan-Cuza a dat asa-numita Lege a secularizarii, prin care multe manastiri romanesti, majoritatea "inchinate" Locurilor Sfinte, au fost inchise. Drept urmare, in 1865, calugaritele ce vietuiau la Darvari, au fost trimise inapoi la manastirile Pasarea si Ciorogarla, din apropierea Bucurestilor, iar schitul a fost inchis. Ctitora Elena Darvari il transforma in schit de calugari in anul 1868. Pentru intretinerea calugarilor, in afara celor 4 imobile cu care inzestrase schitul, statorniceste si o subventie anuala de 60 galbeni.
 

O noua perioada incepe la Darvari in 1869, cand calugarii romani de Schitul Prodromul din Muntele Athos, primesc ingaduinta familiei ctitorilor de a se adaposti aici, in trecerea lor prin Bucuresti, unde veneau deseori pentru strangerea de ajutoare. In schimb, calugarii se obligau sa savarseasca sfintele slujbe,  in perioada monahilor atoniti, viata la Schit dobandeste o vigoare noua. Pe langa slujbele dupa tipic athonit, calugarii organizeaza aici o mica editura misionara si o fabricuta de lumanari pentru nevoile proprii. Intre timp schitul, suferind stricaciuni, a fost reparat in 1895, in acea perioada construindu-se si turla, epitrop fiind de data aceasta Nicolae Darvari. Vazand ca biserica este ruinata, nepotul ctitorului, Mihail Darvari, inlocuieste din temelie vechiul locas, intre anii 1933 si 1934, construind biserica in forma sa actuala, in care imbina armonios stilul oltenesc cu cel muntenesc bisericesc, si tot el innoieste chiliile de langa biserica.      

Din cauza decretului 410/1959, schitul Darvari impartaseste soarta majoritatii schiturilor din tara, fiind desfiintat, iar calugarii trimisi la manastirea Cernica - Ilfov si la schitul Bucium din Iasi. Biserica schitului devine biserica de mir, dar si dupa 1959 i se spune Schitul Darvari.
Dupa 1989, se incep lucrari de restaurare a picturii deteriorate, insarcinat cu supravegherea acestora fiind parintele Sofian Boghiu, staretul Manastirii Antim. Prezenta acestuia a adaugat schitului un spor de pace si duhovnicie. La 31 martie 1996, prin hotararea Sfantului Sinod si ca urmare a grijii deosebite a Preafericitului Patriarh Teoctist, Schitul Darvari redevine asezamant monahal, corectandu-se astfel eroarea facuta in 1959. In acest scop au fost adusi monahi din manastirea Crasna, jud. Prahova, iar ca egumen a fost numit PC Ieromonah Ambrozie Valentin Meleaca (din 2O00 PS Ambrozie Sinaitul). Pana in anul 2002 sunt refacute chiliile deteriorate de pe partea sudica, reincadrandu-se cu grija in noul ansamblu si clopotnita, reconstruita dupa planurile originale facute de arhitectul Gheorghe Simotta. Acest corp, opera iscusitului arhitect Nicolae Vladescu, cuprinde chilii pentru monahi, trapeza, clopotnita, magazinul si un mic paraclis de rugaciune.
 

Biserica este construita din zid de caramida in forma de cruce in stilul arhitectural oltenesc-muntenesc. Este o biserica micuta, foarte curat intretinuta. Este compartimentata in Altar, naos si pronaos. Naosul este delimitat de pronaos prin stalpi lati, usor iesiti din ziduri, fiind ca o continuare pana la pardoseala, a arcadei puternice care sustine bolta. Catapeteasma este din lemn, ornamentata cu o sculptura fina si o pictura foarte frumoasa. Turla este pe naos, deschisa in forma octogonala, cu ferestre inalte. in exterior, intr-o parte si alta a ferestrelor sunt coloane de zid varuite in alb, ca tot exteriorul turlei. Biserica are si un pridvor inchis care face practic corp comun cu restul suprafetei, avand legatura cu pronaosul printr-o deschidere mare, in spatiul lui credinciosii asistand la slujba ca si cand ar fi in spatiul din pronaos sau naos. Este la fel de frumos pictat ca si intregul spatiu al bisericii. Are doua intrari prin apus si sud, prin usi din lemn in doua canaturi ornamentate cu sculptura frumoasa in filigran si cu ancadramente in piatra. Se foloseste intrarea din partea sudica. Pridvorul este sustinut in fata (vest) de 4 coloane cu capitele si baza ornamentate cu sculptura.
 

Altarul este luminat printr-o fereastra pe zidul din rasarit si alta pe zidul din nord; naosul si pronaosul au cate o fereastra pe fiecare parte a zidurilor, iar pridvorul primeste lumina prin doua ferestre in partea de apus, asezate in dreapta si stanga usii de intrare, o fereastra pe peretele din sud in stanga usii de intrare si o fereastra pe peretele din nord. Toate ferestrele au grilaje din fier forjat si ancadramente cu sculptura in piatra. Pardoseala bisericii este din ciment frumos finisat, iar acoperisul din tabla. Fatadele exterioare sunt in mare parte simple, avand in partea superioara un brau incadrat de doua randuri de caramizi asezate pe muchie formand zimti de ferastrau. In zona naosului (in partea sudica) si a Altarului (in partea sudica si de rasarit), deasupra braului (sub cornise) sunt firide de dimensiuni mici, pictate, restul fatadelor fiind varuit in alb.

Pictura  fost executata in fresca in anul 1934 de pictorul Keber. In anul 1967, prin donatiile credinciosilor, a fost spalata si restaurata. Clopotnita este la 15 m sud de altar, din zid, cu etaj, avand la parter o chilie folosita pentru vanzarea de obiecte bisericesti. Are un brau torsionat la circa 80 cm sub cornise, acesta ca si restul fatadelor fiind varuite in alb.

Pe partea stanga a curtii se afla Paraclisul, impodobit in pictura de loan si Daniela Moldoveanu, avand o catapeteasma sculptata cu pricepere miniatural de Constantin Moroiu si pictata cu migala de Mircea Caracas si Andreea Radovici. Paraclisul a fost sfintit la 7 decembrie 2004, de catre Prea Fericitul Parinte Teoctist, dimpreuna cu Prea Sfintitul Parinte Ambrozie Sinaitul. In curte, la nord de biserica, este o cladire din zid parter, lunga de 35m, acoperita cu tabla. Este orientata vest-est si adaposteste chiliile. Mai exista o alta, la sud de biserica, cuprinzand egumenia, chiliile si trapeza. Cladirea este in forma de L, cu latura lunga (vest-est) de 25m si latura scurta (sud-nord) de 10 m. Este construita din zid de caramida acoperita cu tabla de cupru. Trapeza este la demisol, in capatul vestic are un salon de primire, in cel estic un mic paraclis. Jumatatea vestica are etaj cu cerdac, sustinut de stalpi din lemn si o mansarda cu 3 chilii.

            

Curtea este mica, are alei si trotuare pavate, iar in partea de sud (la strada) este imprejmuita cu zid inalt de caramida varuit in alb. La sud de pronaos, in marginea aleii ce vine de la strada, este un tei secular, iar in dreapta lui o fantana pentru irigat parcul si potolirea setei credinciosilor pe timpul caldurilor de vara.Mormantul ctitorului se afla in pronaos, pe partea dreapta, acoperit cu o lespede de marmura. Ca obiecte de valoare ale bisericii sunt icoanele de la tampla care au o vechime de peste 250 ani, aduse aici de la biserica comunei Strejesti - Olt, ctitorie a familiei Buzestilor.
 

In iulie 1992, Schitul Darvari (biserica si intregul complex de cladiri), a fost declarat monument istoric prin hotararea Comisiei Nationale a Monumentelor, Ansamblurilor si Sirurilor Istorice si deci un motiv in plus pentru vizitatori si credinciosi de a-si indrepta pasii spre acest sfant locas. Din anul 2006 ascultarea staretiei a fost incredintata de Prea Fericitul Parinte Teoctist, parintelui Eftimie Zeca, si sub carmuirea sa duhovniceasca schitul are in prezent sapte vietuitori.

Fotografii: Laurentiu Tatulescu

• Biserica Udricani
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserici din Bucuresti cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva
  Publicat in : Sfanta Cuvioasa Parascheva
• Catedrala Sfantul Iosif
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Domnita Balasa
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania