In plin centrul Capitalei aglomerate si zgomotoase se afla o oaza de pace si liniste: Schitul Darvari. Un loc in care de la 7 dimineata la 7 seara gasesti unul din cei patru monahi vietuitori aici, gata sa te asculte si sa iti dea un sfat bun.
Este lucru de mirare cum in Bucuresti poate exista un loc in care, o data pasind pe poarta, sa uiti de griji si de toata agitatia din marele oras. Si totusi acest loc, alaturi de alte putine, exista. Se numeste Schitul Darvari, dupa numele de familie al ctitorului. Povestea sfantului locas este si frumoasa, si zbuciumata in felul ei. In 1834, Mihail Darvari si sotia sa, Elena, din familia Buzestilor, au cumparat de la familia Babeanu un teren in spatele Bisericii Icoana. Vechea pisanie spunea ca la 10 august 1834 caminarul Mihail Darvari, in vremea lui Alexandru Ghica Voda, a inaltat o mica biserica de lemn, fara turla, cu hramul Invierea Sfantului Lazar, al Sfintilor Imparati Constantin si Elena si al Sfintilor Voievozi Mihail si Gavriil.
Peste un an, familia Darvari a chemat aici 12 calugarite de la manastirile Pasarea si Ciorogarla, slujbele fiind savarsite de preoti de mir. In 1865 insa, la un an dupa ce Alexandru Ioan Cuza a emis legea secularizarii averilor manastiresti, schitul a fost inchis, iar monahiile s-au intors la manastirile de unde venisera.
ATHONITII. Dupa patru ani, schimonahul Isaia de la Muntele Athos a cerut permisiunea ctitorilor ca monahii de la Schitul romanesc Prodromu din Athos, aflati in trecere prin Bucuresti, sa se adaposteasca in chiliile goale de la Darvari. Acestia veneau destul de des in
Decretul comunist din 1959 a izgonit din manastiri 4.000 de calugari. Nefastul ordin a facut ca toti cei 13 calugari vietuitori la Darvari, impreuna cu staretul Simeon Ciumandra, sa fie evacuati brutal si trimisi la Cernica, schitul fiind transformat in biserica de mir, ca filiala a Bisericii Icoana. Schitul s-a redeschis in 1996.
Dupa 1989, viata spirituala de la Darvari a inceput sa se revigoreze. Parintele Sofian, fostul staret de la Antim, a spalat si restaurat pictura interioara in 1993. Schitul Darvari a fost redeschis dupa trei ani, avandu-l ca staret pe ieromonahul Ambrozie. Renumitul arhitect Nicolae Vladescu a proiectat clopotnita (demolata si refacuta dupa planul initial), un paraclis pentru rugaciune, o trapeza si un nou corp de chilii. In toamna anului 2000, protosinghelul Ambrozie a fost numit Episcop Vicar Patriarhal, iar in prezent, staretul Schitului Darvari este parintele protosinghel Ghervasie Manzicu. Dupa 1989, au fost aici pana la 12 calugari, in prezent fiind doar 4.
Despre vietuirea la Schitul Darvari ne-a vorbit parintele Eftimie: "Eu sunt bucurestean si rezist mai usor aici, dar cine n-a trait in Bucuresti cand era mirean rezista cu mare greutate in Bucuresti, pentru ca este un alt ritm. In general, orice calugar cauta o retragere spre liniste, dar misiunea noastra aici este incercarea de a-i apropia pe credinciosii din Bucuresti de Dumnezeu. Exista si riscul de a ne indeparta noi mai mult de sensul originar al cuvantului monah, care inseamna a fi singur cu Dumnezeu". Pentru ca sunt putini, monahii de aici au destul de lucru: slujbele in primul rand, apoi gradina de ingrijit, curatenia, bucataria si altele mai marunte. Intotdeauna se afla cineva in biserica pentru a vorbi cu credinciosii. In fiecare duminica dupa vecernie se tin cateheze pentru copii si tineri. "Am inceput cu cateheze despre semnificatia slujbelor, pentru ca acestea sunt cele mai complexe si nu sunt poate intelese. Slujba este cea care transpune in relatia cu Dumnezeu ceea ce stii despre Dumnezeu. In dialogul cu Dumnezeu, rugaciunea ocupa locul cel mai important, care este cumva inaintarea practica in cunoasterea Lui. Daca vrei sa-L cunosti pe Dumnezeu, n-o sa-L cunosti decat prin rugaciune", ne-a spus parintele Eftimie, cu care doritorii pot intra in dialog pe site-ul schitului in sectiunea forum.
Jurnalul National
-
Schitul Darvari
Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.