O datorie crestineasca:
Sa salvam rugatorii muntilor! E tot ce ne-a mai ramas bun in ochii Domnului!
Drumul forestier urca pieptis, odata ce ai depasit schitul de maici, unde s-a nevoit Cuviosul Antonie in pestera lui de la Iezer. Rapele, stancariile, izvoarele zgomotoase, padurile seculare de fag, toate iti vorbesc despre singuratate, despre lumi nepatrunse. E o blanda vraja a locului, ceva ce nu te sperie; dimpotriva, te duce cu gandul la visare. Si vezi parca aievea cum tanarul ieromonah Bartolomeu Anania, acum aproape 50 de ani, il cauta pe venerabilul arhimandrit Veniamin de la Schitul Patrunsa (la 2 ceasuri de mers prin padure), cel care s-a pus pe rezidirea bisericutei de sub stanca. Atunci, in acea vara in care comunistii vanau cu tenacitate satanica credinta ortodoxa pe intinsul Romaniei. Sus insa, la Schitul Pahomie, sub crestele muntilor Capatanii, un santier minuscul sfida parca vremurile. Dar iata momentul: „Intr-o zi am trecut singur pe acolo si nu l-am gasit, doar gramezile de barne, nisip si piatra de var marturiseau ca treaba incepuse si ca sporea. Intr-o crapatura de stanca i-am lasat o paine si un bilet scris cu creionul pe o sindrila“. Ce gest mai simplu si mai emotionant putea fi facut? O paine si o slova...
Ne instiinteaza acelasi martor ocular (acum arhiereu al Clujului), Bartolomeu Anania, in Cerurile Oltului, ca la 30 sept. 1956 a avut loc sfintirea schitului, in prezenta episcopului Iosif al Ramnicului. Hramul? 20 iulie, adica Sfantul Prorooc Ilie Tesviteanul.
La Schitul Pahomie, chiar de praznuirea Sfantului
Noi am ajuns la Schitul Pahomie in data de 15 mai, data la care se praznuieste chiar marele traitor al trudei monahale. Intamplare? Dumnezeu stie. Oricum, am fost pusi pe jar de o scrisoare a unui preot din Ramnicu Valcea, care aproape ca ne soma sa ajungem la acest asezamant izolat. Nu mica ne-a fost mirarea cand, dupa un drum dificil din cauza ploilor (nu e intotdeauna la fel!), la schit ne-au intampinat... 3 vietuitori. Cu simplitate si caldura, parintele staret Ieronim Tamas, maramuresan de obarsie, ne-a strans in brate. Era clar, tinea mult la lucrarea noastra dar totodata avea si nevoie de grabnic ajutor. In jurul staretului se stransese o mica ceata de bucuresteni, care urcase gafaind cu o dubita in urma noastra. „Ei m-au ajutat cu grupul electrogen“, mi-a soptit protosinghelul Ieronim, intelegand imediat ca pana acum in acest schit nu a existat nici un bec sau aparat electrocasnic. Adevarata pustie, fratilor! „Iata, mi-am zis, cum traiesc unii calugaria. Exact ca in primele veacuri“...
Un calugar si-un haiduc
De la parintele staret am aflat ca istoria acestui colt de rai al sihastrilor de sub masivul Buila incepe la 1520, atunci cand vel stolnicul Popa Postelnicu, calugarit cu numele de Pahomie, si-a pus in gand sa ridice sub stanca de calcar, langa Izvorul Frumos, un altar. Adica o biserica in miniatura, agatata literalmente de stanca inalta. Alaturi i-a stat un haiduc - 
Iarasi, dupa ani, in 1684, intalnim darnicia vrednica numai de un sfant a lui Constantin Brancoveanu, pe atunci vel spatar. Acesta repara schitul, dimpreuna cu lavra Bistritei. Apoi, la 1793, domnul Alexandru Moruzi acorda scutiri schitului, iar Constantin Hangerli se arata marinimos cu cei de aici. In 1824 „biserica se afla spre daramare cu totul“, ne incredinteaza martori oculari, iar la 1880 schitul este parasit. La jumatatea secolului 20 este reconstruit, „pornind cam de sub ferestre, pana unde era daramat“, fiind apoi pictat de catre Stan Hermeanu.
Primul vietuitor al schitului reinnoit a fost Ioasaf Ionescu, al carui mormant, care i-a fost sapat in toamna lui 1980, se afla chiar langa zidul bisericutei. I-a urmat la carma Galaction Zelig (maramuresan si consatean cu actualul staret), ucenic al ieromonahului Lavrentie de la Frasinei. Timp de 2 decenii, staretul Galaction a pastorit Schitul Pahomie, din 2002 fiind retras din motive de sanatate in Ramnicu Valcea.
Actualul staret: o figura extrem de interesanta
Protosinghelul Ieronim are 65 de ani si se poate spune ca si-a trait viata in sens invers. Intrat la Manastirea Rohia din Maramures in 1955, este dat afara cu Decretul 410. S-a angajat in diferite locuri de munca, s-a casatorit, a avut copii, dar toata viata si-a petrecut-o pe langa manastire. El a fost cel care, in martie 1989, i-a dactilografiat monahului Nicolae Steinhardt, la Rohia, ultimul text din Daruind vei dobandi, chiar inainte de trecerea la cele vesnice a acestuia, intr-un spital din Baia Mare. Dupa eliberarea Romaniei din stransoarea regimului ateu, in 1995, se calugareste, in buna intelegere cu familia, pe seama Manastirii Nicula, din Ardeal. Devine fiu sufletesc al Arhiepiscopului Bartolomeu Anania. In timpul calugariei, face Facultatea de Teologie, fiind la un pas de un doctorat in strainatate. La cererea episcopului Gherasim de Valcea, in 2002, IPS Bartolomeu socoteste ca cel mai potrivit om pentru continuarea vietii monahale la Pahomie (unde inima vladicai inca mai bate) este ieromonahul Ieronim. Asa ajunge actualul staret in fruntea unei cete formate din 14 oameni, nu toti calugari. Imediat dupa preluarea ascultarii de staret, Ieronim scoate carnea din regimul alimentar. Vietuitorii sunt nedumeriti, dar noul staret ii linisteste: „Fratilor, voi dupa carne ati venit la sfanta manastire?!“. Cei 14 se imprastie care incotro, staretul ramanand singur. De fapt, nu chiar singur, deoarece la cativa metri de bisericuta vietuiau porci, gaini, dar si magar obraznic, care ragea toate ziulica. Staretul a desfiintat toata aceasta arca a lui Noe ad-hoc, ramanand numai cu un catel.
Calugaria e o lupta. Stiati?
Schitul nu si-a recapatat insa linistea. Jos, in vale, pe drumul forestier, Directia Silvica a „inventat“ taxa de drum catre Schitul Pahomie. Un padurar, in carne si oase, rupea bilete de acces pentru toti cei care se incumetau sa urce la schit! Cei cu masini, evident, plateau cel mai mult. Asa ca parintele Ieronim a inceput o alta lupta, care a culminat cu ferecarea schitului chiar in preajma hramului si predarea cheilor parintelui exarh al episcopiei. „In semn de protest fata de un extraordinar abuz“, a precizat parintele staret. Din acea seara, bariera s-a volatilizat ca un duh neputincios, cu tot cu „omul padurii“ care o manevra. Astfel ca de hram, de Sf. Ilie, cei 1500 de pelerini au putut priveghea in ajun si trai bucuria slujbei, impreuna cu ierarhul locului. Cu ajutorul acestor oameni, parintele staret a putut ridica un turn-clopotnita la intrare, repara biserica si schimba acoperisul. O poarta maramuresana este pe drum, iar chiliile cele noi, pentru cei care iubesc calugaria si asceza, sunt deja gandite. Totul conform locului, conform cu frumusetea sa de inceput.
Sa nu stam cu mainile in san!
Si noi, baietii de oras, putem da o mana de ajutor acestui loc de o rara frumusete si originalitate. Lumea Credintei. Magazin ilustrat cheama pe toti crestinii ortodocsi cu dare de mana sa ajute la refacerea acestui minunat si napastuit schit. Daca l-au facut in vremuri crancene un calugar si-un haiduc, oare nu putem noi, cei de azi, macar sa-l tinem pe linia de plutire? Mergeti la Pahomie si nu veti regreta! Veti vedea ce inseamna spiritualitatea singuratatii, a demnitatii si a rugaciunii continue.
Cine vrea sa organizeze ceva legat de salvarea Schitului Pahomie din Valcea, sa ma contacteze neintarziat: Razvan BUCUROIU, tel: 0788.444.915. Astept cu nerabdare crestineasca din partea dumneavoastra un semn de generoasa solidaritate..
-
Manastirea Stanisoara
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Manastirea Lainici
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Manastirea Turnu
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Manastirea Mraconia
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Manastirea Cornetu
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.