Astazi pe tema clonarii intalnim permanent intrebarea: un embrion uman este o fiinta cu adevarat umana  sau reprezinta doar o forma de viata umana "potentiala"?

 

Credinta ortodoxa a sustinut dintotdeauna ca viata omului incepe la conceptie - adica la fertilizarea ovulului.  "Statutul embrionului uman", incepand inca de la zigotul unicelular, este acela al unei fiinte personale si individuale.

 

Dupa cum stim cu totii, Marea Britanie a legalizat de curnd clonarea umana. Savanti si filozofi din multe tari occidentale prevad ca noua medicina, care se va dezvolta pe seama reusitei decriptarii genomului uman, va oferi posibilitati de neinchipuit pna acum pentru vindecarea bolilor, prevenirea epidemillor, corectarea defectelor genetice si prelungirea duratei de viata. Desigur, pentru a realiza o astfel de utopie medicala va fi necesara experimentarea pe milioane de embrioni umani.

 

Cei care resping aceasta cercetare pe criterii morale sunt etichetati drept retrograzi, reactionari ignoranti care - asemenea tuturor militantilor pro-viata - nu sunt capabili sa tina pasul cu necesitatile si cerintele societatii moderne si, mai ales, ale "femeii de azi". In conceptia lor, rolurile hotartoare ale conceptiei, graviditatii si maternitatii sunt in mod grav amenintate de presiuni care vor duce la fabricarea embrionilor la comanda.

 

Clonarea legala a embrionilor umani este, cel putin deocamdata, limitata la producerea de celule suse in scopul cercetarii medicale.

 

Problema este, totusi, ca si acesti embrioni sunt "copii". Sute de mii au fost deja creati si distrusi in numele cercetarii stiintifice. Oricare ar fi scopurile echipelor stiintifice, oricare ar fi promisiunile oferite de noua medicina, nu trebuie sa uitam un adevar esential: si acesti embrioni sunt copii. Diferentiati din punct de vedere genetic si angajati intr-o dezvoltare continua, ei sunt intru totul si fara indoiala umani. A-i distruge in orice scop este un infanticid - ca si orice avort - care trebuie recunoscut si considerat ca atare.

 

Aceasta insemna ca nu putem accepta distinctia falsa care se face astazi intre clonarea "terapeutica" si cea "reproductiva". Binomul "medical-industrial" a convins mass-media, care apoi a convins publicul, ca trebuie facuta o diferentiere morala si stiintifica stricta intre clonarea pentru producere de descendenti si cea pentru producerea de simple tesuturi. Acesta este un alt mit care trebuie spulberat. De fapt, orice clonare terapeutica care utilizeaza embrioni este reproductiva prin insasi natura sa. Pentru a putea utiliza tesuturi embrionare in scop terapeutic, trebuie mai inti sa cream acele tesuturi. Si oricare ar fi finalitatea, terapeutica sau reproductiva, procesul prin care embrionii sunt creati, manipularea si consecintele morale sunt aceleasi.

 

Chiar daca in principiu respingem clonarea reproductiva, este oare acceptabila, din punct de vedere moral, crearea de embrioni in scopul experimentului sau al recoltarii celulelor suse pentru vindecarea unor boli? Sfntul Apostol Pavel ofera raspunsul la aceasta intrebare cnd spune ca nu putem face cele rele ca sa vina cele bune (Romani 3, 8). Scopul nu scuza nicidecum mijloacele, nici in domeniul clonarii si nici in alte domenii.

 

Vor avea clonele umane suflet?

Unii oameni, spun despre clonele umane ca "nu vor avea suflet" in nici un sens conventional. Aceasta pentru ca, spun ei, embrionul a fost conceput in afara unui "act de iubire".

 

Acest mod de gndire, orict ar fi de sincer, este cu totul fals. Starea afectiva sau emotionala a parintilor in momentul actului sexual, inaintea conceptiei, nu are nici un efect asupra statutului embrionului. Daca o fiinta umana insufletita poate fi produsa numai de doua persoane care se implica intr-un act sexual din iubire pura, atunci fie ar exista mult mai putini oameni pe pamnt dect exista acum, fie majoritatea populatiei lumii ar fi subumana din cauza ca nu ar avea suflet. Putem oare sa afirmam ca orice copil conceput prin viol, incest, violenta conjugala sau din simpla indiferenta este lipsit de suflet?

 

Privind problema din punct de vedere biblic, se poate spune ca o persoana nu "are" suflet, in sensul ca sufletul ar fi o entitate independenta, care intra sau care este "introdusa" intr-un corp fizic la un moment dat, adica in momentul conceptiei, la nastere sau oricand altcandva. Persoana umana este mai degraba caracterizata ca o "fiinta vie" (Facerea 2, 7), ceea ce inseamna ca este "un suflet viu". Cu alte cuvinte, noi nu "avem" un suflet, ci suntem "suflet". Asadar intrebarea "o clona are suflet?", este o intrebare falsa, din moment ce o persoana "este", mai degraba dect "are", suflet.

 

Pe baza antropologiei ortodoxe, trebuie sa afirmam ca un embrion clonat este o persoana insufletita si purtatoare a chipului dumnezeiesc. In consecinta trebuie sa ne opunem categoric att crearii, cat si distrugerii unor astfel de embrioni. Adica, trebuie sa actionam astfel, indiferent daca ratiunea acestui proces este terapeutica sau reproductive.