Ispitirea este unica strategie si cea mai redutabila arma a Satanei pentru a determina caderea fiintelor umane in pacat. Ispitirea foloseste "recompense" pentru care victima simte o atractie puternica. Dorinta pentru acea recompensa poate decurge din necesitati legitime sau false necesitati, care emana din egoismul firii noastre corupte.
Desigur ocazia ispitirii vine din afara noastra. Dar in conditiile unei lumi corupte, pline de pacat, factorul decisiv al ispitei nu vine din afara. Asadar esenta ispitirii nu tine de viclenia diavolului si nici nu depinde de alti oameni sau situatii care fac presiuni asupra noastra. Ea se afla in interiorul nostru, in insasi natura pacatoasa a omului. A exista o tentatie (ispita) este un fapt. A comite pacatul, alt fapt.
Iisus a fost ispitit sa pacatuiasca, asa cum si noi suntem, dar n-a fost determinat sa pacatuiasca. Nu putem evita ispita. Plecarea spre locuri pustii (manastiri, pesteri, etc.), nu este o garantie a evitarii ispitei, caci diavolul si firea noastra decazuta sunt tot cu noi. Singura arma de care dispunem este exercitarea vointei. Indiferent de tipul de prezentare, toate ispitele urmaresc in fond un singur lucru: indepartarea noastra de Dumnezeu, desprinderea de singura sursa a stabilitatii noastre spirituale.
Noi nu putem rezista ispitei decat printr-o legatura vie cu Dumnezeu, prin credinta (I Petru 5, 10). Dumnezeu niciodata nu ne ispiteste, dar ingaduie ispitelor sa ne atace, deoarece rezistarea fata de ispite ne intareste din punct de vedere spiritual. In lupta noastra cu ispitele Dumnezeu ne vegheaza. El limiteaza atacul ispitei. Dumnezeu ne face cunoscuta strategia de lupta a vrajmasului, care ne pandeste cu rabdare si ne ataca atunci cand suntem vulnerabili, momente de indoiala, epuizare fizica si spirituala. Sau atunci cand ne credem mai puternici.
Dumnezeu ne ajuta cu mijloace ce lupta eficiente si anume: cuvantul lui Dumnezeu (Psalm 119, 11), marturisirea credintei noastre in Iisus Hristos, rugaciunea, alegerea mereu a binelui (Psalm 101, 3). In lupta noastra cu surprizele pe care firea noastra ni le rezerva, nu trebuie sa pierdem niciodata din vedere ca si atunci cand ne vedem invinsi de ispita, avem rezerva inepuizabila de curatire a pacatelor de catre Mantuitor.
Vizireanu Fulvia (Felicis)
felicis Felicis
-
Si nu ne duce pe noi in ispita
Publicat in : Credinta -
Rugaciune la vreme de ispita
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Despre ispita de a nu fi sfant
Publicat in : Editoriale -
Ispita celui ce i se pare ca sta
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Ispita insoteste fiecare fapta buna
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.