Era o data un copil care isi ascundea fata de parinti faptele pe cre le facea in societate ,cu atita dibacie incit nu le dadea nimic de banuit acestora si fata reala a acestuia,incit ei credeau ca au cel mai cuminte copil din lume. 

Cind crescu incit sa aiba si el putina responsabilitate parintii il intrebau daca fuge de la scoala, iar el raspunzindu-le printr-o minciuna le spuse ca nu si ca invata forte bine, dar nimic din ceea ce le raspunse nu era adevarat. In alta zi fu intrebat din nou de parinti daca fumeaza sau daca bea bauturi alcoolice, iar el raspunzindu-le tot pritnr-o minciuna le spuse ca nu face acestea, dar el le facea din plin.

Mai trecu o bucata de vreme, copilul se mai mari devenind un adolescent in toata puterea cuvintului, iar in una din zile fu intrebat din nou de catre parinti de modul lui de comportare in societate temindu-se sa nu-i faca de rusine. Mama il intreba cu grija materna daca umbla cu golanii, cu oameni neispraviti, cu hotii, cu tilhari, sau cu tot felul de oameni amagitori, dar la toate aceste intrebari el raspunse la fel ca si la celelalte intrebari care i-au fost puse cu ceva timp in urma tot prinr-o minciuna ca el nu face acestea, chiar jurindu-se.

Mama lui auzind toate acestea se linisti nestiind ce surprize o va asteapta dupa urma faptelor pe care le facea copilul lor. Copilul si el se linisti ca mama lui nu aflase de faptele lui precum si faptul ca tot timpul o mintea. Trecu o bucata de timp de cind copilul isi ascundea faptele lui cu strasnicie fata de parinti pin mincini si el credea in sinea lui ca totul va merge asa la nesfirsit, dar intr-o zi oamenii legii pusera mina pe el si il dusera in fata judecatoruluii,  unde fura chemati si parintii acestuia si care intrau in pamint de rusine auzind acuzatiile ce i se aduceau fiului lor. Judecatorul gasi vinovat pe copil la toate acuzatiile ce i sau adus si il condamna pe acesta. Parintii copilului erau pronfund mihniti in adicul sufletului lor de cele auzite si i-si reprosau mereu ca nu au vegeat mai in deaproape pe fiul lor ca sa il invete pe el frica de Dumnezeu care ar fi vegheat el pasii lui in viata si l-ar fi pazit pe el de ispite si oamenii amagitori avind si ei un sprijin la batrinete.

Dar acum totul era pierdut nimeni si nimic nu ii mai putea ajuta timpul era pierdut, iar fiul lor trebuia sa plateasca acum pentru minciunile cu care acesta isi mintise parintii precum si pentru faptele sale si sa mearga pe mina chinuitorilor pentru asi lua plata faptelor sale. Parintii mai aveau insa o singura mingiiere gindindu-se ca doar Dumnezeu, acesta mai poate intoarce pe fiul lor pe drumul cel drept. Copilul stand in inchicoare incepu sa analizeze viata lui de pina antuci si incepu sa ii vina in minte faptele lui din copilarie si pina la judecata si de faptul ca isi mintise parinti cu multa dezinvoltura in privinta acestora, incepu sa isi vina in fire si sa isi reproseze si sa se caiasca pentru aceasta dindu–si sema ca atunci cand isi mintea parintii de fapt se mintea pe el si nu pe acestia si ca acum isi ia plata pacatelor lui D upa ce analiza faptele sale pe toate fetele se ruga lui Dumnezeu si ii multumi lui ca ia luminat mintea in al doisprezecelea ceas, si lua decizia ca dupa ce isi ia plata pentru pacatele sale si va fi eliberat din inchisoarea pacatelor lui sa se intoarca cu toata fiinta lui catre facatorul sau si sa isi ceara iertare,si sa il iubeasca cu adevar si sa nu mai minta niciodata caci orice om care isi minte parintii sau pe aproapele lui ori pe Dumnezeu nu se minte decat singur cazind el insusi in groapa minciunilor lui.

Dupa ce isi plati pacatele si fu eliberat copilul alerga la casa parinteasca si ingenunchind in fata parintilor, ceru iertare de la ei spunindu-le de faptul ca a inteles pe cine mintea el atunci cind ii mintea pe ei si anume ca de fapt pe el sa mintit.  Auzind acestea parintii sau bucurat cu bucurie mare aflind ca fiul lor sa vindecat si multumiau lui Dumnezeu ca la scapat pe fiul lor din ichisoarea pacatelor si a umblarilor cu oamenii pacatosi si amagitori care fac pe multi sa rataceasca si sa se piarda si sa cada pe mina chinuitorilor.

Petru Calimanescu

Despre autor

calimanescu petru

Colaborator
18 articole postate
Publica din 04 Ianuarie 2011

• Minciuna
  Publicat in : Editoriale
• Adevar sau minciuna
  Publicat in : Credinta
• Minciuna si viclesugul
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Despre minciuna
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: