Parinte doar pentru o vreme?
Sunt cazuri cand anumite persoane se grabesc sa devina parinti, fara ca mai intai sa fi devenit oameni. Cand afirm aceste lucruri, ma gandesc la acea femeie din Deva care cerea Oficiului Roman pentru Adoptii (ORA) ajutorul pentru anularea adoptiei unei fetite pe care a infiat-o in urma cu zece ani. Motivul? Copilul sufera in prezent de autism.
Daca Fiul lui Dumnezeu Se intrupeaza la "plinirea vremii", deci nu oricand, ci intr-un anumit timp, caci era nevoie de pregatire in acest sens, tot astfel, si cei ce urmeaza sa devina parinti prin adoptie au nevoie de pregatire.
Dar dupa ce S-a intrupat, Tatal Il recunoaste ca fiind Fiul Sau: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit" si nu doar pentru o vreme.
Putini cunosc ca Biserica are rugaciuni pentru cei care infiaza copii. In aceste rugaciuni, infierea este asemanata cu o nastere supranaturala, asa cum este cea de la Botez. Sa nu uitam ca atat cel care infiaza, cat si cel care boteaza, devin cu adevarat parinti. Nasterea in astfel de cazuri depaseste firescul, pentru ca este o nastere prin Duhul Sfant. Iar ca sa nu ne indoim ca nu este posibil sa avem nasteri prin Duhul Sfant, in chip supranatural, este de ajuns sa ne amintim de nasterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Hristos nu este rezultatul unei legaturi trupesti, iar Fecioara naste ramanand Fecioara.
In rugaciunea pe care preotul o citeste in cazul infierii unui copil se spune: "Iubitorule de oameni Imparate, cauta din sfantul Tau locas spre robii Tai acestia (N), si pe cei pe care firea i-a nascut departati unul de altul dupa trup, pe acestia Insuti Dumnezeule, ii uneste in tata si in fiu prin Sfantul Tau Duh; intareste-i in dragostea Ta; leaga-i pe ei cu binecuvantarea Ta; inalta-i pe ei intru slava Ta; intareste-i pe ei in credinta Ta."
La finalul rugaciunilor, cel infiat ingenuncheaza in fata celui ce-l adopta, iar cel care a devenit tata, il ridica pe cel infiat si ii spune: "Astazi fiul meu esti tu; eu astazi te-am nascut", si-l imbratiseaza.
Asadar, daca in timp se intampla ca pruncul pe care l-am adoptat sa aiba anumite probleme de sanatate, nu avem dreptul de a-l abandona, caci ne-a devenit cu adevarat fiu prin Duhul Sfant. A abandona un copil in astfel de situatii, echivaleaza cu a abandona copilul pe care l-ai purtat in pantece. Ori din momentul in care ai nascut, esti parinte nu pentru o vreme, ci pentru vesnicie.
Adrian Cocosila
Aboneaza-te la newsletter
-
Dumitru OlarPostat la 2010-05-26 09:21
Asa este, indiferent de situatia in care se afla un copil, atunci cand dorim sa-l infiem, trebuie sa ne asumam niste responsabilitati si sa ne ducem sarcina pana la capat. Atunci cand infiezi un copil strain care nu e al tau si urmemeaza sa devina si sa faca parte din familia ta, este foarte important pentru copil dar si pentru viitoarea familie al copilului. Trebuie sa avem grija de copii si sa nu-i lasam atunci cand aflam ca au probleme de sanatate si chiar dimpotriva sa le venim in ajutor ca si acesti copii sa se simta bine si sa creasca intr-un mediu familial asa cum au facut-o parintii nostri cu noi. Daca putem sa-i ajutam pe acesti copii orfani care sunt lasati de parintii lor, atunci sa le intindemi o mana de ajutor care face foarte mult pentru ei.
-
carmen carmenPostat la 2010-05-25 22:15
Eu cred ca nu ar trebui sa judecam pe nimeni, daca nu vrem sa fim judecati. Ma gandesc la mine mereu cu multa intelegere, dar fata de un altul am eu aceeasi toleranta? Cred ca nu!!!!! ........din pacate. Incerc sa ma corectez, dar e foarte greu. Vad mereu numai greselile altora, pe ale mele, nu prea, asadar cea dintai pacatoasa, recunosc, sunt eu. Pot eu sa mai arunc piatra???????????????
-
Stela MihalachePostat la 2010-05-25 16:12
Am fost binecuvantati de Bunul Dumnezeu, cu un copil minunat. Am infiat o fetita in 1995, acum are 15 ani, este un copil minunat, are toate calitatile unui bun copil. Asta nu inseamna ca nu a avut probleme de sanatate, insa cu credinta am trecut peste toate. Inca de la inceput, de cand avea doar 2 kg, a existat si exista acea legatura care se creeaza intre un parinte si copilul lui, am simtit ca este copilul nostru, ca a fost nascut de mine. A venit in casa noastra ca o raza de lumina binecuvantata, Dumnezeu ne-a daruit acest copil minunat si niciodata nu am considerat ca este doar al nostru, al parintilor adoptivi, ci mai inainte de toate este al Tatalui nostru, al Fiului si al Sfantului Duh. In toate rugaciunile mele pentru copila noastra, in primul rand spun Doamne, ma rog Tie pentru copilul Tau si al nostru, pentru care iti multumesc, ca fara de voia Ta, nimic nu ar fi fost posibil. Multumesc Sfintei Treimi si ma rog sa aiba grija de fetita noastra si de noi. Un copil inseamna binecuvantare, iar parinte esti cu siguranta nu pentru o vreme, ci pentru vesnicie.
-
eugen badarauPostat la 2010-05-25 13:22
Se pare ca acea "adoptie" are la baza doar un substrat ... "banesc". Asta seamana cu ... "dragostea" pe care o arata unii unui caine, care daca s-a marit li se pare ca este urat si atunci il arunca pe strada ca nu le mai este de nici o trebuinta. Se vede ca adoptia a fost pentru ca este ... la moda, dar numai daca fiinta plapanda este sanatoasa si mai ales desteapta. Altfel, o arunca ca pe-o masea stricata. Precis ca maine, dupa ce ... "scapa" de copil, are sa-si cumpara un caine ca sa se mandreasca cu el ... Halal sa-i fie !
-
geanina daniela donisan Postat la 2010-05-25 11:17
Asa este. nu parasesti copilul aduci cand el are mai mare nevoie de tine. Nu trebuie sa te implici in ceva ce nu poti duce pana la capat. Mare pacat este pentru aceasta familie... ce vina are copilasul acela.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.