Suntem noi liberi?
Iad sau rai? Liber sau nu? Dumnezeu doar stie sau hotaraste de la bun inceput?
Iata macar cateva dintre intrebarile de baza pe care suntem datori sa ni le punem noua insine si unii altora, obligandu-ne reciproc si chiar pe Dumnezeu la un raspuns.
1. Argumente contra libertatii omului:
Raul exista printre noi si in noi. Iar raul acesta nu e numai pacatul pe care prea putin il mai constientizam, ci tot ceea ce este contrar binelui, bunastarii, sanatatii sau fericirii noastre. De la necauzurile de zi cu zi si pana la cataclisme sau razboaie mondiale, totul este un rau caruia nu poti sa te sustragi si pe care nici un om rational nu-l poate nega sau ignora.
Omul este complet neputincios! in fata cancerului sau in fata unui tsunami, omul este o "jucarie" supusa unor forte oarbe si de neinteles. Fie se va opune, luptand pana la ultima suflare, fie se va resemna pana la aceeasi ultima suflare.
Dumnezeu nu pare sa aiba vreun rol, ci lasa impresia unui zeu surdo-mut, insensibil si cu mult mai neputincios decat insasi creatura Sa.
Cine hoaraste si cine impune acest rau? Dumnezeu? Atunci El nu poate fi Bun!
Omul nu are libertatea de a alege? Daca Dumnezeu impune raul, atunci omul este predestinat unei vieti dinainte hotarate. incepand cu clipa nasterii si pana la bolile care ne pot ucide, omul este doar o "papusa", o marioneta a lui Dumnezeu?
Daca iadul exista, atunci el este "plin" cu cei pe care tot Dumnezeu i-a aruncat acolo? si, la urma urmelor, cum se poate impaca existenta lui Dumnezeu, Iubirea Lui, cu vesnicia iadului? Daca omul nu a fost liber sa aleaga, de ce sa sufere etern o fiinta predestinata la rau?
2. Argumente in favoarea libertatii absolute a omului.
Dar, inainte de a purcede la elucidarea acestei teme extrem de profunde, se cuvine sa trasez cadrele absolut necesare intelegerii problemei in cauza.
Dumnezeu nu ar mai fi liber daca ar predestina fie si macar o singura fiinta! De ce? Pentru ca un Dumnezeu "legat" de o lege, obligat sa o respecte, supus unei norme, nu ar mai fi nici El liber! Iar un Dumnezeu Care nu e liber, implicit NU poate fi Dumnezeu!
Dumnezeu nu poate predestina la rau, El fiind Binele absolut. Asa cum lumina nu are nimic in comun cu intunericul sau albul cu negrul, asa nici Dumnezeu Cel Bun nu are atingere cu raul. Daca ar dori raul sau daca chiar ar predestina vreo fiinta la asa ceva, atunci, implicit, ar fi si El rau. insa raul este imperfect! Nimeni nu va putea ajunge vreodata la o desavarsire a raului. (nu in zadar se spune, de exemplu, ca nu exista o crima perfecta!) Iar un Dumnezeu Care ar avea ceva comun cu imperfectiunea raului, ar fi si El imperfect. Ceea ce este, iarasi, imposibil! Un Dumnezeu imperfect este un nonsens, caci nu ar fi vesnic, absolut si, din nou, nu ar fi liber.
Dumnezeu nu poate predestina in nici un fel, nici la rau, dar nici la bine. Motivul este cel expus mai sus: a predestina este o lege, iar Dumnezeu nu poate fi supus nici unei legi.
Asadar, daca Dumnezeu este liber, insasi Libertatea, nu poate fi sclavul nici unei norme, legi sau vreunui fapt de neclintit. Libertatea si anularea libertatii nu pot avea nimic in comun!
In aceeasi ordine de idei, Dumnezeu creaza fiinte libere. S-ar nega pe Sine insusi daca ar crea sau doar ar putea sa creeze altceva. Iar un Dumnezeu Care ar zidi fiinte opuse Lui, ar fi un Dumnezeu dintru inceput rau si incapabil de bine. insa raul nu poate crea, ci numai sa distruga. De ce? Pentru ca nici raul nu se poate contrazice pe sine insusi, asa incat sa faca atat binele, cat si raul.
Ideea unui Dumnezeu Care predestineaza la rau este incompatibila cu Jertfa lui Iisus Hristos! Atat timp cat Hristos a murit nu pentru a impaca un Dumnezeu al maniei si al razbunarii, Care a fost ofensat de pacatul lui Adam si al Evei, ci a murit pentru a omori moartea care rupsese pe om de Dumnezeu si il tinea sub crunta stapanire a nonsensului si a desfiintarii. Asadar, Iisus Hristos nu a murit doar pentru unii oameni, ci pentru toti. El S-a facut Om in sensul ca a luat firea umana a tuturor oamenilor, a rastignit-o pe Cruce, a coborat-o in iad, a "aruncat-o" pana in adancurile mortii, pana la limita desfiintarii ei, abia apoi refacand "drumul" acesta ontologic in sens invers.
Adica in acele adancuri ale iadului si ale mortii a coborat si firea sa divina, dumnezeirea Sa, numai asa reusind sa omoare moartea, sa-i opreasca si sa-i anuleze efectele asupra omului si, la inviere, sa ridice la "suprafata", la viata, un alt OM, omul cel nou. Asadar, a sustine predestinarea inseamna a nega toata taina Jertfei lui Hristos. A sustine predestinarea presupune, totodata, a nega realitatea Persoanei lui Hristos, Jertfa si rostul invierii Lui. Ce rost are o Jerfa facuta doar pentru unii dintre noi sau doar pentru cei alesi? Cine este Hristos pentru cei predestinati la iad? Ce este Crucea pentru cei care nu pot nicidecum sa aiba parte de puterea ei? Predestinarea, ideea in sine, nu este altceva decat anularea absoluta si iereversibila a crestinismului!
Acum se cuvine a injgheba un raspuns la argumentele pro predestinare.
Raul exista si nu putem ignora realitatea lui! insa nu din vointa lui Dumnezeu, ci din voia unor fiinte create de Dumnezeu. Create cu libertate! Scriam in articolul referitor la post ca mai presus de faptele noastre sta libertatea pe care o recastigam prin post! Dumnezeu nu-si poate schimba libertatea in rau pentru ca este perfect, dar mai ales vesnic perfect. Cel ce din veci este Bun, nu poate deveni niciodata rau. insa fiintele care nu sunt vesnice isi pot schimba "directia": inspre bine sau inspre rau.
Primul pas l-au facut ingerii lui Lucifer, apoi si omul. Dumnezeu a stiut de la inceput, daca putem vorbi de un inceput in planul crearii omului. Daca un orb se indreapta spre prapastie, oricare dintre cei ce l-ar vedea ar sti ca va cadea, dinainte de a se si intampla acest fapt.
insa pentru a preintampina intrebarile pe care logica umana le poate ridica impotriva celor spuse pana acum, trebuie sa aduc in discutie aspectul cheie al eseului de fata.
Ce este libertatea? si pentru cel intelept, numai raspunsul la aceasta intrebare va fi indeajuns pentru a inchide in mod cuminte si frumos subiectul "disputei" noastre cu Dumnezeu!
Libertatea este Binele! Adica? Liber NU este cel ce poate alege intre bine si rau! Liber NU este cel ce se afunda pe zi ce trece din rau in mai rau! Liber NU este nici macar dreptul care azi face un bine, insa a doua zi cade din nou in pacate mai vechi sau mai noi! NU!
Liber este numai cel care nu mai trebuie sa aleaga. Nu mai poate sa aleaga! Liber este cel ce poate savarsi numai si numai binele! Liber cu adevarat este cel caruia pacatul i-a devenit imposibil!
Deci, chipul deplin al Libertatii este Dumnezeu, pentru Care Binele este modul de a fi. Iar sfintii, unii inca din aceasta viata, au ajuns nu sa ignore raul, ci chiar sa nu-l mai cunoasca nici macar ca si alternativa. Dumnezeu NU poate face raul, iar sfintii Lui nici ei nu mai pot face raul. Aceasta este libertatea!
Ideea de liber arbitru, o idee "inventata" de teologia romano-catolica, nu are nici un fundament real. Nu este acceptata de Ortodoxie! Nu sunt liber atat timp cat sunt si robul unei alegerei, dar mai ales robul posibilitatii de a face raul. Cum poate fi considerat liber cel ce inca mai poate ucide sau minti ?!
Revenind, putem afirma ca Dumnezeu TREBUIA sa creeze pe om. Chair stiind ca va pacatui si I se va opune! Desigur, trebuia creat nu dintr-o lege exterioara, care L-ar obliga si L-ar injosi, ci numai pentru El este Binele liber absolut! Sau Iubirea care Se daruieste neconditionat! Cu orice risc! Chiar si cu acela de a crea fiinte care se pot opune Lui.
Daca nu ar fi fost liber, la fel de bine, Dumnezeu S-ar fi putut multiplica in fiinte identice Lui, in "roboti" ascultatori si cuminti. Ceea ce nu e libertate...
Lucifer se opune libertatii si "zamisleste" pacatul. Dumnezeu accepta pentru ca e liber!
Omul urmeaza Satanei si inmulteste pacatul. Dumnezeu accepta din nou, pentru ca e liber!
Dar de ce a creat Dumnezeu fiinte ce vor raul? Pentru ca e liber si altfel nu poate! Daca nu ar fi vrut sa creeze din cauza ca urmau sa devina rele, atunci, iarasi, El NU ar fi fost liber. Neputinta, frica, nemultumirea, durerea, toate sunt straine de Dumnezeu. O mama poate avorta un copil cu handicap din frica sau din egoism. Dar Dumnezeu e liber si creaza fiinte care, candva, vor rastigni pe Hristos pe Cruce! Caci acesta este punctul maxim al rautatii omului. Dumnezeu creaza pe cel care avea sa-L rastigneacsa...
Deci, omul este singura cauza a raului. Dumnezeu stie, accepta si, mai presus de toate, prin Jertfa lui Hristos, cauta solutii de iesire din "criza" mortii.
Omul este complet neputincios! Dar vina ii apartine in exclusivitate! Dumnezeu accepta orice, tocmai pentru ca este liber. Accepta si moartea creaturii Sale. Nu o doreste, dar o accepta. Binele accepta orice, chiar si raul! Ceea ce invers este imposibil.
Raul sub toate urmarile lui, boala, moartea, cataclismele, razboaiele, absolut toate sunt roadele raului facut de om si ale ruperii de Dumnezeu Cel Bun si Liber. La fel cum boala apare in urma iesirii unui om din mediul curat si ferit de posibilitatea aparitiei si inmultirii microbilor. Dumnezeu este Tatal cu prea multi fii risipitori. Fii care isi anuleaza libertatea, duc raul la cote uriase, se "sinucid" moral si chiar fizic, pentru toate gasind ca unic vinovat pe Cel ce nu are nici o vina. Omul vrea doar raul, iar raul pe care il face il "paralizeaza" moral si fizic. in acelasi timp, creatia, natura, fiind legata fizic si energetic de om, se inraieste si ea. Raiul initial nu putea fi lovit de cataclisme, pentru ca omul se indrepta spre bine. Acum raul a cuprins intreaga existenta care se amageste cu o libertate luciferica.
Dumnezeu accepta. si a acceptat din prima "clipa" stiind nu doar ca omul va cadea, dar si ca raul va avea un sfarsit. Iar pana la sfarsitul raului, Acelasi Dumnezeu, in limita ce-I este impusa de om, face cat mai des posibil ca raul sa aiba cumva o finalitate buna. Proverbul romanesc "tot raul e spre bine" are o nuanta de adevar. Din rautatea oamenilor s-au "zidit" sfintii, din boli cumplite multi s-au indreptat, din razboaie multi s-au intors din cai ale pacatului, din moartea unui prieten multi si-au indreptat viata etc.
Dumnezeu ar fi insensibil. insa nu este asa, ci numai omul il obliga sa taca. Ar putea oricand sa puna capat raului din lume. insa aceasta ar presupune anularea libertatii omului! A falsei lui libertati! Asa cum nu a facut absolut nimic atunci cand omul rastignea pe Hristos pe Cruce, nu face nimic nici acum, cand omul ignora invierea Celui rastignit. Insensibilitatea lui Dumnezeu este, de fapt, libertatea Lui rastignita, chinuita, batjocorita de om! Dumnezeu vede raul, vede suferinta, vede moartea. Dar este neputincios in fata omului! Libertatea lui Dumnezeu nu poate brusca pe om. Nu poate intra cu "buldozerul" puterii si al dreptatii Lui in viata si in lumea omului. in fata omului, Domnul nu poate nimic !
Omul poate oricand alege! Avem prostituate care au devenit sfinte si mari pustnici care au cazut in ultima clipa, unii inchinandu-se Satanei chiar. Nu Dumnezeu a hotarat care si ce va face, dar a stiut! stia de la inceput ca unii vor ajunge in iad? Da! insa nu a vrut asta in nici un chip! Dar cum poate accepta aceasta crunta realitate?
Raspunsul devine simplu numai daca intelegem ce anume este iadul.
Iadul, ca si raiul, este o a patra dimensiune, in care totul este prezenta a lui Dumnezeu. si in iad, ca si in rai, Dumnezeu este peste tot, dincolo de spatiu si de timp. Iadul nu este un loc plin cu cazane cu smoala si cu draci cu furci de foc, ci "locul" si vesnicia in care omul sta inaintea lui Dumnezeu. Cei din rai, iubindu-L si simtind iubirea Lui, iar cei din iad, urandu-L si simtind in mod dureros si respingand iubirea Lui. Asadar, Dumnezeu iubeste si pe cei din iad! Nu le greseste cu nimic, nu le rapeste nimic, nu "ofera" celor din rai mai mult. Vina suferintei absolute a omului nu este la Dumnezeu, ci tot la om!
Un calugar se ruga lui Hristos sa-i descopere cum anume se poate impaca suferinta vesnica a celor din iad cu Iubirea Lui. Raspunsul a venit direct de la Hristos astfel: "Dar Eu oricum ii iubesc!".
Nu ii vrea acolo si nu le rapeste nici acum libertatea! Cei din iad si-au asumat acel "timp" si acel "loc". Dumnezeu nu poate sa le schimbe starea! Ei insisi nu vor aceasta, caci se vorbeste de o impietrire a lor in rautate si in ura fata de Dumnezeu. El nu poate sa vrea ceva in locul lor. Iadul este vointa omului. Este dupa vointa omului, care a ignorat vointa lui Dumnezeu. Omul a "zidit" iadul. si pentru ca omul este vesnic, iadul va fi si el vesnic.
Acestea sunt cateva dintre coordonatele de baza ale temei pe care v-am adus-o inainte. Hristos Domnul sa ne intelepteasca pentru a intelege tainele Lui si pentru a gusta din libertatea Iubirii Lui.
Post binecuvantat in continuare! Doamne ajuta-ne!
Monahul Neofit, "Rugaciuni catre tineri"
Turcanu Stefan
-
Predestinarea
Publicat in : Editoriale -
Predestinarea
Publicat in : Credinta -
Predestinatia si istoria mantuirii
Publicat in : Dogma -
Despre prestiinta si predestinare
Publicat in : Credinta -
Prestiinta lui Dumnezeu si ipoteza predestinatiei
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.