In ampla pericopă din Noul Testament referitoare la nuntă există afirmaţia: „Femeia să-l respecte pe bărbat". Am putea vedea cuvântul „să respecte" ca pe un reflex al dominaţiei masculine din societatea primului veac. Cu toate acestea, respectul pentru o altă persoană nu presupune în mod necesar superioritatea acelei persoane. Deşi, în cele din urmă, respectul I se adresează lui Dumnezeu, datorită relaţiei Lui cu creaţia Sa, se adresează şi creaţiei şi este respectul pentru viaţă despre care a vorbit Albert Schweitzer. In consecinţă, există şi un cuvenit respect pentru cei care au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu.

Acest respect va fi asemănător respectului pe care soţul îl va arăta soţiei dacă într-adevăr o „iubeşte ca pe sine însuşi".

Chiar dacă respectul faţă de persoane trebuie să caracterizeze toate relaţiile, este într-un mod aparte necesar în căsătorie, unde doi oameni se leagă într-o intimitate, descrisă în mod unic ca „un singur trup". Fără respect reciproc, această legătură strânsă se poate transforma în ură.

Renegocierea relaţiei conjugale menţionată mai înainte este în realitate renegocierea semnificaţiei respectului reciproc la vârsta a doua. Chiar dacă acordul diferă în raport cu fiecare căsătorie în parte, respectul pentru soţul sau soţia noastră se concentrează asupra câtorva aspecte esenţiale ale căsătoriei. In primul rând, dacă este necesar, dimensiunea parteneriatului din căsătorie va trebui reînnoită. Respectul înseamnă să-ţi vezi soţul sau soţia ca pe o persoană, şi nu ca pe un servitor, ca pe o persoană unică şi diferită de toate celelalte, cu trăsăturile ei deosebite şi distincte. Acest respect este condiţia pentru ca cineva să se poată bucura de prezenţa celuilalt şi mobilul ca soţii să facă împreună lucruri care să le ofere încântare.

In al doilea rând, respectul pentru celălalt înseamnă încercarea de a îmbunătăţi factorii care stimulează o relaţie bazată pe reciprocitate. Dacă avem îndoieli privitoare la îmbunătăţirea relaţiei noastre, un dialog cu soţul sau cu soţia ni le va lămuri.

In al treilea rând, respectul pentru celălalt înseamnă acceptarea inconvenientelor prezente în relaţia noastră mai degrabă ca subsecvente unei relaţii de apropiere, decât ca motive întemeiate de critică. Atunci când tendinţele noastre perfecţioniste ne fac să luăm prea în serios aceste inconveniente şi astfel pierdem simţul umorului, ne aflăm în primejdia de a deveni aroganţi şi grosolani.

In cele din urmă, respectul faţă de soţ sau soţie înseamnă depunerea unor eforturi foarte serioase la vârsta de mijloc pentru a ne sorta vechile „plăci", care s-au adunat în anii anteriori şi care împiedică stabilirea unei noi relaţii. După cum a spus Balzac: „Mariajul trebuie în mod constant să îmblânzească monstrul numit obişnuinţă care mutilează". Vârsta de mijloc este perioada încercării unor noi lucruri pentru mariajul tău, căutării de a depăşi opoziţia faţă de schimbare, „crezând în toate, nădăjduind în toate" (I Cor. 13, 7). Este posibil ca relaţia ta maritală să devină o nouă creaţie.

Intrucât căsătoria înseamnă camaraderie, vor fi de ajutor abordarea şi discuţia în comun cu privire la dezvoltarea voastră conjugală. Ascultaţi-vă cu atenţie şi îndelung unul pe altul. Cel mai obişnuit reproş conjugal este că membrii familiei nu se ascultă între ei. Prin discutarea împreună a posibilităţilor voastre maritale, puteţi ajunge să concepeţi idei pe care nici unul dintre voi nu le-ar fi conceput de unul singur. Dacă aceste idei sunt acceptate de ambele părţi, este foarte probabil ca amândoi să doriţi să le puneţi în faptă. în plus, discuţiile în comun sunt prin ele însele un exerciţiu de apropiere recipro-că. S-a spus că discuţia este cel mai important generator de eros.

Soţii trebuie să investească timp, energie şi iniţiativă pentru căsătoria lor, astfel încât să poată deveni viabilă, chiar după plecarea copiilor, într-un dialog deschis prin abordarea unor teme delicate se poate să descoperi că devii defensiv. Dacă eşti şi tu aşa cum suntem cei mai mulţi dintre noi, ar trebui să te aştepţi la acest lucru. Defensivitatea noastră, de obicei, exclude zonele în care ne simţim vulnerabili şi respinşi. Dacă acceptăm acest lucru, vom putea afla surse în credinţa noastră prin care să ne opunem spiritului defensiv.

Pr. Filoteu Faros

La jumatatea drumului. Criza varstei de mijloc, Editura Sophia

Cumpara cartea "La jumatatea drumului. Criza varstei de mijloc"

.