Cuvintele nu pot descrie cu adevarat durerea si suferinta din sufletul femeilor care au trecut prin experienta avortului. Avortul raneste femeia in cele mai fine aspecte ale vietii ei: in intimitate, feminitate si mai ales maternitate.Amintirea unui avort poate declansa reactii emotionale foarte puternice si complexe la distante variate de timp fata de momentul procedurii.
Dupa cum se stie, graviditatea determina modificari hormonale si functionale in organismul femeii, iar un avort perturba acest proces normal si firesc in care se afla o femeie insarcinata. Organismul nu mai este capabil sa se adapteze la noile conditii, care au survenit brusc dupa efectuarea procedurii, fapt care favorizeaza aparitia unor dereglari in funcţionarea organelor interne precum si a psihicului.
Suferinta post-avort se caracterizeaza prin sentimente de tristete, vinovatie, teama nejustificata, insomnii si cosmaruri, ganduri de sinucidere, pierderea respectului fata de sine, raceala emotionala, pesimism, lipsa poftei de viata, dereglari sexuale etc. Aceste emotii se manifesta, frecvent, prin comportamente anti-sociale (izolare, pierderea prieteniilor, ruperea relatiei etc.) si auto-distructive (promiscuitate sexuala, repetarea experientei, depresie etc.) Cateodata apar si reactii psihotice acute, reactii schizofrenice, psihoze afective, pierderi de memorie, dificultati de concentrare, pierderea interesului pentru activitatile desfasurate, predispozitie pentru bolile de dependenta, schimbari dramatice ale persoanei, predispozitie pentru plans. Daca si tatal a participat la luarea acestei decizii, indiferent de pozitia acestuia - pro sau contra avortului, aceste manifestari sunt posibile si la el. De-asemenea, pot fi identificate simptome asemanatoare si la ceilalti membrii ai familiei (ceilalti copii, bunici etc. ), la prieteni sau la personalul medical implicat.
Momentul declansarii acestui sindrom poate fi extrem de variat, iar factorii care influenteaza aparitia acestuia suntdiferiti de la persoana la persoana. Sunt femei care isi schimba viata imediat dupa avort, prin apropierea de biserica, femei care se intorc la viata lor ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, urmand ca peste ani sa-si regrete decizia si sunt femei care ajung in fata propriei constiinte mult mai tarziu, cand varstaindeamna la cugetare si cercetare.
Sindromul post-avort poate fi abordat din perspective diferite, atat prin spovedanie cat si prin psihoterapie ortodoxa. Daca preotul se ocupa de relatia femeii cu Dumnezeu si mijloceste pentru aceasta, psihologul sau psihoterapeutul se ocupa de modalitatea in care femeia se poate adapta mai bine la viata ei prezenta invatand sa traiasca cu experienta avortului. Spovedania completeaza psihoterapia, iar amandoua se impletesc servind aceluiasi scop: vindecarea omului. Psihoterapia ajuta dar vindecarea totala nu vine decat de la Dumnezeu.
Asociatia Pro-Vita, pentru nascuti si nenascuti, filiala Bucuresti ofera un program de consiliere post-avort in 10 pasi, unul dintre acestia fiind reprezentat de Taina Spovedaniei si integrarea acestei iertari in viata personala. Programul de consiliere poarta denumirea de „Calatoria” si are o durata medie de 3-4 luni cu intalniri saptamanale individuale cu personal format si specializat pe psihoterapia sindromului post-avort.
Mai multe detalii pe www.
-
Reglementarile privind avortul in tarile Uniunii Europene
Publicat in : Morala -
Avortul este o dubla crima
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Avortul
Publicat in : Morala -
Ortodoxia si avortul
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.