Dupa cum fecioria este mai bună decât căsătoria, aşa şi prima căsătorie este mai bună decât a doua. (Sfântul loan Gură de Aur)
Inţelepciunea Bisericii Ortodoxe stă în aceea că ea recunoaşte ca desăvârşită pentru toţi creştinii o singură căsătorie. Ea îngăduie a doua căsătorie din pogorământ faţă de neputinţa omenească, iar pe cea de-a treia o îngăduie cu greu, dând epitimie celor ce se căsătoresc, ca pe una ce nu este liberă de păcat, ca prin acest lucru nedesăvârşit să preîntâmpine un rău mai mare: curvia în afara căsătoriei. (Sfântul Filaret al Moscovei)
Extrem de importantă pentru înţelegerea căsătoriei este problema celei de-a doua căsătorii. Apostolul Pavel le porunceşte undeva văduvelor să se căsătorească. Aceasta intră cumva în contradicţie cu spusele lui Hristos prin care Domnul arată că dintru început nu a fost aşa (Mt. 19,8) Dumnezeu a făcut soţul şi soţia, şi că ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă (Mt. 19,6).
In vechime, a doua căsătorie era privită ca încălcare a legii date de Dumnezeu cu privire la fidelitatea absolută faţă de soţ sau soţie, pentru că Taina Cununiei era privită ca unire veşnică. Dacă la catolici, potrivit înţelegerii lor juridice a căsătoriei, ea îşi pierde validitatea la moartea unuia dintre soţi, în concepţia ortodoxă aşa ceva nu se poate întâmpla, deoarece cununia îi uneşte pe oameni pentru vecie şi moartea nu poate rupe legătura aceasta. Dacă am concepe altfel căsătoria, unde este Taina care continuă şi în împărăţia lui Dumnezeu? Atunci, toată concepţia asupra Tainei Cununiei trebuie să fie cu totul alta, ca la catolici sau altfel, dar nu aşa cum a fost în Ortodoxie de la început. Dacă privim însă căsătoria ca pe o unire veşnică, se cere şi fidelitate reciprocă veşnică, fidelitate pe care nici moartea nu poate s-o anuleze. Astfel, în Biserica veche a doua căsătorie era considerată, la modul ideal, imposibilă.
Biserica este însă orientată întotdeauna spre realitate şi nu îşi face iluzii în privinţa faptului că în viaţa reală idealul nu poate fi întotdeauna atins. Biserica vine la oamenii vii şi păcătoşi ca să-i mântuiască şi să-i facă drepţi. Nu putem să nu luăm în considerare faptul că doar puţini oameni pot primi deplinătatea învăţăturii Bisericii Ortodoxe despre căsătorie. Majoritatea covârşitoare nu poate trăi aşa. Apostolul Pavel le porunceşte văduvelor să se căsătorească fiindcă altfel au loc lucruri cu mult mai grave. Este mult mai rău dacă văduvele încep să trăiască în curvie. Mai bine să se mărite din nou, să nască şi să educe copii şi să ducă viaţă de familie. (Protoiereul Vladimir Vorobiov)
Facand pogorământ din grija pastorală pentru mântuirea oamenilor, Biserica face rabat neputinţei omeneşti şi îngăduie uneori a doua căsătorie, fără să o considere nicidecum de aceeaşi valoare cu prima. A doua nuntă nu trebuie încununată, ca prima. (Protoiereul Vladimir Vorobiov)
La modul strict, Biserica Ortodoxă nu a considerat niciodată a doua căsătorie o căsătorie cu valoare deplină, egală cu cea dintâi - cu acea căsătorie unică care ar trebui să existe, cu acel ideal al căsătoriei pe care îl afirmă ea. Cu atât mai sever priveşte Biserica a treia căsătorie. Totuşi, din iconomie, şi a treia căsătorie era admisă, dar tot ca ceva nedesăvârşit, ca o încălcare a normei bisericeşti. A patra căsătorie e însă interzisă categoric, fiind considerată deja incompatibilă cu rămânerea în Biserică. (Protoiereul Vladimir Vorobiov)
Rânduiala cununiei a doua se deosebeşte mult de cea a primei cununii, lucru care este foarte caracteristic. In primul rând, cei ce se căsătoresc nu sunt primiţi la împărtăşanie. Dacă rugăciunile primei cununii sunt foarte sărbătoreşti, pline de bucurie, cele ale cununiei a doua sunt întotdeauna pătrunse de duhul pocăinţei. (Protoiereul Vladimir Vorobiov)
Articol preluat din cartea "Cum sa intemeiem o familie ortodoxa", Editura Sophia
Cumpara cartea "Cum sa intemeiem o familie ortodoxa"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.