Alegerea partenerului de viaţă este unul dintre cele mai importante evenimente din viaţa omului. Din păcate, nu toţi iau în serios acest moment. O fac aşa de parcă nimeni până la ei nu s-a căsătorit, fără să ţină cont de vreo părere sau observaţie. Cum vom alege pe cineva? Să începem cu calităţile pe care vrem să le vedem în viitorul nostru partener. Desigur, toţi oamenii sunt diferiţi, nu există nici unul care să semene leit cu altul. Fiecare să-şi caute soţ după criteriile care i se par lui necesare şi importante.
De aceea, nu voi vorbi mult despre acest subiect. în mod normal, când susţin cursuri pe tema relaţiilor de cuplu, îi întreb pe cei prezenţi despre calităţile pe care ar vrea să le aibă viitorii lor parteneri, în acest moment, nu am această posibilitate, dar voi vorbi pe scurt doar despre câteva.
Să începem cu alegerea soţiei. Dostoievski spunea: „Pe care să mi-o iau de soţie? Pe cea deşteaptă sau pe cea bună? Mai bine mă însor cu una bună, ca să mă iubească şi să fie miloasă cu mine." Mulţi cunosc proverbul: „Alege-ţi haina de blană mai călduroasă, iar femeia - mai bună." Aceasta nu înseamnă că femeia trebuie să fie urâtă. Doar că nu acesta este criteriul de bază în alegerea unei soţii. Frumuseţea, bogăţia, puterea, renumele sunt trecătoare în această lume, iar căsătoria este veşnică.
Cuviosul Ambrozie de la Optina spunea: „Unde este voce frumoasă, acolo este şi un drăcuşor." Prin urmare, cel care are un talant este încercat de mândrie. Vom afirma acelaşi lucru şi despre frumuseţea trupească. Omul frumos este adesea copleşit de atenţia persoanelor de sex opus şi suferă de stimă de sine exagerată. Deseori bărbatul vrea să aibă alături o femeie frumoasă, pentru că aceasta îi satisface iubirea de sine. Intr-un cuvânt, bărbaţii se laudă adesea unii faţă de alţii: „Am cea mai tare maşină!" etc., uitând faptul că maşinile cele mai noi şi mai scumpe sunt furate.
Bărbatul care îşi alege soţia pentru frumuseţea ei o poate pierde oricând. De asemenea, să nu uităm că sentimentul geloziei este unul dintre cele mai incontrolabile.
Există o expresie care susţine că se căsătoresc oamenii nu atât pentru calităţile partenerului, cât pentru neajunsurile sale. Vom cugeta obiectiv la cât de multe sunt ele şi dacă se poate trăi în acest context. Iată de ce raţiunea nu trebuie să se lase robită de pasiune. Omul care şi-a pierdut capul din dragoste nu poate fi obiectiv. Duhovniceşte vorbind, el este în înşelare, adică se hrăneşte cu iluzii. De ce trebuie să cunoaştem şi să evaluăm neajunsurile persoanei iubite? Pentru a înţelege dacă poţi purta o astfel de povară. Credeţi-mă, a reeduca un om este o sarcină aproape imposibilă. E foarte important să vedem din ce familie provine aleasa inimii şi de cine a fost ea educată.
Dacă ea este în conflict cu părinţii ei, atunci acest conflict se va perpetua în căsnicia voastră. De altfel, acest lucru este valabil şi în alegerea soţului.
In sfârşit, cel mai de seamă aspect în alegerea partenerului de viaţă îl constituie faptul că trebuie să împărtăşească aceleaşi valori naţionale şi aceeaşi credinţă. Deşi există şi alte păreri în acest sens, consider că a îmbiserici soţul (soţia) este un lucru dintre cele mai grele, iar vasul căsniciei se poate zdrobi de acest zid.
Antoine de Saint-Exupery scria că „cei ce se iubesc nu trebuie să se uite unul la altul, ci în aceeaşi direcţie". Pentru noi, cei din Est, e importantă latura religioasă: o credinţă, un Crez, un Dumnezeu. Educaţia copiilor în familia unde nu există unitate în credinţă este deosebit de problematică. De ce amintesc de cultura naţională? In primul rând, la baza oricărei culturi stă cultul religios. De pildă, ambasadorii împăratului chinez, când au ajuns pentru prima dată în Europa, au văzut tablouri pictate în ulei.
Acestea aveau reprezentări ale naturii moarte, peisaje, portrete etc., dar ambasadorii nu au văzut nimic din acestea, ci doar nişte pete şterse. Ei veneau din altă lume unde nu exista asemenea pictură. E posibil ca un străin care aparţine altei culturi să nu vadă şi nici să fie interesat de aceleaşi lucruri ca voi. Totuşi, aceasta nu reprezintă mereu o piedică serioasă în calea iubirii.
Să amintim şi de bărbaţi, căci bărbatul este capul familiei, al soţiei sale. In mare, toate cele mai sus menţionate pot fi valabile şi în cazul alegerii soţului. Voi vorbi despre o calitate pe care ar trebui să o aibă fiecare bărbat - responsabilitatea.
Am realizat un sondaj cu femeile pe care le cunosc pe tema: „Cum trebuie să fie un bărbat, un soţ adevărat?" Aproape toate au afirmat că responsabilitatea e cea mai importantă calitate a unui bărbat. S-a amintit şi ciespre „fidelitate", dar fidelitatea este o latură a responsabilităţii. Soţul va da răspuns înaintea lui Dumnezeu nu numai pentru sine, ci şi pentru soţie şi copii, pentru că Domnul îl va întreba de toate.
A fi capul familiei nu înseamnă să fii tiran sau bădăran. Un bărbat adevărat nu are dreptul să o vorbească de rău pe soţia sa: în acest fel, el îşi semnează sentinţa - eşti un bărbat rău, eşti un stăpân prost al casei tale. In calitatea mea de preot, pot să spun că majoritatea conflictelor în familie se iscă pentru că soţul nu poate (sau nu vrea) să poarte jugul puterii. în concluzie, consider că bărbatul sau capul familiei nu trebuie neapărat să fie un excelent conducător sau organizator, ci să poată lua decizii şi să fie responsabil pentru ele.
In alegerea viitorului soţ, fetele trebuie să fie foarte atente să nu interpreteze despotismul, egoismul şi iubirea de putere drept responsabilitate, hotărâre şi determinare.
Pr. Pavel Gumerov
Familia - mica biserica; Editura Sophia
Cumpara cartea "Familia - mica biserica"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.