Criteriile inconştiente de selecţie a partenerului de viaţă, mai presus de stereotipurile impuse de mass-media

Simpatia şi mai apoi dragostea de început, care încheagă o prietenie, coagulează apoi un cuplu, şi întemeiază ulterior o familie, nu sunt

- în mod simplu, cum ar părea la prima vedere

- consecinţa unei anumite decizii, nu sunt programate, dirijate în manieră raţională, ci sunt, cel mai adesea, produsul unui context exterior şi al unor dinamici complexe care scapă atenţiei celor implicaţi. Partenerul potrivit nu se întâlneşte de nenumărate ori în viaţă: trebuie să fii pregătit să întâmpini respectivul moment din viaţă: la acest fapt face referinţă Andrei Pleşu când vorbeşte despre „ofertele de destin”, care pot fi ratate sau la maximum folosite de cineva.

Compatibilitatea (sau respingerea) dintre două persoane este consecinţa unei multitudini de factori: frumuseţea, siguranţa de sine, generozitatea, altruismul, succesul, rolul social, capacitatea empatică etc. Fiecare om are un propriu arsenal seductiv, o putere proprie, specifică de a fascina. Sunt necesare câteva fracţiuni de secundă pentru a eticheta lăuntric o altă persoană, pentru a realiza o evaluare de ansamblu, care, în foarte multe cazuri, nu se va schimba ulterior. Prima impresie poate fi însă şi neobiectivă (întrucât este totalmente expusă mecanismelor transferului)4.Sunt suficiente puţine minute, poate chiar doar câteva secunde, pentru a se naşte o simpatie, sau chiar pentru a ne îndrăgosti. O persoană ne poate plăcea fără să ne dăm seama raţional de ce. Comportamenul cuiva este determinat de un ansamblu de forţe interioare, iar alegerea partenerului de viaţă este preponderent inconştientă, fundamentându-se pe realităţi ce ţin de moştenirea familială şi de trăirile subiective individuale trecute. Uneori este ales cel care este asemenea, adică repetă caracteristicile părintelui de sex opus din copilărie, întrucât, în inconştient, subiectul doreşte să retrăiască experienţa de iubire şi acceptare din frageda pruncie. în alte situaţii se întâmplă exact opusul, partenerul fiind ales tocmai pentru că are caracteristici opuse părintelui de sex opus: te îndrăgosteşti de cineva care are calităţile psihologice pe care nu le-ai regăsit în tatăl sau în mama în copilărie. Uneori aceste două tendinţe se împletesc, dar întotdeauna este vorba despre un principiu inconştient: se caută satisfacerea nevoilor de dragoste la care părinţii nu au răspuns: partenerul trebuie să corespundă dorinţelor îndepărtate rămase neîmplinite în timpul creşterii şi evoluţiei spre maturitate.

Mai există şi multe criterii conştiente, condiţionate de stereotipuri tradiţionale şi impuse subtil de mass-media5. Multiple tipologii identitare sau comportamentale supravieţuiesc în imaginarul colectiv (De exemplu, femeia avocat este gândită ca slabă, energică, ferm coafată şi purtând diplomat; acesta este un portret robot de la care există însă multe dezertări.). Vom spune rezumativ că alegerea partenerului are loc mai mult cu inconştientul. Societatea noastră a pus pe un piedestal excesiv eroticul, de aceea acesta, pe de o parte, acesta este emfatizat, dar pe de altă parte, el e generator de blocaje pentru mulţi bărbaţi, pentru că impune performanţă, standarde înalte. Lumea occidentală (cultivând excesiv această dimensiune pervertită a umanului) caută acum cu disperare alţi stimuli în această direcţie. în măsura în care această realitate este dominată, şi nu domină ea (nu e dominantă), viaţa îşi dezvăluie multe aspecte frumoase, liniştitoare, non-tiranice6.

Celălalt trebuie să fie diferit7, dar nu întru totul egal8, altfel relaţia ar fi monotonă şi non- paritară. în viaţa de familie nu este deloc util ca cei doi parteneri să fie precum gemenii monozigoţi cu patrimoniu genetic similar, ci să fie precum gemenii dizigoţi, care au anumite diferenţe îmbogăţitoare,»iimplementare şi reconfortante. Fiecare om caută inima potrivită, care să-i dăruiască iubirea de t arc are nevoie. Pentru ca scânteia îndrăgostirii se aprindă, este nevoie de sintonie afectivă, tic complicitate în iubire, de întâlnirea nevoilor inconştiente ale tale cu ale celuilalt. Iar pentru ca îndrăgostirea să se transforme în dragoste durabilă şi consistentă, este nevoie de prezenţa in viaţa celor doi a Generatorului de iubire din acest univers, de Dumnezeu, care - cum spune rugăciunea - pe cele bolnave le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte!

Arhim. prof. dr. Teofil Tia

Fragment din cartea "Familia contemporana: provocari, principii, valori", Editura Renasterea

Cumpara cartea "Familia contemporana: provocari, principii, valori"

Note:

4 In alegerea partenerului de viaţă, bărbatul are tendinţa să confere întâietate simţului vizual, vederii, pe când femeia celui olfactiv şi auditiv. De aceea bărbatul urmăreşte aspectul exterior, fizic, iar femeia investeşte mult mai mult în îngrijirea exterioară, îmbrăcăminte, parfum. Ea este mai sensibilă la timbrul vocii, căutând la un bărbat inteligenţă şi putere: frumuseţea virilă pe care adeseori un bărbat ţine să o expună ostentativ o convinge mai puţin. Privind evaluativ la un bărbat, ea îi face o radiografie precum un ecograf însufleţit, viu, percepând situaţia de dincolo de aparenţe. Bărbatul, în schimb, este mult mai puţin intuitiv, înţelegând multe lucruri prea târziu. Un bărbat victimă a unui divorţ cu mult scandal a declarat: „Mi-am cunoscut cu adevărat nevasta mult prea târziu, doar în zilele separării de la Tribunal!...”. Ibidem, p. 23.

5 Un astfel de stereotip este cel care asociază femeia blondă cu femeia foarte disponibilă, puţin inteligentă (sau precaută), naivă, dar şi liberală. Exigenţa de a nu fi grasă s-a impus doar de aproximativ un secol, înainte fiind preferată tocmai femeia plinuţă (cea slabă fiind catalogată ca fiind fără posibilităţi materiale, şi, drept urmare, foarte muncită şi răbdând foame din cauza lipsurilor). Şi astăzi, de la o vârstă, femeia mai plinuţă e văzută ca maternă şi primitoare, asigurativă şi reconfortantă pentru bărbat, (n.n.)

6 Ce ascunde un bărbat care caută partenere mult mai tinere? Un astfel de om are probleme de identitate (inclusiv sexuală), este nesigur pe sine, îşi pune în dubiu propriul potenţial natural, se teme că este inferior altora, îi este frică de faptul că va face impresie proastă, că- şi va dezamăgi partenera de vârsta sa, şi de aceea preferă una mult mai tânără, chiar adolescentă, care pare o ne-expertă, lipsită de spirit critic; adică, o evaluatoare tară experienţă!; dar, mai presus de toate, o caută pe cea care este de aceea vârstă cu el din punct de vedere psihic: adolescentă, întrucât el însuşi este un perpetuu adolescent. GIACOMO DACQUINO, Impara a dire ti amo (prima che sia troppo tardi), Mondadori, 2013, p. 68.

7 Intâlnim şi cazurile inverse, când femeia doreşte bărbaţi mult mai tineri, chiar dacă situaţia este mult mai incriminată în inconştientul colectiv, femeia cu asemenea opţiuni trebuind să lupte contra prejudecăţilor, autoculpabilizării, ruşinii. Cert este faptul că în ambele cazuri se caută cu disperare un partener de aceeaşi vârstă psihică, chiar dacă vârsta biologică a subiectului aflat în căutare este mult mai avansată. (Sunt situaţii asimilabile prin extensie excesivă cu pedofilia, dar care spun mult despre posibilele dezechilibre din adâncurile omului.) ibidem.

8 Când cauţi un partener de o altă vârstă decât a ta, înseamnă că doreşti un tată sau o mamă substitutivă, asigurătoare, reconfortantă, o protectoare, o susţinere perpetuă; în schimb, partenerul mai în vârstă îşi trăieşte cu cel mai tânăr o da doua tinereţe, folosind-1 ca pe o cremă antirid, reîntineritoare, pentru a-şi diminua angoasa provocată de propriul declin, pentru a uita de trecerea timpului. Aceasta pentru că omul nu este în clar cu sensul vieţii lui, şi trecerea timpului o percepe ca pe un mare pericol, un vrăjmaş tăcut care tace şi acţionează. Ibidem.

• Cel mai frumos dar de Nunta
  Publicat in : Editoriale
• Inmormantarea amana Nunta ?
  Publicat in : Viata liturgica
• Nunta - suprema intalnire
  Publicat in : Editoriale