Cum sa te casatoresti?

Cum sa te casatoresti? Mareste imaginea.

E foarte greu să păşeşti corect în căsnicie. Alegerea soţului ar trebui făcută o singură dată pentru toată viaţa. in mod ideal, aici nu ar trebui să existe eşecuri, dar problema este că nu este nicio metodă care să ofere o garanţie împotriva greşelilor. Aş spune chiar că întotdeauna căsătoria este un risc, un pas făcut cu ochii închişi.

Căsătorindu-se, omul întâmpină un anumit paradox, cu două condiţii incompatibile, care îi influenţează alegerea. Paradoxul este următorul: Este nevoie să-l cunoaştem cât mai bine cu putinţă pe viitorul soţ/soţie. Dar, pe de altă parte: Nu este cu putinţă să-l cunoaştem pe deplin pe viitorul soţ/soţie înainte de căsătorie.

Voi începe cu a doua afirmaţie. De ce este cu neputinţă să-ţi cunoşti cu adevărat viitorul soţ? Mai întâi de toate, voi sublinia că, în general, să cunoşti o altă persoană şi chiar pe tine însuţi până la capăt este, de fapt, cu neputinţă. Iar, pentru că vorbim acum despre familie, trebuie să spunem că în fiecare femeie se află trei femei complet diferite şi în fiecare bărbat se află trei bărbaţi cu totul diferiţi.

Pe măsură ce relaţia dintre bărbat şi femeie înaintează, aceasta trece prin trei etape:

Bărbatul
logodnic
soţ
tată

Femeia
logodnică
soţie
mamă

Logodnic, soţ şi tată - acestea sunt persoane cu totul diferite. Chiar dacă stau în aceeaşi persoană, fiecare dintre ei are propria logică de comportament. Logodnicul nu ştie încă cum va fi ca soţ sau ca tată. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre logodnică. Aşadar, să lămurim aceste etape.

Logodnicul şi logodnica

De îndată ce sunt rostite aceste cuvinte, de regulă, pe feţele oamenilor apar deja zâmbete. Aceasta este cea mai amuzantă, cea mai veselă şi romantică etapă a relaţiei dintre bărbat şi femeie. Pentru această etapă sunt caracteristice următoarele două trăsături.

In primul rând, fiecare dintre cei doi îndrăgostiţi încearcă din toate puterile să-şi ascundă neajunsurile; în al doilea rând, fiecare încearcă să scoată în evidenţă toate virtuţile sale, chiar şi pe cele pe care nu le are, dar ar putea să le aibă.

De exemplu, tânărul o invită pe viitoarea sa soţie la ziua sa de naştere. Mama logodnicului e în culmea fericiii. In sfârşit, din camera iubitului său fiu au dispărut şosetele rupte şi aruncate în mijlocul camerei, iar tot ce crea „mizeria artistică" de pe biroul lui era pus ordonat în sertare.

Mie mi s-a întâmplat un caz asemănător. Odată, am fost nevoit să înnoptez la nişte cunoscuţi din Moscova. în iimp ce beam ceai, când gazda a ieşit pentru câteva clipe, soţia sa mi-a zis: „Vizitaţi-ne mai des! Cu trei zile înainte de sosirea dumneavoastră, soţul meu a început o curăţenie în apartament cum n-a mai făcut niciodată până acum." Intr-adevăr, noi toţi încercăm întotdeauna să ne ascundem neajunsurile de oamenii necunoscuţi.

Fata, dacă-l invită pe iubitul său la o sărbătoare de familie, neapărat se va strădui să gătească ceva neobişnuit, ceea ce n-a gătit niciodată până atunci şi, cel mai probabil, nu va mai putea repeta în viitor. Poate că mireasa nu e o gospodină foarte bună, dar, pe parcursul în care tânărul o curtează, ea va lăsa această impresie.

Atunci când un cuplu se va plimba seara prin oraş, de pe buzele lor va curge o conversaţie dulce, toate cuvintele aspre vor fi excluse pentru o vreme din vocabular şi vor fi discutate subiecte atât de înalte şi de alese, care le pot veni în minte doar îndrăgostiţilor. Şi, în această dorinţă de a părea mai buni, s-ar putea ca niciunul dintre cei doi să nu aibă nici măcar o fărâmă de viclenie si nici dorinţă de a-1 minţi sau de a-1 înşela pe celălalt. în această perioadă, într-adevăr, îţi doreşti să pari mai bun chiar şi fată de tine însuti.

Dar cât timp te poţi plimba sub lună? Trece vremea şi tinerii logodnici, căsătorindu-se, intră într-o nouă etapă a vieţii, devenind soţ şi soţie. Treptat, după o perioadă scurtă de timp, relaţia dintre ei se schimbă, încât ajung de nerecunoscut.

Soţul şi soţia

Pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă cu tinerii căsătoriţi, vă voi pune următoarea întrebare.

Să ne imaginăm o astfel de situaţie: tânărul, încă necăsătorit, locuieşte cu mama, tatăl şi sora sa în acelaşi apartament. Noaptea se trezeşte şi vrea să meargă la baie.

Deschide dulapul şi scoate de acolo un costum? îşi pune încălţări de sărbătoare şi cravată? Nu. Dar, dacă va merge în maiou şi în chiloţi, s-ar putea ca mama, tatăl sau sora sa să-l vadă în acest hal! Ce ziceţi? Corect! De cei dragi nu ne ruşinăm!

Acum ascultaţi ce se întâmplă cu tinerii la scurt timp după căsătorie. Ei devin cei mai apropiaţi şi încetează să se jeneze unul de celălalt. Atunci când o tânără vine după logodnicul său să-l ia la o plimbare, băiatul nu va ieşi niciodată în faţa ei în pantaloni de casă şi cu tricoul rupt. Altminteri, ea pur şi simplu va fugi de o purtare atât de neruşinată. înaintea mamei se poate înfăţişa în halul acesta: „Mamă, niciodată nu apuci să-mi coşi tricoul şi de asta umblu cu el zdrenţuit."

Odată ajunşi soţ şi soţie, tinerii află foarte multe lucruri unul despre celălalt, află ceea ce până nu de mult se ascundea cu multă grijă şi ceea ce acum rămâne ascuns de Viţii. Ei nu mai sunt străini unul tată de celalalt, an devenit rude apropiate, soţia este mai apropiata decât mama, iar soţul - mai apropiat decât tatăl. Acum, ira/a: ,Tu eşti de vină că nu mi-ai cusut tricoul, aşa că acum priveş- te-mă cum umblu zdrenţuit" îi va fi adresată deja soţiei.

Tocmai după căsătorie ies la iveală toate obiceiurile proaste ale unei persoane. Acum, în ciuda privirii uimite a soţiei, îţi permiţi deja, în timpul cinei, să iei polonicul şi să-ţi scarpini cu el spatele sau poţi să-ţi cureţi urechile cu furculiţa. Toate astea sunt cu putinţă. Este greu de imaginat că tânărul, stând într-o cafenea cu logodnica sa şi curtând-o galant, va începe dintr-odată să se scobească în dinţi cu furculiţa sau să bage degetul în nas.

Limba rusă e o limbă foarte bogată şi înţeleaptă, în ea se reflectă foarte multe adevăruri duhovniceşti. Cine poate să-mi spună ce înseamnă cuvântul „HeBecra" (mireasă)? Acest cuvânt este derivat de la rădăcina „Be4aTb" (a şti), „BCCI L" (veste). Aşadar, cuvântul „mireasă," în rusă, înseamnă „necunoscută." înainte de căsătorie, niciun logodnic nu se poate lăuda că ştie totul despre logodnica lui. Nu poţi să cunoşti o persoană, până nu te înrudeşti cu ea. Logodnica nu este încă o rudă, ea, parţial, este încă o străină, iar soţia e mai mult decât o rudă, ea este un singur trup cu soţul său.

Tuturor le este cunoscut faptul că, de cele mai multe ori, nerăbdarea şi mânia le vărsăm pe cei mai apropiaţi. Dacă soţul are o funcţie importantă şi pe parcursul întregii
zile de lucru vorbeşte cu oamenii, el îşi stăpâneşte mânia şi oboseala, pentru a nu se pune într-o lumină proastă în faţa străinilor, acasă însă nervii şi toate emoţiile negative pe care le-a acumulat pe parcursul zilei şi le revarsă pe nevastă şi pe copii. De ce să se stăpânească în faţa soţiei? Ea e soţie, aşadar, va răbda, iar copiii, în general, trebuie să-l respecte şi să se teamă de tatăl lor. Deci, să îndure şi să respecte! Tocmai de aceea mulţi oameni par drăguţi la prima vedere, iar acasă îi terorizează pe cei dragi.

Multe căsătorii se destramă la foarte scurt timp, de îndată ce noii soţi se deschid cât de cât unul în faţa celuilalt.

Dar, să presupunem că soţii au puţine obiceiuri proaste sau că au primit o educaţie asemănătoare şi nu-i şochează cu nimic gesturile celuilalt. Atunci trecerea de la etapa de logodnic şi logodnică la soţ şi soţie este relativ uşoară. Trec doi-trei ani şi, de regulă, soţul şi soţia trec la o nouă etapă a relaţiei lor. Se naşte un copil şi ei devin oameni cu totul diferiţi - tată şi mamă.

Tatăl şi mama

Relaţia dintre bărbat şi femeie iarăşi se schimbă, şi de data asta foarte serios. Naşterea copilului poate fi asemănată cu o nouă naştere a familiei.

Ce se schimbă de fapt? Voi începe, cu un fenomen probabil nu aşa de caracteristic, la prima vedere, dar cu totul plauzibil.

In cărţile pentru tinerele mame, unde specialiştii oferă sfaturi pentru îngrijirea copilului, poate fi întâlnită de scrierea unui fenomen, precum gelozia tatălui: el este gelos pe propriul său copil. Se pune întrebarea: De ce să fie gelos? Este copilul lui, nu un copil din flori! însă acest fenomen nu apare din senin. Să cugetăm împreună. Soţul, până la naşterea copilului, se întorcea seara de la muncă si ştia că este aşteptat acasă şi că soţia sa i-a pregătit deja omleta cu şuncă pe care o adoră şi e gata să asculte despre toate întâmplările care s-au petrecut la serviciu. Dar odată cu naşterea copilului, soţul se întoarce acasă şi vede: cina nu este gata, soţia nu-l întreabă cum a fost ziua de muncă şi, în general, nu-i acordă atenţie. Toată atenţia ei e îndreptată asupra copilului. Desigur, nu foarte des se ajunge la o gelozie serioasă, care duce la discuţii cine are dreptate şi la plângeri, dar fiecare tată trebuie să lucreze cu sine însuşi pentru a se împăca cu aceste schimbări.

Deosebirea dintre tată - mamă şi soţ - soţie este foarte bine ilustrată într-o frază a lui Antoine de Saint-Exupery din „Micul prinţ." Să citiţi neapărat şi cu mare băgare de seamă această povestire despre un băieţel care s-a trezit pe Pământ. Toată această carte este închinată dragostei şi prieteniei.

Intr-o altă lucrare a sa, Saint-Exupery spune: „A iubi nu înseamnă a ne privi unul pe celălalt, ci a privi amândoi în aceeaşi direcţie." Să reţineţi această frază!

Intr-adevăr, atâta timp cât într-o familie nu sunt copii, în relaţia dintre soţ şi soţie se formează un cerc v icios - soţia îşi iubeşte soţul pentru că acesta are grijă de ea, iar soţul îşi iubeşte soţia pentru că ea are grijă de el. Aceste relaţii poartă amprenta unui simplu egoism.

De pildă, eu îl respect pe vecinul meu înstărit pentru raptul că uneori îmi împrumută bani, iar el mă respectă pentru câ eu îl ajut pe fiul său să se pregătească pentru admiterea la facultate. Este puţin probabil ca o astfel de relaţie să poată fi numită „prietenie dezinteresată." Acestea ar fi mai degrabă relaţii de afaceri reciproc avantajoase.

Acelaşi lucru poate fi şi între soţi. Tu - mie, eu - ţie. Dar dacă, într-o astfel de relaţie de afaceri, unul dintre soţi nu reuşeşte să facă ceva, atunci celălalt poate spune cu obidă: „Cum îmi faci tu mie, aşa o să-ţi fac şi eu ţie." Jignirile reciproce se vor înmulţi şi, în scurt timp, va izbucni scandalul. O astfel de unire este foarte fragilă.

Dragostea desăvârşită începe să se manifeste tocmai atunci când soţii încep împreună să-l iubească pe al treilea, să aibă grijă de el şi să trudească la creşterea lui. Vom numi două mâini măiestre nu atunci când se învaţă una pe alta să-şi taie unghiile şi să se dea cu cremă, ci atunci când într-o mână se ţine materialul, iar în cealaltă - dalta şi, ca rezultat al mişcărilor reciproce şi armonioase ale celor două mâini, se va naşte o operă de artă.

Odată cu apariţia copiilor, relaţia dintre soţi trebuie reaşezată foarte serios. Am conştientizat lucrul acesta mai ales după naşterea celui de-al treilea copil. Soţia mea s-a descurcat mai mult sau mai puţin cu primul copil, venindu-i uneori în ajutor şi mama. După naşterea celui de-al doilea copil, de asemenea, a ajutat-o mama, mai ales în lunile cele mai grele. Prima perioadă după naşterea celui de-al treilea copil a fost însă cea mai grea şi nu ne-a ajutat nimeni. Odată, pe când copilul avea aproape o lună, m-am întors acasă după multe treburi pe care le- am făcut la biserică.

In timp ce mergeam spre casă mă gândeam: „Când voi ajunge, mă voi aşeza şi voi sta aşa vreo jumătate de oră, apoi voi mânca, măcar puţin să mă odihnesc." Dar de îndată ce m-am aşezat, soţia mea s-a apropiat de mine cu următoarea frază, spusă destul de ameninţător: „Ascultă, când vii acasă, ar trebui să mergi imediat la bucătărie şi să vezi dacă toate vasele sunt spălate. Ar trebui apoi să mergi şi la baie, să vezi dacă rufele sunt spălate. Ar trebui să te uiţi şi prin camere să vezi dacă peste tot e curăţenie. Ar trebui întotdeauna să cauţi cum să mă ajuţi!" Bineînţeles, la început totul s-a revoltat înlăuntrul meu şi chiar am încercat să formulez această revoltă în cuvinte, dar, la scurt timp, mi-am dat seama că oricum nu voi fi eu cel care are dreptate. La urma urmei, soţia mea pe tot parcursul zilei n-a obosit mai puţin decât mine, şi nu este deloc uşor să faci treburile casnice cu un copil în braţe, şi cu alţii doi care aleargă în jurul tău.

Abia atunci am conştientizat că locuinţa noastră nu mai este un cuib confortabil, în care pot veni să mă odihnesc după o zi grea. Acum, casa a ajuns al doilea loc de muncă.

Ţineţi minte! Odată cu apariţia copiilor casa devine al doilea loc de muncă. Soţul munceşte din greu câte opt ore în faţa maşinii de lucru, iar atunci când se întoarce acasă începe alt serviciu - spălatul vaselor, rufelor, menajul, cititul cărţilor, jocul împreună cu copiii şi aşa mai departe. Şi această muncă este mult mai responsabilă. La fabrică,
chiar dacă vei face vreun produs cu defect, îl poţi îndrepta. Iar dacă nu-l poţi corecta, oricum nu tu vei avea de suferit, ci cel care va întrebuinţa produsul făcut de tine. Dacă însă îţi vei creşte rău copiii, tocmai tu eşti cel care va suferi şi o vei face până la sfârşitul vieţii tale.

Putem aduce următorul exemplu: Familia, înainte de naşterea copiilor, e asemenea a doi mânji care pasc pe o pajişte verde şi se joacă. Iar familia după naşterea copiilor - sunt doi cai de tracţiune, înhămaţi la un car, pe care-l trag pe un drum murdar şi plin de gropi. Dacă unul dintre cai refuză să care greutatea carului, atunci celălalt se va osteni de două ori mai mult. Iar foarte mulţi, după o pajişte verde şi frumoasă, oh, cât de tare nu-şi doresc să se înhame la un car...

Inainte de aceasta, noi discutam despre cea de-a doua dintre cele două afirmaţii contradictorii pe care le-am pomenit mai sus. Am încercat să lămuresc de ce este greu să cunoşti o persoană până la căsătorie şi de ce, după căsătorie, există întotdeauna riscul să conştientizezi că ai greşit în aprecierea persoanei. Acum o să vorbesc despre cum să micşorăm acest risc. Cum putem totuşi să aflăm mai multe despre viitorul soţ sau soţie?

Aşadar, în fiecare bărbat există trei oameni complet diferiţi: logodnicul, soţul şi tatăl. Miresei îi este foarte greu să recunoască ce fel de tată va fi mirele ei. Dar tocmai aici poate fi văzută prima reţetă care o ajută să se căsătorească corect. Această reţetă am auzit-o de la o cunoştinţă. Avea nouăsprezece ani şi se pregătea de căsătorie cu un bărbat în ârstă de patruzeci şi şase de ani, care mai avea în spate alte două căsnicii nereuşite. S-a gândit mult înainte de a se hotărî să facă pasul acesta. In cele din urmă, ea si-a pus o întrebare, al cărei răspuns a hotărât totul. Şi-a pus întrebarea: „Imi doresc oare eu ca acest bărbat să fie tatăl copiilor mei?" Şi şi-a răspuns: „Da" şi fără a mai avea vreo îndoială s-a căsătorit cu el, în ciuda împotrivirilor din partea rudelor.

Chestiunea, intr-adevăr, ar trebui pusă numai aşa: „Nu caut un soţ pentru mine, ci un tată pentru copiii mei.” Pentru tine cauţi de obicei pe cineva cu care ar fi interesant să mergi la discotecă, cu care să te poţi plimba pe stradă, astfel încât prietenele să te invidieze. Iar pentru copiii tăi vei căuta, totuşi, pe cineva mai bun, poate nu cel mai bogat şi mai frumos, dar pe cel mai de nădejde.

Prin urmare, în alegerea soţului, trebuie să încercaţi să vă opriţi şi să vă puneţi întrebarea: „Imi doresc oare ca tocmai omul acesta să fie tatăl copiilor mei? Vreau ca el să-mi crească fiul? îmi doresc oare ca fiul meu să semene cu el?"

A doua reţeta este foarte simplă. La Mănăstirea Sfânta Treime de la Serghiev Posad sunt foarte mulţi duhovnici iscusiţi la care oamenii vin căutând sfaturi pentru viaţa duhovnicească. Aceşti duhovnici, de obicei, binecuvântează să se procedeze în felul următor: de la momentul în care s-au cunoscut doi tineri, până la căsătorie, să nu
treacă mai puţin de un an. De ce atât de mult? Soţia mea şi cu mine deja după şase luni de relaţie nu mai aveam nicio îndoială că vrem să întemeiem împreună o familie, însă am aşteptat, totuşi, să treacă şi celelalte şase luni ca, în cele din urmă, să ne putem cununa.

Voi încerca să vă lămuresc de ce este nevoie de destul de mult timp pentru a ne încerca unul pe celălalt şi cum trebuie să petrecem acest timp.

Fragment cartea "O dată pentru toată viața. Convorbiri cu tinerii despre căsătorie, familie și copii", Editura Predania

Cumpara cartea "O dată pentru toată viața. Convorbiri cu tinerii despre căsătorie, familie și copii"

 

Pe aceeaşi temă

07 Iulie 2020

Vizualizari: 1063

Voteaza:

Cum sa te casatoresti? 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

casatoria nunta cununia

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE