Constantin Oprisan, cunoscut si sub numele de "Costache", este unul dintre nenumaratii sfinti ai inchisorilor. Nascut in ziua de 16 martie 1921, in localitatea bacaoana Oncesti, si trecut la cele vesnice in ziua de 26 iulie 1958, marturisitorul Constantin Oprisan a patimit neinchipuit de mult in inchisorile din Buchenwald, Rostok, Pitesti, Gherla, Targu Ocna, Vacaresti si Jilava.
Amintindu-si de marturisitorul Oprisan, parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a dat urmatoarea marturie: "Era ca un sfant; nu vorbea mult. Dar fiecare cuvant care iesea din gura lui era un cuvant sfant - numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare. Isi rostea rugaciunile si, auzindu-l cum le spune, stiind cat de mult suferea, eram profund impresionati. Vorbea despre credinta, despre dragoste, despre rugaciune. Se ruga tot timpul."
Constantin (Costache) Oprisan
Constantin Oprisan s-a nascut in data de 16 martie 1921, in localitatea Oncesti, judetul Bacau. In anul 1940, dupa ce absolva un liceu din Bacau, tanarul Constantin se va alatura unei Fratii de Cruce, miscare locala legionara. Odata cu inceputul prigoanei impotriva legionarilor, comandata de generalul Antonescu, tanarul Costache va fugi in exil, la inceputul anului 1941 el oprindu-se in Germania. Cu aceata ocazie, tanarul participa la cursurile de filosofie sustinute de renumitul Martin Heidegger.
Chiar daca se afla in exil, el nu a putut scapa de prigoana, caci nazistii nu vor fi nici ei partizani cu legionarii, urmand exemplul comunistilor. Astfel, la inceputul anului 1943, impreuna cu alti noua tineri legionari, Costache Oprisan este aruncat in lagarul nazist din Buchenwald. In ziua de 24 august 1944, in urma unui bombardament initiat asupra lagarului, Costache va scapa impreuna cu o mare parte dintre detinuti.
Odata eliberat, el va face nenumarate incercari de a se intoarce in tara. Dupa teminarea unei scoli militare germane, el va fi incadrat intr-un grup ce urma a fi parasutat in Romania, spre a lupta imptriva bolsevicilor. Datorita unor schimbari politice, in primavara anului 1945, grupul sau nu va mai fi parasutat, precum era planul. Chiar si asa, cei trei reprezentanti ai grupului (Marinescu, Oprisan si Cretu) iau hotararea sa plece spre tara, strabatand pe jos Ungaria.
Odata ajuns in tara, tanarul Costache Oprisan va fi numit sef al Fratiilor de Cruce din intreaga tara. In anul 1946, el se va inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj, unde va studia sub indrumarea profesorilor Lucian Blaga si Dumitru Rosca. In anul 1947, tanarul Costache Oprisan se casatoreste cu tanara Constanta, continuand insa si reorganizarea miscarilor legionare.
In noaptea zilei de 14 mai 1948, Costache Oprisan este arestat de securisti si inchis in temnita din Jilava. In urma sentintei, care il condamna la 25 de ani de munca silnica, studentul Oprisan este trimis la inchisoarea Pitesti, alaturi de toti ceilalti studenti arestati. Deoarece conducerea il banuia pe Costache Oprisan a fi comandantul legionar al inchisorii, el va fi torturat mai mult decat oricare altul.
Costache Oprisan a fost chinuit saptamani la rand, fara nici o pauza, fiecare detinut fiind obligat sa-l bata pana la epuizare. Chiar si asa, el a fost un adevarat motiv de incurajare pentru ceilalti detinuti. In cartea sa, numita "Coborarea in iad", marturisitorul Neculai Popa afirma despre Costache Oprisan urmatoarele: "Era pentru noi ca un far care ne lumina calea, spre a ne scoate din intunericul in care ne zbateam, in urma intunecatelor zile traite in inchisoarea din Pitesti."
In toamna anului 1951, detinutul Oprisan este dus la inchisoarea din Gherla, in renumita celula "nr. 99". Procesul de "reeducare" va continua si aici, intocmai. Imbolnavindu-se de tuberculoza, in urma neincetatelor batai si a conditiilor crunte de trai, Costache Oprisan este trimis la inchisoarea din Vacaresti.
In anul 1958, el va fi trimis la inchisoarea din Jilava, unde va fi inchis in locul de exterminare, numit "Casimca". Celulele din acest loc erau situate la cativa metri sub pamant, fara iluminare naturala si fara alta aerisire decat trei gauri in usa, cu apa curgand continuu pe pereti.
In celula cu Oprisan erau inchisi si parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, Iosif V. Iosif si Marcel Petrisor. Intr-un gest maxim de lepadare de sine, parintele Calciu isi va taia venele, scurgand sange in gamela, pentru ca, dupa decantarea hematiilor sa-i dea sa bea limfa lui Costache Oprisan, care pierduse aproape tot sangele. Oprisan va trece la cele vesnice in ziua de 26 iulie 1958.
Amintindu-si de marturisitorul Oprisan, parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a dat urmatoarea marturie: "Era ca un sfant; nu vorbea mult. Dar fiecare cuvant care iesea din gura lui era un cuvant sfant - numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare. Isi rostea rugaciunile si, auzindu-l cum le spune, stiind cat de mult suferea, eram profund impresionati. Vorbea despre credinta, despre dragoste, despre rugaciune. Se ruga tot timpul."
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Parintele Toma Gherasimescu
Publicat in : Parinti -
Serban Mironescu
Publicat in : Parinti -
Parintele Constantin Voicescu
Publicat in : Parinti -
Recenzie: Ioan Ianolide - Intoarcerea la Hristos - document pentru o lume noua
Publicat in : Religie -
Leru-i Doamne ler
Publicat in : Colinde Craciun
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.