Era prin anii 1936-1937, la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti, unde eram elev la Seminarul monahal; din când în când, primăvara, toamna, venea părintele Gala Galaction cu câţiva prieteni.

Ne adunam toţi elevii sub un nuc mare din incinta mănăstirii, iar un domn, îmbrăcat elegant şi cu barbişon, ne vorbea despre lucruri pe care nu le auzisem nici la mănăstirea unde ucenicisem câţiva ani şi nici profesorii seminarului nu le spuneau. Ne vorbea despre frumuseţi duhovniceşti aflate la Sf. Munte, în manuscrise din biblioteci mănăstireşti, despre Filocalie, despre Rugăciunea minţii. Mi-a rămas neştearsă din minte imaginea de la Sf. Calist, a lăutarului cu capul plecat pe alăută, răpit de frumuseţea cântării, cu care voia să ne atragă luarea aminte asupra rugăciunii celei de gând.

Acel domn era Sandu Tudor - scriitorul, mai apoi ieromonahul Agaton şi, la urmă, ieroschimonahul Daniil. Mai târziu aveam să cunosc bucuria de a vieţui împreună cu el la Mănăstirea Antim din Bucureşti şi să ne întâlnim mai adesea pe meleagurile Moldovei, la Mănăstirea Slatina şi la Schitul Rarău, unde a fost egumen spre sfârşitul vieţii.

Un îndrăgostit de frumuseţile cele duhovniceşti, un neobosit căutător de înţelesuri subţiri şi adânci, mistuit de dorul celor înalte şi rănit de dragostea vieţii duhovniceşti, în care s-a angajat cu toată fiinţa. Aşa l-am cunoscut pe părintele Daniil. Intotdeauna cu o carte în mână, meditând sau scriind, întotdeauna cu cuvânt duhovnicesc pe buze, cu subţirime şi adâncime de gând, cu frumuseţi de grai cizelat şi împodobit, ca manuscrisele filocalice de care era îndrăgostit.

In viaţa de mirean condusese o revistă şi colaborase la multe altele, scrisese volume de poezii, acatistul Sfântului Dimitrie Basarabov; ca monah însă, s-a aplecat asupra vieţii de rugăciune şi de înnoire lăuntrică, gânduri şi simţiri pe care le-a turnat într-o triadă de acatiste filocalice: al Rugului Aprins, închinat Maicii Domnului, izvoditoarea de nesfârşită rugăciune; al Sfântului Ioan Bogoslovul, Părinte al Rugăciunii şi dumnezeiesc avvă al vieţii duhovniceşti, şi, cel de-al treilea, al Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, icoană românească a înaltei trăiri duhovniceşti. A fost începătorul şi sufletul mişcării Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim.

Doritor de linişte şi isihie, spre bătrâneţe s-a retras într-o sihăstrie din munţii Rarăului, la peste o mie de metri altitudine, unde a reînnoit şi condus o obşte duhovnicească de vreo 20 de ucenici, iubitori de viaţă aspră şi de rugăciune.

Dar şi aici venea multă lume, de la mari depărtări, să se spovedească şi să ia cuvânt de învăţătură şi de folos sufletesc de la părintele Daniil. Pe oamenii simpli de la ţară îi primea şi îi sfătuia cu multă bucurie; însă de cei ce veneau mai mult pentru vorbă curioasă ştia să scape cu înţelepciune. Astfel, au venit odată la el câţiva domni de la oraş, care întâmplător au dat chiar peste părintele Daniil. Şi fiindcă nu-l cunoşteau, i s-au adresat zicându-i: „Părinte, am auzit că se află aici un sihastru Daniil; am vrea să-l vedem şi să stăm de vorbă cu el." „Aţi fost îndrumaţi greşit - le răspundea părintele Daniil. Daniil Sihastrul nu se află aici, ci în altă parte, la Voroneţ." Şi după ce i-a tratat cum se cuvine, le-a dat îndrumări cum să ajungă la Voroneţ, mănăstire care se află departe de Rarău, cale de o zi bună de mers pe jos. Intr-adevăr, la Mănăstirea Voroneţ trăise un vestit pustnic sfânt, Daniil Sihastrul, care însă nu mai era viu de vreo patru secole.

De la părintele Daniil au rămas multe scrieri duhovniceşti, dintre care numai puţine au văzut lumina tiparului până acum. Dar foştii lui ucenici şi cei care l-au auzit păstrează cu grijă multe dintre sfaturile lui, din care dau câteva pentru iubitorii de împlinire şi sporire duhovnicească.

„Prefacerea omului trupesc în om duhovnicesc este o mare minune - spunea el. Omul înduhovnicit, monahul, este arvună a vieţii viitoare, pentru care i se cere o grijă necontenită şi o pregătire excepţională. Trebuie să te biruieşti necontenit, să te creşti duhovniceşte cum creşte un copil mic. In toate împrejurările să treci de partea monahului din tine. Cercetează-te zilnic, ca să vezi în ce stadiu te afli; lucrează-te singur cu atâta grijă, încât stareţul şi duhovnicul să nu mai aibă de lucru cu tine."

„Neorânduiala monahului este mare nelegiuire faţă de sufletul său. La Voroneţ, în gura balaurului, se văd şi culioane călugăreşti."

„Monahul este ucenicul cel de toate zilele. Trebuie să trăim zilnic această mucenicie în toate lucrurile mărunte ale vieţii. Să învăţăm sfinţenia asprimii, sfânta dulceaţă a ocării, sfinţenia ascultării, tăierea voii în tot ce facem, cu smerenie şi discreţie."

„De unde iuţimea monahului? De ce adică chiar unii monahi râvnitori nu se pot stăpâni şi repede se aprind la mânie? Infrânarea şi nevoinţele călugăreşti, dacă se fac numai pe dinafară, se aseamănă cu vasul cu apă pus la fiert. Când aburii din vas se înmulţesc, capacul sare şi aburii ies afară. Asceza exterioară, numai trupească, ne face sensibili, explozibili; nu ne eliberează lăuntric, nu duce la nepătimire. De aceea este necesară o asceza pnevmatică, o lucrare lăuntrică. Să ne schimbăm şi să ne prefacem dinăuntru în afară, şi nu invers, cum facem de obicei. Lucrarea pe dinafară este pruncească şi numai cu ea rămânem în mintea copiilor toată viaţa."

„Apoi trebuie înduhovnicite legăturile duhovniceşti dintre noi. Să trăieşti zilnic bucuria de a te întâlni cu un om. Părinţii aveau acest cuvânt minunat: «Ai văzut un om, ai văzut pe Dumnezeu». Ca să câştigi pe cineva, fă precum ne învaţă Sfântul Isaac: pune-i înainte faptele lui cele bune."

„Monahul a lăsat pe toate pentru dragostea lui Dumnezeu. Şi cel ce iubeşte pe lisus stă cu capul pe pieptul Lui, se odihneşte lângă El, stă la limanul odihnei. De aceea şi el, monahul, poate şi trebuie să odihnească pe oamenii obosiţi de ostenelile vieţii care aleargă la el."

„Monahii au ancorat deja în limanul inimii lui Hristos Cel ce potoleşte furtunile numai cu cuvântul. Poate deci şi el potoli furtunile sufleteşti ale oamenilor, le poate dărui liniştea de care au nevoie."

„Monahul este un om împlinit, sănătos şi armonios sufleteşte, om care necontenit se înnoieşte şi sporeşte spre măsura plinătăţii lui Hristos. Este pildă şi icoană de viaţă creştină, deci poate şi trebuie să-i ajute şi pe alţii să se împlinească."

„Dar ca să poată linişti, vindeca şi odihni pe alţii, monahul trebuie să o facă mai întâi cu sine însuşi: să se odihnească, să se vindece, să se împlinească, să se facă sălaş al Sfântului Duh, Care pe toate le plineşte şi le înnoieşte."

„Stăruinţa în fapte bune duce la cunoaşterea de sine, iar aceasta duce la căinţă şi la lacrimi, care sunt sângele sufletului, iar acestea duc la dreapta socoteală, la discernământ, la deosebirea binelui de rău, la iubirea binelui, la dulceaţa faptei bune şi la dulceaţa răbdării şi a asprimii, a rugăciunii şi a bunătăţii şi a toată virtutea. Cu darul şi cu ajutorul Domnului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos."

A fost lumânare aprinsă în sfeşnic şi a luminat până departe în juru-i. Nopţi întregi se întreţinea cu prietenii, dornici întotdeauna să audă gândurile noi cu care mereu surprindea părintele Daniil. Năzuia să pună temei unei aşezări duhovniceşti, cu viaţă aleasă de sfinţenie şi rugăciune, şi Sihăstria Rarăului îl ademenea cu acest gând.

Dar rânduiala lui Dumnezeu a fost alta. Alergarea şi-a sfârşit-o la Aiud, departe de Sihăstria-i dragă, însă râvna lui pentru frumuseţile duhovniceşti n-a rămas fără rod, ci a atras atenţia multora asupra chipului filocalic de sfinţenie şi rugăciune înfăptuit pe meleagurile româneşti.

In anul 1955, poetul Vasile Voiculescu, prieten apropiat al său, îi scria:
„Visez adesea Moldova, cea din demult cerească,
Incinsă-n constelaţii de albe schituri sfinte;
Duhovniceasca slavă începe să-mi mijească,
Ca tainicii ei ctitori din peşteri şi morminte.
Către Rarău atuncea îşi face gândul cale. Te văd slujind la Rugul Aprins ca-ntr-o minune,
In aspra poezie a sihăstriei tale înveşmântată-n aur înalt de rugăciune.

Ierom. Petroniu Tanase
Icoane smerite, Editura Bizantina

Cumpara cartea "Icoane smerite"

• Rugul Aprins
  Publicat in : Interviuri
• Rugul Aprins de la Manastirea Antim din Bucuresti
  Publicat in : Religie
• Rugul Aprins sau liturghisitorii Adevarului
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: