Nicolae Steinhardt, parintele de la Rohia
Nicolae Steinhardt s-a nascut in data de 29 iulie 1912, in comuna Pantelimon, langa Bucuresti. La nastere, a fost numit Nicu-Aurelian. Tatal sau, Oscar, de origine evreu, a fost inginer si arhitect. Conducea o fabrica de mobila si cherestea. Pentru meritele sale din cadrul Primului Razboi Mondial, Oscar a fost decorat cu medalii.
Intre anii 1919-1929, tanarul Nicu-Aurelian a urmat cursurile scolare si liceale la Liceul "Spiru Haret", unde a fost coleg cu filosoful Constantin Noica. Dupa terminarea studiilor, viitorul parinte Nicolae a inceput sa-si dezvolte talantul de scriitor. Astfel, pentru o vreme, el a frecventat Cenaclul literar "Sburatorul", coordonat de Eugen Lovinescu.
In anul 1934, Nicu-Aurelian si-a luat Licenta in Drept si Litere, la Universitatea din Bucuresti, si a publicat cartea "In genul... tinerilor". Apoi, in anul 1936, si-a sustinut lucrarea de Doctorat in Drept constitutional, tot la Universitatea din Bucuresti. Intre anii 1937-1938 a calatorit in Elvetia, apoi Viena, la Paris si in Anglia, sporind tot mai mult in arta literara.
In anul 1939, cand a revenit in tara, s-a angajat ca redactor, la "Revista Fundatiilor Regale", insa in anul 1940 a fost dat afara, din pricina faptului ca era evreu. In aceasta perioada, intre anii 1940-1944, sub guvernarea Antonescu-Sima, au fost implementate o serie de privatiuni etnice. Intre anii 1944-1948, revenit in redactia "Revistei Fundatiilor Regale", a publicat un numar insemnat de articole.
Apoi, intre anii 1948-1959, a suferit o noua serie de prigoniri. In cele din urma, Nicu-Aurelian Steinhardt a fost acuzat de "crima de uneltire impotriva oranduirii sociale a statului" si condamnat la 12 ani de munca silnica. Condamnarea a survenit, de fapt, pentru ca Steinhardt nu a vrut sa depuna marturie impotriva lui Constantin Noica, in cadrul "lotului mistico-legionar Constantin Noica - Constantin Pillat".
Vreme de cinci ani, el a stat in inchisorile din Jilava, Gherla, Aiud etc. Se gandea ca va muri nebotezat. Dar, in prima celula in care a intrat, in inchisoarea din Jilava, primul care i-a vorbit a fost parintele Mina Dobzeu. El va zice: “Din copilarie m-au atras clopotele si obiceiurile crestinesti. Ma simteam din ce in ce mai atras de crestinism. M-am apropiat de literatura patristica si de filosofia crestina. Eram de multa vreme apt pentru Botez, imi lipseau numai curajul si hotararea. Diavolul ma ispitea cu frica, smerenia, slabiciunea.”
Nicu-Aurelian a primit Botezul in ziua de 15 martie 1960, in celula 18, in inchisoarea Jilava. Cel care l-a botezat a fost Parintele Mina Dobzeu. A fost eliberat in august 1964. La iesirea din inchisoare a fost desavarsit Botezul, prin Mirungere. Din acest moment, Nicolae Steinhardt a inceput sa traduca si sa scrie opere insemnate, precum: “Intre viata si carti” (1976) si "Incertitudini literare" (1980).
Isi dorea deja de mai multi ani sa fie calugar. Dupa moartea tatalui sau, in anul 1967, Steinhardt a inceput sa-si caute o manastire. El a intampinat refuzul multor stareti. Toti se fereau de un fost detinut politic. In anul 1973, Constantin Noica i-a spus: "Ti-am gasit locul potrivit." Se referea la Manastirea Rohia, unde staret era parintele Serafim Man, cel care il botezase, pe cand se afla in inchisoare.
In anul 1980, Inalt Preasfintitul Iustinian Chira l-a primit pe Nicolae Steinhardt in Manastirea Rohia. A fost primit ca ucenic de Parintele Serafim Man. In ziua de 16 august 1980, parintele Serafim Man (sau IPS Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului) l-a tuns in calugarie pe Steinhardt, dandu-i numele Nicolae. Este randuit in ascultare la biblioteca manastirii. Pune in ordine cele peste 23.000 de carti ale manastirii. Totodata, se ocupa de indrumarea pelerinilor si de intocmirea predicilor.
In acest timp, publica urmatoarele carti: “Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului" (1982), "Critica la persoana intai" (1983), "Escale in timp si spatiu" (1987) si "Prin altii, spre sine" (1988).
Parintele Nicolae Steinhardt a trecut la cele vesnice in ziua de 29 martie 1989, in spitalul din Baia Mare. A fost inmormantat in cimitirul Manastirii Rohia.
Dupa anul 1989, prietenii sai au inceput sa publice cartile acestuia, care nu au putut fi publicate in vremea comunismului. "Jurnalul fericirii" (1991), "Monologul polifonic" (1991), "Daruind vei dobandi" (1992), "Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangiorzan" (1992, 1998), "Primejdia marturisirii" (1993) si "Drumul catre iubire" (1999).
In data de 27 august 2013, parintele Nicolae Steinhardt a fost deshumat si asezat intr-un nou mormant, in cimitirul manastirii. Dimineata a fost savarsita Sfanta Liturghie. Dupa aceea, calugarii din obstea manastirii, in frunte cu Preasfintitul Iustin Sigheteanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului, au mers in cimitirul manastirii si, dupa randuiala Bisericii Ortodoxe, au inceput deshumarea osemintelor parintelui Nicolae Steinhardt si, apoi, le-au asezat intr-un mormant nou, aflat aproape de mormantul Arhimandritul Serafim Man.
Teodor Danalache
Chilia Parintelui Nicolae Steinhardt
Mormantul Parintelui Nicolae Steinhardt
-
Nicolae Steinhardt
Publicat in : Religie -
Duminica Orbului din nastere - Parintele Nicolae Steinhardt
Publicat in : Duminica Orbului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.