Parintele Filoteos Faros este unul dintre cei mai cunoscuti teologi ortodocsi contemporani. Cartile parintelui Filoteos, care in esenta nu sunt produs al cunostintelor bibliografice, ci al experientei, s-au nascut din echivocul pe care starea lumii contemporane il produce vis-a-vis de eficacitatea invataturii crestine. Dintre acestea amintim urmatoarele lucrari: "Instrainarea etosului crestin”, ”Dialogul in psihoterapia ortodoxa”, "Mitul bolii psihice", "Fiinta dragostei”.
Parintele Filoteos Faros s-a nascut in 1930 in Pireu, Grecia. La Botez a primit numele Alexandru. A studiat stiintele politice, dreptul si teologia. In anul 1962, odata cu intrarea in monahism primeste numele Filoteos. In acelasi an este hirotonit preot si obtine o bursa din partea Universitatii din Boston pentru a studia psihologia pastorala. Despre aceasta disciplina isi aminteste: "Psihologia pastorala era o miscare pentru reconectarea scolasticizatei teologii apusene la viata care, finalmente, a sfarsit ea insasi prin a fi scolastica si stiintifica; in acea perioada pastra totusi o oarecare legatura cu viata prin intermediul lectiilor care erau tinute pe un teren pastoral ca spitalul, diferite comunitati, clinici de psihiatrie, unde studentii, in cadrul lectiei, trebuiau sa lucreze cu pacienti si sa participe la viata institutiei si a comunitatii."
Ajuns in SUA, va trai un soc cultural, dupa cum marturiseste intr-una din lucrarile sale: "In grupa eram destul de taciturn, si asta din mai multe motive. Din cauza greutatilor provocate de limba nu intelegeam destule lucruri, insa dincolo de aceasta, chiar daca atunci inca nu constientizasem, traiam o violenta brutala. Profesorul coordonator, utilizand o tehnica folosita uneori in grupurile psihodinamice pentru a distruge atitudinea defensiva a unui membru inactiv al grupului, m-a atacat in forta si printre altele mi-a spus: "Noi facem atatea ca sa ni te apropiem, iar tu nu faci nimic”. Atacul nu m-a surprins si i-am spus: "Va comportati asemeni unui copil care a gasit o cutie si intrucat nu poate sa o deschida, o sparge, ca sa-i vada continutul. In tara mea”, am continuat, "istorisim povestea unui pastor pentru a carui manta au pus ramasag soarele cu vantul, care dintre ei i-o vor scoate. A inceput mai intai sa sufle vantul, insa cu cat sufla mai tare, cu atat mai strans pastorul isi infasura mantaua sa. Apoi a incercat soarele si cu raza sa calda l-a facut pe pastor sa-si scoata mantaua. Intrebati», am adaugat, «ce am facut eu ca sa ma apropii de dumneavoastra. Va voi spune. Am invatat limba dumneavoastra. Am studiat teologia dumneavoastra. Am invatat sa mananc mancarurile dumneavoastra care nu sunt vestite pentru savoarea lor. Ce ati incercat dumneavoastra sa cunoasteti si sa aflati despre mine? Nu mi-ati recunoscut nici macar dreptul de a purta numele meu si mi-ati dat un nume, cum faceti de obicei, pe care nu l-am avut niciodata». Nu au putut sa spuna nimic. Insa de atunci eu nu am mai permis anglo-saxonilor sa ma traumatizeze si sa-mi vanda conceptia ca ei sunt cei cultivati, iar eu barbar.”
Cativa ani mai tarziu, a avut sansa sa lucreze ca profesor consultant, la inceput, iar apoi ca psihoterapeut si supraveghetor in terapia familiei la o clinica de psihiatrie, model care functiona ca si comunitate terapeutica. In acest cadru a constinetizat ca oricine invata cate ceva si desigur ce anume este sensibilitatea pastorala atunci cand o traieste, iar nu atunci cand invata pe dinafara o serie de teorii.
Despre aceasta perioada, parintele Filoteos Faros isi aminteste: "Ceea ce am vazut, auzit si trait in aceasta comunitate terapeutica este lucrul cel mai de pret pe care l-am castigat de pe urma sederii mele de patrusprezece ani in America, iar acolo, printre altele, am inteles ratacirea intelepciunii stiintifice.”
Intors in Grecia isi va pune toata experienta acumulata si toata dragostea in slujba semenilor. Parintele Filoteos Pharos afirma ca ceea ce ii lipseste lumii contemporane este gustul pentru viata. El subliniaza numeroasele probleme sociale intalnite in cursul numerosilor ani de munca sociala in Statele Unite. Punand accentul pe problema drogurilor la tineri, parintele Filoteos Faros a explicat ca diversele tratamente si-au aratat limitele, lumea netratand simptomele care isi au originea in prabusirea vietii de familie si a vietii religioase. Tinerii se simt in nesiguranta intr-o societate agnostica in care sunt plasati intr-o stare de rau profund, permanent, de care cauta sa scape. Originea problemelor lor se gaseste in filozofia occidentala care schimba "modul de a fi”. Tinerii sunt in cautarea unei religii care sa le ofere satisfactia si salvarea de la "modul de a fi”, fara a trebui sa se schimbe ei insisi. De asemenea, autoritatea crestinatatii a fost slabita de lume, fara ca aceasta tendinta sa poata fi schimbata. Biserica raspunde straduindu-se sa transforme lumea in "ecclesia”, adica o adunare populara locala, si nu intr-o structura religioasa. Ecclesia defineste esenta si misiunea bisericii. Biserica sustine ca fiul omului a venit pe lume pentru a transforma lumea in ecclesia, o situatie in care oamenii au sentimentul de a apartine unei familii ai carei membri se ajuta reciproc. Rolul bisericii nu este de a face concurenta lumii in cautarea unor solutii tehnice la anumite probleme. Biserica are doua mii de ani de experienta a lumii in care rolul sau profetic este mai preventiv decat prescriptiv. In acest context, unii crestini ortodocsi au parut surprinsi de faptul ca biserica nu promulga enciclice. Lumea nu are alta speranta decat aceea de a promova ecclesia.
Parintele Filoteos considera ca diferitele crize pe care le parcurge in prezent omenirea au ca temei lipsa sfinteniei autentice: "Lipsa acestor sfinti adevarati este cea mai critica lipsa a vietii contemporane. Personal, am cunoscut numai un singur sfant. Este un tamplar nestiutor de carte. Un cap de familie sarac. Un muncitor neostenit. Gata sa faca orice ii ceri. Orice i-ai face, nu va protesta niciodata. Care indatoreaza pentru lucrarile lui deosebite numai cu obisnuita lui plata pentru o zi. Care nu se revolta si nu se plange de nimic, nu pentru ca ar fi idiot, ci pentru ca este cu adevarat sfant. Insa pentru aceasta sfintenie reala omul contemporan nu are ochi, ci cauta sfintenia in ceremonii de prost gust, in cuvintele pline de sine, in demonstratii ostentative, in lumini, in artificii si in idoli.”
Radu Alexandru
-
Parintele Iacov Tsalikis
Publicat in : Parinti -
Parintele Vasile Thermos
Publicat in : Parinti -
Parintele Calinic Stavrovuniotul
Publicat in : Parinti -
Parintele Meletie Sikiotis
Publicat in : Parinti -
Parintele Dimitrie Gagastathis, prietenul ingerilor
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.