Parintele Ieronim Stoican

Parintele Ieronim Stoican a fost un parinte care a slujit in Manastirea Vasiova - "Sfantul Ilie de la Izvor", din localitatea Bocsa, judetul Caras Severin, si in Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului, din localitatea Luncanii de Sus, judetul Timis.

Nascut in data de 13 octombrie 1925, in localitatea Gornet, judetul Mehedinti, si trecut la cele vesnice in data de 29 martie 2011, in manastirea din Luncanii de Sus, parintele Ieronim s-a aratat pe sine ca un adevarat monah, preot liturghisitor, slujitor al lui Dumnezeu si al oamenilor.

Parintele Ieronim Stoican

Parintele Ieronim Stoican s-a nascut in data de 13 octombrie 1925, in localitatea Gornenti, comuna Podeni, judetul Mehedinti. Parintii sai, Gheorghe si Maria, l-au crescut pe tanarul fiu in dreapta credinta si in evalvie. In anul 1944, la varsta de numai 19 ani, tanarul isi indreapta pasii spre Manastirea Topolnita, judetul Mehedinti, unde se inchinoviaza, ca frate.

Dupa sase ani de ascultare si incercare, in anul 1950, el este trimis la Seminarul monahal de la Manastirea Neamt, spre a urma studiile teologice. In data de 15 februarie 1951, fratele este tuns in monahism la Manastirea Neamt, avandu-l ca nas de calugarie pe parintele ieromonah Petroniu Tanase, viitorul staret de la Schitul Prodromu, din Sfantul Munte Athos.

Mai apoi, parintele Ieronim a slujit in urmatoarele posturi: preot si profesor Seminarul monahal de la Manastirea Motru, din Arhiepiscopia Craiovei; intre anii 1958-1978, ca preot slujitor la parohia Bara, din judetul Timis; preot suplinitor la parohiile din satele Ohaba Romana (aici a construit o biserica), Lapusnic, Dobresti, Radmanesti si Spata, toate din judetul Timis.

Intre anii 1978-1985, parintele ieromonah Ieronim Baican a fost staret la Manastirea Izvorul Miron, din localitatea Romanesti, judetul Timis. Intre anii 1980-1981, parintele a lucrat si el la zugraviea in fresca biserica manastirii, atat pe interior, cat si pe exterior. Tot in anul 1981, parintele termina studiile teologice, la Seminarul Teologic din Caransebes.

Intre anii 1985-2007, parintele Ieronim a fost preot duhovnic la Manastirea Vasiova - "Sfantul Ilie de la Izvor", din localitatea Bocsa, judetul Caras Severin. Prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in anul 2001, parintele Ieronim Baican a fost ridicat la rangul de arhimandrit. Mai apoi, in data de 1 mai 2007, parintele se retrage la Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului, din localitatea Luncanii de Sus, judetul Timis.

Parintele ieromonah Ieronim Stoican a adormit in Domnul in data de 29 martie 2011, inmormantarea sa avand loc in ziua de 31 martie, in manastirea unde acesta si-a petrecut ultimii ani din viata, in spatele bisericii, aproape de Sfantul Altar.

In cuvantul rostit la inmormantarea parintelui arhimandrit Ieronim Stoican, parintele patriarh Daniel, a spus despre acesta: "Duhovnic iscusit, deopotriva pentru calugari si pentru mireni, parintele Ieronim era un sfatuitor intelept si echilibrat. Inspirat de cuvintele Sfintelor Scripturi, ale Sfintilor Parinti si de experienta vietii sale duhovnicesti, invatatura sa era, in acelasi timp, teologica si profund umana. Bland, pasnic si doritor de liniste, in manastire sau oriunde l-a purtat slujirea, parintele arhimandrit Ieronim a fost un monah evlavios si rugator, smerit si ravnitor, vietuind in rugaciune, osteneli si nevointe, pe care cu smerenie le pastra tainuite asemenea parintilor din Pateric."

La randul sau, mitropolitul Nicolae al Banatului, a adresat obstii indurerate urmatorul cuvant de mangaiere: "Parintele Ieronim Stoican a trudit si s-a nevoit timp de 44 de ani, slujindu-L pe Dumnezeu si pe oameni in toate locurile pe unde a trecut. A fost un monah de vocatie, unul din marii duhovnici pe care i-a avut Biserica noastra dreptmaritoare din partile Banatului. A fost iubit, deopotriva, atat de membrii cinului monahal, cat si de credinciosii care l-au cautat pentru spovedanie si pentru sfat duhovnicesc."

La randul ei, maica stareta, monahia stavrofora Filofteia Nistor, a declarat: "Este o mare pierdere, o durere sufleteasca, o durere care cu greu se vindeca, pentru ca a fost un adevarat traitor, un bun calugar si un desavarsit slujitor al Sfantului Altar."

Teodor Danalache