Parintele Serghie Sevici s-a nascut in ziua de 21 iulie 1903, pe cand mama lui isi vizita parintii, aflati in orasul Haga, in Olanda, si a trecut la cele vesnice in ziua de 25 iulie 1987. Cuvintele sale duhovnicesti, incarcate cu mare putere, ni-l arata a fi fost un mare duhovnic si traitor al rugaciunii de toata vremea. Este recunoscut ca un sfant contemporan, mare tamaduitor al bolilor psihice si sufletesti.
Parintele Serghie Sevici
Chiril, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in ziua de 21 iulie 1903, in orasul Haga, din Olanda, pe cand mama lui, Maria, isi vizita tatal, care era ambasador al Rusiei, in Tarile de Jos. Tatal baiatului, numit Gheorghe, era ofiter superior, in armata rusa, ca si tatal sau, si se tragea dintr-o familie de nobili venetieni. In anul 1752, bunicul celui din urma a plecat in Rusia, unde a fost numit general si, dupa o vreme, conducator al husarilor din garda tarului.
La trei saptamani dupa nastere, pruncul Chiril a fost adus acasa, in Rusia. Deoarece in casa familiei slujeau multi oameni, parintii sai s-au ingrijit ca unii dintre ei sa fie de alta nationalitate, astfel incat cei trei copii ai lor (Ioan, Maria si Chiril) sa poata cunoaste bine mai multe limbi. Astfel, pana sa incepe scoala, pe langa limba materna (rusa), Chiril cunostea deja limba franceza. Doica lui, numita Parascheva, pe langa limba franceza, l-a invatat pe copil si dreapta credinta in Dumnezeu; acestei femei ii va ramane recunoscator toata viata.
Intre anii 1911-1913, tanarul Chiril a locuit in localitatea Willmanstrand, din Finlanda, unde tatal sau, care era deja colonel, fusese mutat cu serviciul, in functia de comandant al unui regiment. In acesti doi ani, copilul de 8 ani se va indragosti pentru totdeauna de frumusetea naturala a locurilor din jurul casei. De asemenea, el nu va uita niciodata nici cuvantarile preotului regimentului, numit Serghie, care i-a daruit si un "Nou Testament", in editie bilingva (slavona si rusa).
In anul 1914, tatal sau a fost chemat inapoi, in Rusia, fiind numit general al husarilor din garda imperiala si membru al suitei tarului. Cu aceasta ocazie, familia s-a asezat in localitatea Tarskoe Selo (astazi, Puskin), unde se afla palatul tarului. La doar 11 ani, urmand traditia locului, tanarul Chiril a fost numit ofiter, fiind randuit in fruntea unui regiment militar de cavalerie.
Intre anii 1915-1916, din cauza razboiului, familia Sevici s-a retras de mai multe ori in orasul Kislovodsk, aflat in nordul Caucazului, si in orasul Tiflis, unde se afla regimentul condus de capul familiei. Mai apoi, in anul 1917, cand, din cauza revolutiei, intreaga avere i-a fost confiscata, familia s-a refugiat in orasele Petrograd (Sankt Petersburg) si Kislovodsk, unde a ramas pana in anul 1920. Intre timp, tanarul Chiril s-a alaturat gruparii de tineret care milita pentru apararea monarhiei, intemeiata de contele Mihail Grabbe.
In toamna anului 1920, ca multe alte familii nobiliare, familia Sevici a luat calea exilului, locuind o vreme in Odesa, iar mai apoi, in Constantinopol. Mai apoi, familia a locuit in Elvetia si in Germania; doi ani au stat doar in Berlin, unde Chiril s-a angajat la o banca si a frecventat concertele de opera.
In anul 1923, familia Sevici a plecat in Franta, asezandu-se in Paris. Aici, ca si in Berlin, tanarul Chiril s-a angajat la o banca, in postul de contabil. In iarna anului 1924, el se va implica in organizatia tinerilor rusi care militau pentru restaurarea in Rusia a unei monarhii democratice. Din anul 1929, el a fost ales in consiliul director, iar in anul 1933 a fost numit trezorier al organizatiei. In cadrul revistelor organizatiei, Chiril a scris mai multe articole despre situatia Bisericii Ortodoxe din Rusia, care, precum spunea el, trebuia sa ramana in afara politicii.
In aceeasi perioada, Chiril a inceput sa participe si la adunarile organizate de "Fratia Sfantul Alban si Sfantul Serghie", care viza schimbul de cunostinte teologice intre anglicanii si ortodocsii din Anglia. Drept urmare, el a urmat cursuri de Istoria Bisericii, de Patrologie si Teologie Ortodoxa, la Universitatea din Oxford. Simultan, el a facut parte din grupul celor care doreau predarea religiei in scolile din Rusia.
Impreuna cu cei mai renumiti teologi ortodocsi rusi aflati in exil, Chiril a participat la intemeierea parohiei si a noului sediu al Exarhatului Patriarhiei Moscovei, in Paris. Intre timp, el a inceput sa ia parte la intrunirile organizate de filosoful Nicolae Berdiaev, in casa personala, unde se adunau cei mai de seama ganditori rusi ai vremii.
Chiril a inceput sa inmulteasca rugaciunea si sa participe cat mai des la Sfanta Liturghie, adesea petrecand ore intregi in tacere, dupa terminarea slujbei. In acest timp, el s-a spovedit la parintele Atanasie Netsaiev, un monah venit din Manastirea Valaam (a fost primul paroh al Bisericii Sfintii Trei Ierarhi, din strada Petel). Pe langa munca la banca, Chiril studia ore la rand scrierile Sfintilor Parinti.
In anul 1938, fiind hotarat sa imbratiseze viata monahala, Chiril i-a scris Sfantului Siluan Athonitul, cerandu-i binecuvantarea si sfatul. Desi a primit binecuvantarea dorita, printr-o scrisoare, din cauza izbucnirii razboiului, Chiril nu a mai putut pleca in Sfantul Munte Athos.
In primavara anului 1940, ca fost membru al organizatiei tinerilor rusi, Chiril a fost arestat si inchis in lagarul de concentrare din Vernet. Dupa eliberare, in vara anului urmator, Chiril a fost arestat pentru a doua oara, impreuna cu foarte multi emigranti rusi, fiind inchis in lagarul din Compiegne. El a inchinat rugaciunii tot timpul pe care l-a petrecut in lagare, precum si citirii Sfintei Scripturi.
Imediat dupa eliberare, in ziua de 18 noiembrie 1941, Chiril a depus voturile monahale, primind numele de Serghie, in cinstea Sfantului Serghie din Valaam. El s-a asezat langa parintele Stefan Svetosarov, parohul Bisericii Sfanta Treime, din Vanves, care vietuia potrivit randuielii din Manastirea Valaam, manastirea sa de metanie.
In parohie, parintele Serghie a slujit mai ales celor nevoiasi si celor aflati in mari nevoi sufletesti. In acea vreme, Gheorghe Krug, viitorul parinte iconar Grigorie Krug, se afla internat intr-un spital de boli psihice. Pe acesta, parintele Serghie il va vizita zilnic, vreme de noua luni, pana la insanatosirea deplina si externarea din spital.
In data de 11 septembrie 1945, parintele Serghie a fost hirotonit ierodiacon, iar a doua zi, pe 12 septembrie, a fost hirotonit ieromonah (preot), in Catedrala Sfantul Alexandru Nevski, de catre episcopul Vladimir Tihonisky. Indata, el a fost numit paroh al Bisericii Sfanta Treime, parintele valaamit Stefan fiind deja mutat in Biserica Sfintii Trei Ierarhi, din strada Petel. Nu dupa multa vreme, el a fost numit si staret al Schitului Pogorarea Sfantului Dus, aflat in apropiere de Trappes. Gheorghe Krug s-a asezat in parohia din Vanves, fiind randuit in slujba de citet. Acesta din urma a reluat zugravirea de icoane si, in anul 1948, a depus voturile monahale, in schitul amintit, fiind numit Grigorie. In aceasta perioada, ca paroh si staret, parintele Serghie a intretinut o corespondenta continua cu parintele Hariton, staretul Manastirii Valaam.
Ca monah, parintele Serghie Sevici a calatorit extrem de putin, pana la sfarsitul vietii el facand doar vreo cateva calatorii. La inceputul anului 1947, vreme de trei luni, parintele Serghie a calatorit prin Rusia. A doua vizita o va face parintele abia in anul 1977, cu ocazia intronizarii patriarhului Pimen.
Mare iubitor al tarii natale (Rusia) si al limbii slavone, parintele Serghie avea, insa, o intelegere perfect universala asupra Bisericii Ortodoxe. El i-a primit cu aceeasi dragoste pe toti cei care doreau sa-i fie ucenici, indiferent de nationalitatea lor.
In anul 1985, in timpul Postului Mare, parintele Serghie s-a imbolnavit grav. Vreme de cateva luni, el nu a mai putut sluji in biserica. In spital, parintele a fost diagnosticat cu pleurezie. Dupa externarea din spital si multe luni de tratament, in ziua de 3 iunie 1987, parintele a fost internat pentru a doua oara, cu diagnosticul de hemiplegie. In cele din urma, doctorii au descoperit ca mai multe organe erau atinse de cancer. Parintele Serghie Sevici a trecut la cele vesnice in ziua de 25 iulie 1987.
Cuvinte duhovnicesti ale parintelui Serghie
Tine candela inimii pururi aprinsa. De se stinge, iute s-o aprindem din nou. Se stinge, daca pacatuim. Dar, caindu-ne, sa ne luminam iarasi cu ea. Iar candela nu-i alta decat rugaciunea. Fii bun cu ceilalti, iubeste-i, fa-le bine, ajuta-i, miluieste-i si nu-i judeca. Ajutorul sa nu-ti fie silnic. Ia-ti viata de la inceput in fiecare zi ! Iubirea nu cere mari ispravi si planuri mari; face mult bine doar cu o vorba buna, cu o privire, cu o mica rugaciune. Ea cauta la frate, gata mereu sa-i sara in ajutor.
Sa-ti pese de fiecare om, ajuta-l, doreste-i mantuirea. Cu gingasie, insa, sa-l ajuti. Nu-i tine predici, ca nu-i sunt de folos, nici lui, nici tie. Nici sfat nu da, de nu ti s-a cerut. De faci vreun bine, fa-l cu duh smerit. Fii bland si bun cu toti, ca toti sunt in nevoi, bolnavi cu totii. Nu-i nimeni sanatos la suflet. Desi ne pare ca le merge bine, de stai sa cugeti ce i-a fost harazit omului sa fie si ce-a ajuns, nu poti decat sa plangi de mila lor... si a ta.
Fiecare om pe care Domnul ti l-a scos in cale sa simta ca ti-e drag, ca-i vrei binele si ai dorinta vie de a-l ajuta. Sa simta, adica, toti iubirea ta. Si cum sa nu-i iubesti pe toti, cand sunt cu totii de mare pret in ochii lui Dumnezeu! Cand fiecare, cum spune Dostoievski, marunt si neinsemnat cum e, are o soarta mareata si zguduitoare, vrednic de luat in seama si de plans. Ca pentru toti, pana la unul, S-a intrupat si S-a jertfit Hristos. Niciodata nu-i pretuim pe oameni asa cum se cuvine si, de aceea, pe cei ce par ca sunt mai de necinste, pe aceia cu mai multa cinste sa-i intampinam.
Ortodoxia nu striga: Fa-te crestin!, ci-ti spune: Vino si vezi! Mai inainte de a le vorbi oamenilor de Dumnezeu, roaga-L pe Duhul Sfant sa te lumineze cum si ce sa spui. Si, intotdeauna, cu rugaciune pentru cel de langa tine, cauta si afla cuvantul potrivit, ca rugaciunea unelteste iubirea de oameni, o tine vie, o sporeste si o arata. Rugaciunea iti deschide ochii, sa-l vezi pe cel de langa tine si sa-i cunosti nevoia. Numai prin rugaciune putem ajunge la iubirea aproapelui, lipsita de orice egoism, sadita in Dumnezeu, lucrand prin El si pentru El, iar nu prin noi si pentru noi.
Lasandu-se in voia lui Dumnezeu, cu harul Lui au savarsit sfintii mari ispravi si nevointe. Nu otelindu-si voia au sporit cu duhul. Sfantul crestin nu se arata mai presus de om prin voia sa cea tare, ca hindusul, a carui straduinta nu-i alta decat desavarsirea puterilor si a voii sale omenesti. Sfantul pe toate le face prin puterea si voia Domnului. Toata taria noastra vine de la Dumnezeu si se castiga cu sfanta rugaciune.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Simon Ushakov
Publicat in : Parinti -
Parintele Grigorie Krug
Publicat in : Parinti -
Parintele Antonie, Arhiepiscop de Mihailov si Golansk
Publicat in : Parinti -
Parintele Pavel Florenski
Publicat in : Parinti -
Parintele Ciprian Kern
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.