Arestarea lui Iisus este istorisita de catre toti Evanghelistii

     Matei XXVI, 47-56
     Marcu XIV, 43-50
     Luca XXII, 47-53
     Ioan XVIII, 1-12

Arestarea lui Iisus se face in toiul noptii, in gradina Ghetsimani, si este condusa de Iuda Iscarioteanul. Dupa ce parasise sala Cinei, Iuda luase contact cu Caiafa, cu arhiereii, cu carturarii si cu batranii poporului si stabilisera arestarea Mantuitorului chiar in acea ntoapte. Acestia i-au pus la dispozitie o parte din garda templului, care era alcatuita din leviti. Ei au obtinut si o ceata de soldati romani din garnizoana locala, care, stationa chiar in vecinatatea templului, in fortareata Antonia si care sta sub comanda suprema a lui Pilat, procuratorul Iudeii, de curand sosit in Ierusalim. Cu ei se unesc servitorii sinedristilor si pornesc spre Ghetsimani, purtand sulite, faclii si felinare. Nu lipseau, desigur, nici cativa membri ai sinedriuiui, care aveau mandatul sa incurajeze pe ostasi si sa asigure reusita planului.

Cei mai multi, si in deosebi soldatii romani, nu vazusera niciodata pe Iisus. Ca sa-L poata identifica, Iuda le da concursul printr-un consemn: cand se apropie de Domnul, vine la El, il saruta si-I spune cu glas tare: "Bucura-Te, Invatatorale!" (Matei XXVI, 49).

Tradarea este acum un fapt consumat si se arata in toata oribila ei ticalosie. Dar Domnul incearca din nou sa smulga pe Iuda din ghiarele pierzarii si-l cheama macar acum, in ceasul din urma, la pocainta, zicandu-i cu parinteasca mustrare: "Prietene, pentru ce ai venit?" (Matei XXVI, 50) si: "Iuda, cu sarutare vinzi tu pe Fiul Omului?" (Luca XXII, 48). Iar Sf. Evanghelist Ioan arata ca Domnul, ca sa-si arate Dumnezeirea, savarseste o minune: face pe soldati sa cada cu fetele la pamant (XVIII, 4-6). El este deci stapan pe destinul Sau si, daca ar voi, ar putea scapa si acum din mainile pacatosilor (Ioan VIII, 59; X, 39).

Sosise insa vremea implinirii misiunii Sale. De aceea. se preda de buna voie, lasand pe ostasi sa se apropie de El si sa-L aresteze. Cel dintai care se grabeste sa-L lege este Malhus, sluga lui Caiafa. Indignat, Sf. Petru scoate sabia si-l loveste, taindu-i o ureche. Iisus insa nu ingaduie ucenicilor folosirea violentei. El vindeca urechea lui Malhus si spune lui Petru: "intoarce sabia la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri" (Matei XXVI, 52).

Apoi Domnul spune lui Petru, in auzul tuturor: "Au ti se pare ca n-as putea ruga pe Tatal Meu sa-Mi trimita acum mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? Dar cum se vor implini Scripturile, ca asa trebue sa fie?" (Matei XXVI, 52-53). Iar ostasilor si celor de fata, dupa ce le porunceste cu autoritate sa lase in pace ape ucenici (Ioan XVIII, 8), le spune cu indignare: "Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu sulite sa Ma prindeti! In fiecare zi sedeam in templu si nu M-ati prins. Dar toate acestea s-au facut ca sa se plineasca Scripturile Proorocilor. Atunci toti ucenicii, lasandu-L, au fugit. Iar ei, prinzand pe Iisus, L-au dus la arhiereul Caiafa, unde erau adunati carturarii si batranii" (Matei XXVI, 55-57).

In felul acesta, Domnul insusi asigura libertatea ucenicilor, care sunt lasati sa plece (Ioan XVII, 12). El ramane singur. Numai un tanar il urmeaza de aproape, ca sa afle unde-L vor duce, dar ostasii il pun pe fuga (Marcu XIV, 51-52). Dupa o veche traditie rasariteana, acest tanar este insusi Sf. Ioan Marcu, fiul Mariei din Ierusalim, in casa careia se praznuise Cina cea de Taina, adica acela care va deveni mai tarziu ucenicul Sfantului Apostol Pavel, colaboratorul Sf. Petru si autorul Evangheliei a doua.

Procesul Mantuitorului este istorisit de catre toti Evanghelistii si se imparte in doua. El este la inceput religios, inaintea sinedriului iudaic (Matei XXVI, 57-XXVII, 1; Marcu XIV, 53-XV, 1; Luca XXII, 54-71; Ioan XVIII, 13-28) si dupa aceea politic, inaintea lui Pontiu Pilat si, in parte, inaintea lui Irod Antipa (Matei. XXVII, 2-26; Marcu XV, 2-15; Luca: XXIII, 1-25; Ioan XVIII, 28-XIX, 16).

Sf. Ioan ne informeaza ca Domnul, dupa arestare, a fost condus mai intai in casa lui Ana, socrul lui Caiafa, situata in apropiere de Muntele Maslinilor. Ana avea aici o casa rustica si o ferma in care crestea si vindea porumbei pentru jertfele oferite templului de oamenii mai nevoiasi. El pierduse de cincisprezece ani scaunul de presedinte al sinedriului iudaic, dar se bucura inca de o mare putere si influenta. Dupa indepartarea sa din postul de mare preot al iudeilor, reusise sa transmita aceasta functiune fiului sau Eleazar (16-17) si apoi ginerelui sau Caiafa (18-36). Dupa Caiafa, care paraseste postul de mare preot la cativa ani de la rastignirea Mantuitorului (36), Ana izbuteste sa impuna numirea ca arhierei a inca patru dintre fiii sai: Ionathan (36), Teofil (37), Mathias (43) si Ana cel Tanar (62). Caiafa locuia cu el, intr-un apartament situat in acelasi imobil. Aci se strange in graba sinedriul, pentru a scrie cea mai trista pagina din istoria omenirii corupte de pacat.

• Procesul inaintea lui Pontiu Pilat
  Publicat in : Patimile lui Hristos
• Sfanta Procla, sotia lui Pontiu Pilat
  Publicat in : Religie
• Pontiu Pilat in literatura apocrifa
  Publicat in : Religie
• Inscriptia lui Pilat
  Publicat in : Religie
• Icoana Inaltarii Domnului - talcuire
  Publicat in : Inaltarea Domnului

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: