Sfanta si Marea Joi - inainte de Impartasanie

"Vremea Mea aproape este; la tine vreau sa fac Pastile cu ucenicii Mei." (Mt. 26, 18)

Asa a poruncit Mantuitorul sa se spuna stapanului acelei case in care avea de gand sa faca cele de pe urma Pasti. Cine anume a fost aceasta fericita gazda nu ni se spune, caci trimisii aveau sa-l cunoasca abia la fata locului. Aceasta s-a facut asa pentru ca vanzatorul cauta vreme potrivita, dupa cum zice evanghelistul, spre a-si implini planurile sale, de aceea trebuia sa se tainuiasca si locul unde avea sa se savarseasca Pastile, pana in momentul sosirii lor. Dupa savarsirea Pastilor, fara indoiala, au aflat toti la cine au fost ele savarsite, dar nici dupa aceea nu ne spune nici unul dintre evanghelisti numele stapanului acelei case fericite. Talcuitorii Sfintei Scripturi talmacesc in felurite chipuri aceasta tainuire. Dar socot ca nu gresim nici noi daca vom spune ca numele stapanului acelei case a fost trecut sub tacere pentru ca el inchipuieste pe fiecare urmator adevarat al lui Hristos.

Dar mai cu seama, fratilor, nu se poate sa nu inchipuie pe aceia dintre voi care voiti sa va impartasiti cu Sfintele Taine. Voi doriti sa mancati Pastile Domnului, sa va impartasiti cu Trupul si Sangele Mantuitorului vostru, iar Domnul si Mantuitorul vostru voieste sa manance Pastile la voi, sa intre in legatura stransa cu duhul si trupul vostru, sa se uneasca pentru vecie cu fiecare dintre voi. Si sa nu va mirati de aceasta, nici sa credeti ca acesta este un simplu joc de cuvinte, anume ticluit. Nu, caci Apostolii nu s-au ocupat cu jocurile de cuvinte, ci spuneau adevarul cand ziceau ca, intrucat copiii sunt partasi trupului si sangelui parintilor, si acela cu adevarat s-a facut partas lor (Evr. 2, 14).

Domnul si Mantuitorul nostru s-a facut partas carnii si sangelui intregii omeniri prin primirea firii noastre. Insa acum El voieste sa vina in atingere cu trupul, sangele si duhul fiecaruia dintre noi, voieste sa ne faca pe toti biserici si locasuri ale Sale, voieste in sfarsit sa fie principiul sau izvorul vietii noastre si sa ocupe mintea si inima noastra. La o astfel de impartasanie cutez eu a va chema astazi in numele Domnului! Cuvintele acestei cuvantari vor fi ale mele, daca putem zice ca avem ceva al nostru propriu, iar ideile pe care le voi exprima prin aceste cuvinte le voi imprumuta din sfaturile date de Domnul ucenicilor Sai. Daca voi sunteti sau, cel putin, daca voiti sa fiti ucenicii adevarati ai Lui, atunci nu veti socoti aceste sfaturi ca straine de voi.

"Vremea Mea aproape este", a poruncit Domnul sa se spuna. Adica, cum a voit sa spuna El: "Slujba Mea pamanteasca se apropie de sfarsit. Lucrul pe care Mi l-a dat Parintele sa-l fac, l-am facut" (In. 17, 4). Spus-am numele Lui si dragostea Lui fratilor mei, oamenilor. Vestit-am fericire celor ce plang, celor blanzi si milostivi, celor prigoniti si suferinzi si n-am ascuns amaraciunea care ii asteapta pe cei rai, mandri, rapitori, mincinosi si calcatori de juramant.

Acum nu Mi-a mai ramas decat sa intaresc cu fapta cele ce am spus cu cuvantul, sa iau singur Crucea propovaduita de Mine tuturor, sa o ridic Eu insumi pe umeri si sa ma sui cu ea pe Golgota, spre pilda tuturor. Vremea Mea aproape este; ucenicul cel viclean M-a si vandut deja, argintii i s-au dat si i-a si primit; domnul lumii acesteia s-a sculat deja de pe scaunul sau spre a se uni la lupta impotriva Mea (In. 14, 30); straja este gata; nu mi-a ramas decat sa ies intru intampinarea ei, sa primesc sarutarea cea vicleana si sa-Mi dau spatele spre batai si obrajii spre palmuire (75. 1, 7).

Vremea Mea aproape este. Eu vad cum insusi Parintele a pregatit paharul maniei si al durerilor, care va veni si nu va trece de la Mine; sudoarea de sange nu va putea inlatura botezul de sange; Eu trebuie sa-Mi dau nu numai trupul, ci sa-Mi depun si sufletul in mainile Parintelui. Vremea Mea aproape este! Dar inainte de a-Mi termina chemarea si de a Ma duce la Tatal, eu doresc sa-Mi impartasesc simtamintele cu voi, urmasii Mei; voiesc sa insemnez cu ceva Testamentul cel Nou, pecetluit cu sangele Meu; voiesc sa las semn vazut si neschimbat al dragostei Mele catre voi; cu pofta am poftit sa mananc aceste Pasti cu voi inainte de patima Mea (Le. 22, 15).

Dar unde le voi manca? Ierusalimul este plin de vrajmasi de-ai Mei. In palatele lui Ana si Caiafa locuiesc fatarnicia, mandria si simonia. Cei de acolo sunt gata sa-si rupa vesmintele, dar nu pentru a le asterne pe cale inaintea Mea, ci pentru a ma goli pe mine. Eu voi merge acolo, dar nu ca sa fac Pastile, ci ca sa primesc palmuiri si scuipari. Pretoriul lui Pilat este ceva mai larg. Acolo, impreuna cu iubirea de lume locuieste si oarecare iubire de dreptate, dar titlul de prieten al Cezarului pretuieste acolo mai mult decat titlul de prieten al dreptatii dumnezeiesti. Nu Mie imi este dat sa fac Pastile cu favoritii lui Tiberiu. Sa-si spele ei singuri mainile inaintea poporului. Eu insa voi spala picioarele ucenicilor Mei. Mai bine este a fi osandit, decat a fi judecator intr-un asemenea loc pardosit cu pietre. Cand va fi nevoie arata-Ma-voi si acolo, pentru ca sa primesc cununa cea de spini.

Asadar, vremea Mea aproape este, iar loc de adapost si de scapare nu am. Vulpile au vizuini si pasarile cerului, cuiburi, iar Fiul Omului nu are unde sa-si plece capul (Mt. 8, 20). M-am nascut in iesle si voi muri pe cruce. Dar ce sa fac? Sa parasesc Pastile? insa Eu n-am venit sa stric legea, ci sa o plinesc (Mt. 5, 17). Si apoi cum sa parasesc Pastile, cand ele inchipuiesc moartea Mea? Ce voi face deci? Iata ce voi face: la tine voi manca Pastile cu ucenicii Mei.

La tine, crestine, le voi manca, la tine, cel ce te numesti ucenic al Meu si te-ai jurat sa-Mi urmezi pana la moarte. Daca nici tu nu-Mi vei da adapost, atunci cine imi va da? Tu insa nu poti sa nu-Mi dai, caci tu ai fost reinnoit in baza botezului prin sangele Meu, ai fost uns si pecetluit cu Duhul Meu, te hranesti cu Trupul si Sangele Meu, astepti intru numele Meu viata vesnica, si tocmai tu sa nu Ma primesti si sa nu Ma adapostesti?

Asadar, unde este foisorul cel mare "asternut" (Lc. 22, 12) ca sa pot incapea cu sfintele Mele daruri? Unde sunt azimile curatiei si ale adevarului (I Cor. 5, 8)? Unde sunt ierburile cele amare, adica lepadarea de sine si rabdarea? Unde este mielul pascal, adica inima curata si duhul umilit? (Ps. 1, 12). Scoate tot ce ai, impodobeste cina Mea, da-Mi sa Ma bucur de ceea ce a savarsit in tine harul Meu.

Dar in loc sa te bucuri cu bucurie la glasul mirelui (In. 3, 29), tu taci ca un osandit. Vad Eu care-i pricina, pricina este ca nici omul tau cel dinauntru n-are unde sa-si plece capul, casa sufletului tau este pustie si stricata toata, nu este intr-insa nici candela credintei, nici untdelemnul dragostei, toata este plina de necuratie, de patimi si cugete vatamatoare. Vai tie! Ravna casei Tale m-a mancat pe Mine (In. 2, 17).

Dar vremea Mea aproape este si poate nici a ta nu este tocmai departe, venind altadata, poate nu te voi mai gasi pe pamant. Nu trebuie sa pierdem timpul nici tu, nici Eu. Sa ne grabim, deci! Sa nu dam timp vrajmasului tau sa te biruiasca. Eu am mijloace de a indrepta toate, primeste numai sa fii al Meu, deschide numai usa inimii tale si lasa-ma sa ocup tot interiorul tau. De indata ce Eu voi fi in tine, totul va lua o alta fata si toate pregatirile le voi inlocui prin mine insumi. Eu singur voi spala picioarele, Eu singur voi fi faclie si lumina, Eu singur voi fi miel de junghiere. Nu te intrista, caci amandoi vom fi satui, amandoi ne vom bucura. Eu de tine si tu de Mine, numai paraseste-ti aplecarile spre pacat, desparte-te pentru totdeauna de viata rea si hotaraste-te sa fii cu totul al Meu.

Fratilor, chiar dupa fata voastra se vede ca, desi sunt rostite cu nevrednica mea limba, cuvintele Domnului au totusi o mare influenta asupra voastra. Asadar, mie nu-mi mai ramane altceva de dorit decat ca influenta aceasta asupra voastra sa fie cat mai indelungata si sa lase in inimile voastre urme nesterse. Si cum sa nu fie indelungata? Pana acum voi ati auzit numai cuvinte, de acum veti vedea si fapte. Ce v-am dat eu voua? Domnul insa va va da trupul si sangele Sau. Un astfel de dar poate el oare sa nu miste pe cei ce-l primesc? Afara de aceasta, daca noi, servitorii Lui, vorbim cu voi in numele Lui, apoi este posibil oare ca El sa ramana mut in voi? El totdeauna striga constiintei noastre, deci nu poate sa nu graiasca inimii noastre dupa tainica unire cu noi.

Asadar, sa ia aminte fiecare la cele ce-i vorbeste acum Domnul. De-i va vesti pace, sa o primeasca cu multumire si sa o pastreze cu constiinta curata! De-l va mustra, de asemenea sa multumeasca si sa se sileasca a indrepta cele pentru care e mustrat! De va incepe sa izgoneasca din interiorul bisericii sufletului lui pe cumparatori si vanzatori, sa nu se impotriveasca, sa nu-i apere, ci mai vartos sa se uneasca cu El si sa-I ajute a-i goni pe toti afara! Domnul singur il va invata pe fiecare dintre voi ce trebuie sa faca (Fapt. 9, 6), numai sa ia aminte si sa faca ce-l va povatui. Amin.

Inochentie al Odesei

• Deniile din Saptamana Patimilor
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Saptamana Patimilor - JOIA MARE
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Procesiuni din Saptamana Patimilor
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Saptamana Patimilor
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Invitatie la a fi lumina, in Saptamana Patimilor
  Publicat in : Saptamana Patimilor