Impreuna cu Biserica, in sfanta si marea Vineri rememoram rastignirea si moartea pe cruce a Mantuitotului Iisus Hristos. De aceea, astazi este una din acele zile aliturgice, adica in care nu se oficiaza sf. Liturghie. Ca moment distinctiv al acestei zile este cantarea imnului Prohodului, inconjurarea bisericii cu Sfantul Aer (Numit si Epitaf, Sfantul Aer este o pinza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormintarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos), pe sub care trec apoi toti credinciosii.
Continuand relatarea ceremoniilor din Tara Sfanta din aceasta saptamana precizez ca in dimineata zilei de Vinerea Mare m-am dus la biserica de la Pretoriu, unde se citesc " Ceasurile Imparatesti ". Dupa ceasuri, la ora 10.00, am pornit cu toti in mare procesiune de la Pretoriu pana sus, la Biserica Sfantului Mormant. Preotii si pelerinii (mai multi decat in joia mare) purtau in maini cruci de diferite dimensiuni mergand din nou Drumul Crucii (Via Dolorosa - ramasa in istorie ca fiind calea pe care Iisus a mers cu crucea pe umeri) spre Golgota, locul rastignirii. Numita astfel de-abia in secolul al XVI-lea, Via Dolorosa incepe in cartierul musulman si se sfarseste chiar in inima cartierului crestin, in interiorul Bisericii Sfantului Mormant. Drumul este punctat de cele 14 popasuri ale Crucii.
Drumul Crucii sau al Patimilor, ce traverseaza de la vest cartierul musulman. Pe artera ingusta ce incepe la Poarta Leilor, formata din trepte lungi sau prispeiesite in afara cladirilor si acoperita din loc in loc cu bolti sau arcade, intalnim numeroase grupuri de calugari sau maici ale caror rugi murmurate contrasteaza cu larma turistilor ce se grabesc spre Biserica Sfantului Mormant. In fruntea procesiunii merge arhiereul, in vesminte de doliu, ducand pe maini o cruce mare de lemn de 1,5 m., in care se pastreaza o parte din lemnul original al Sfintei Cruci. Ceilalti clerici duc Sfanta Evanghelie, icoane, cadelnite.
Iar credinciosii tin in maini lumanari aprinse. Din loc in loc fac popasuri unde, dupa traditie, a cazut Domnul sub Cruce, iar arhiereul rosteste cate o ectenie la care primeste raspuns de la pelerini: Kyrie Eleison. Prima oprire, ce coincide de fapt cu punctul de plecare, este Manastirea Flagelarii, care marcheaza locul unde Mantuitorul a fost judecat si batjocorit de soldatii romani. Manastirea apartine Ordinului calugarilor franciscani care, in fiecare zi de vineri, au obiceiul sa porneasca de aici intr-o procesiune de-a lungul Drumului Crucii.
Printre celelalte locuri de oprire se numara capela armeneasca, care marcheaza prima cadere a lui Iisus, incovoiat sub greutatea Crucii, si biserica greco-catolica, inaltata acolo unde o femeie pe nume Veronica I-a iesit in cale pentru a-I serge fata cu o naframa. Aceasta bucata de material, pe care s-a imprimat atunci chipul Mantuitorului aflat in suferinta, este pastrata, incepand din secolul al VII-lea, in Bazilica Sfantului Petru de la Vatican.
Trecem pe langa locuri sacre, marcate ca atare, ale momentelor patimilor lui Iisus: Palatul lui Pilat, locul locul unde a fost judecat si condamnat la moarte, in prelungirea caruia se afla Arcul lui Adrian, pe platforma caruia a fost scos Iisus Hristos purtand o coroana de spini cu inscriptia: "Iisus Nazariteanul, Rege al Iudeilor" spre a fi aratat multimii de catre Pilat, ce a rostit atunci celebrela cuvinte "Iata omul". La cateva zeci de metrii mai incolo, locul unde a primit crucea sa o poarte martirul Lui si rascrucea de drumuri unde S-a prabusit prima oara sub greutate ei. Apoi, locul unde S-a intalnit cu mama Lui, locul unde Simon L-a sprijinit sa poarte crucea, locul unde Veronica i-a sters fata insangerata cu naframa pe care a ramas intiparit chipul Lui, probabil naframa expusa azi in nordul Italiei. Apoi locurile in care El s-a prabusit a doua si a treia oara, sau unde a fost dezbracat de vesmintele Sale.
Pelerinajul la Locurile Sfinte culmineaza cu vizitarea acestui lacas care "incorporeaza" ultimele cinci popasuri ale Sfintei Cruci. Vastul sau interior este impartit in sase sectoare, care apartin romano-catolicilor, armenilor si grecilor ortodocsi, coptilor, sirienilor si etiopienilor ortodocsi. Impreuna cu episcopul si cu ceilalti preoti, am urcat pe o mica scara din dreapta intrarii in biserica ce duce spre Capela Golgotei. Aici episcopul a rostit o ectenie si o miscatoare predica, iar apoi am intrat in centrul complexului de cladiri in care se afla piatra ungerii, in stanga sfantul mormant si in dreapta, dupa ce am urcat mai multe scari, am ajuns pe Golgota, unde episcopul infige Sfanta Cruce in stanca Golgotei, pe locul unde a fost rastignit Mantuitorul. Aici se citeste Evanghelia Rastignirii Domnului. Cativa episcopi si preoti stau de straja langa Sfanta Cruce, pana ce o saruta tot poporul. Acolo am avut posibilitatea sa ating aceasta stanca printr-un orificiu special.
Este o slujba de mare emotie si traire duhovniceasca ce hraneste sufletele si izvoraste multe lacrimi. in aceasta procesiune traiesti o clipa din mantuitoarele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. "Piatra Ungerii" este locul cel mai sfant din interiorul Mormantului. Aici trupul Domnului a fost asezat si uns cu mirodeni, inainte de a fi coborat si inchis sub lespedea grea de stanca. Ce se intampla aici in clipele Invierii, cum coboara Lumina Sfanta, scaldand in flacari suprafata de piatra aspra si cum se aprind singure, de la Lumina care nu arde, toate candelele suspendate deasupra mormantului, nimeni nu stie. Si poate nu va stii niciodata. Piatra Ungerii este o piatra de calcar rosu unde a fost uns trupul lui Iisus dupa moarte de catre Iosif din Arimateea si Nicodim. La acest loc se ajunge printr-o scara ce coboara din pesterea Calvarului pana la nivelul bazilicii si el este delimitat de o cornisa si impodobit cu lampi si candelabre.
Intrarea in Mormant prin "Capela ingerului", locul unde ingerul a anuntat celor doua Marii, pentru prima data, vestea invierii. Dincolo de coloanele sculptate incepe misterul Luminii Reci. Aici exista si Capela Calvarului ca si locul mormantului si cel al calvarului a fost venerat de crestini inca de la inceput. Pentru a-l face uitat imparatul roman Hadrian a construit deasupra acestei pesteri o mica constructie cu sase coloane dedicata zeitei Venus. In anul 1149, cruciatii au ridicat aici o mare biserica, iar capela Calvarului se afla chiar in pronaosul acestei biserici. Din aceasta capela se ajunge printr-o scara la alta capela: capela Rastignirii. Altarul acesteia este chiar pe piatra rastignirii, iar un mic disc de argint pus in centru arata locul unde a fost pusa crucea rastignirii.
Capela ortodoxa a mormantului este amplasata chiar in fata mormantului Mantuitorului, ocupand centrul bazilicii multiconfesionale a mormantului. Spre mormantul Domnului se ajunge printr-o poarta inalt de 1,33 m. Drumul prin "Capela ingerului" e un drum de 33 de pasi, care se parcurge intr-o tacere absoluta, in vreme ce toate candelele sunt stinse. Piatra unde a stat trupul lui Hristos, din Vinerea Mare pana a treia zi, si care este acum acoperita cu marmura. Inauntru sunt doua sali. in prima, se afla, asezata chiar in mijloc, o bucata din piatra cu care a fost pecetluita intrarea in locul unde zacea Mantuitorul, dupa moartea Sa pe cruce. in cea de-a doua, se gaseste Mormantul propriu-zis. Un cub de stanca goala, rece si neagra.
Biserica Sfantului Mormant este cea din urma de pe Drumul Calvarului, acolo, pe Golgota, unde a fost rastignit pe cruce si unde a fost pus in mormantul din care a Inviat. Biserica Sfantului Mormant a fost ridicata aici pentru prima data de catre Imparateasa Elena a Bizantului in anul 336. Biserica a fost distrusa de incendii si de cuceritori si apoi refacuta de cruciati sau pelerinicrestini. Cea pe care o vedem astazi dateaza din 1810. Ca sa ajungi la intrarea in biserica, trebuie sa parcurgi cateva stradute inguste si intortocheate, dispuse in panta, printre cladiri care ascund privitorului locul sacru unde s-a aflat mormantul lui Iisus. Am urmat, pe la orele amiezii, acest drum printre pravalioarele mici, sub un cer intunecat de nori cenusii din care se scurg picaturile unei ploi dese, ce a obligat multimea negustorilor sa intinda prelate si sa aprinda luminile, precum seara. Pasesc cu evlavie in interior, alaturi de multimea de turisti de pe toate meridianele Pamantului, pentru a asista la slujba de la miezul zilei.
Biserica mare adaposteste in centru o biserica mai mica, precum clisarnita unei manastiri de pe la noi, a carei ntrare este strajuita de sfetnice imense. Pe sub candele si perdele se zareste o alta bisericuta,ca o capela,ce adaposteste Sfantul Mormant. Suntem opriti de a inainta, caci incepe slujba. Nu mica mi-a fost mirarea cand am asistat, de fapt, la patru slujbe scurte, tinute pe rand de prelati armeni, catolici, greco-ortodocsi si ortodocsi rasariteni. O data cu retragerea acestora, m-am incadrat in sirul de vizitatori ce voiau sa vada mormantul lui Hristos.
Pe sub un portal scund, ornat cu candele aurite, intru plecat in cea din urma bisericuta, de forma patrulatera, alaturi de alti trei crestini, caci spatiul ingust nu permite mai mult. Sarcofagul, din marmura, care a fost odata alba, ingalbenita de microclimatul din interiorul lacasului si tocita de milioanle de atingeri ce s-au derulat in timp, are aspectul unei lavite de pe la noi. Marginit de trei laturi de zidurile capelei decorate cu icoane acoperite cu argint aurit si candele aprinse, sarcofagul poate fi atins doar pe una dintre laturile mari. Sfesnicele cu lumanari aprinse de pe lespedea mormantului sustin un covoras rosu, plusat, pe care sunt brodate cu fire de aur in limba greaca cuvintele Hristos Anesthi. Apuc sa spun o scurta rugaciune inainte de a parasi Sfantul Mormant, acest centru vital al crestinismului mondial.
Teologi, istorici si arheologi considera ca biserica contine atat Golgota (micul deal pe care a fost rastignit Iisus ) cat si "mormantul cel nefolosit" din apropierea Golgotei unde a fost asezat trupul mort, asa cum scrie in Evanghelie. Este locul de unde crestinii cred ca a inviat Iisus. Minunea poate fi urmarita de-a lungul secolelor in relatarile despre Tara Sfanta. Prohodului Domnului. Slujba Prohodului se face in seara de Vinerea Mare, in Biserica Sfantului Mormant, de la orele 19.00 pana la orele 3.00 dupa miezul noptii, spre Sambata Mare. Este o procesiune din cele mai miscatoare, unica in toata crestinatatea. Acum slujeste insusi Patriarhul, cu toti arhiereii, clericii ortodocsi, adunati la Ierusalim din toata lumea, in prezenta a multe mii de pelerini... Cortegiul arhiereilor, clericilor si pelerinilor s-a organizat la Palatul Patriarhal. De aici am pornit in procesiune spre Biserica Sfantului Mormant. Toti slujitorii sunt imbracati in vesminte negre. Episcopii duc inainte Sfanta Cruce cu lemn din Crucea Mantuitorului, cel mai de pret odor ramas lumii din timpul patimilor lui Hristos, si Sfantul Epitaf cu punerea Domnului in mormant.
In Biserica Sfantului Mormant se asaza din timp bare metalice si garda pentru a mentine ordinea si a asigura coridoare de trecere preotilor slujitori. Marele sobor al celor peste 200 de slujitori se apropie in fata Sfantului Mormant. La ora 19.00 s-a inceput slujba Prohodului. in timp ce pelerinii stau nemiscati pe toate culoarele, clericii merg incet in procesiune. In frunte merg arhiereii cu Sfanta Cruce, apoi Epitaful, preotii, diaconii, ipodiaconii si patriarhul. In urma clericilor merg cantaretii, cu cartile in maini, cantand prohodul. Toti au in maini lumanari albe, aprinse. Clericii pornesc din fata Sfantului Mormant, inconjoara baldachinul Sfantului Mormant, urca la Golgota, se inchina aici, coboara, inconjoara Biserica Invierii, se inchina la locul unde a plans Maica Domnului si in timp ce starea intai a prohodului se termina de cantat, cortegiul se opreste la Piatra Ungerii. Aici se asterne pe piatra Sfantul Epitaf, se cadeste, se zice ectenie mica si se incepe, in aceeasi ordine, starea a doua a prohodului. La fiecare sfarsit de stare se pune Epitaful pe Piatra Ungerii si se rosteste ectenia. Dupa terminarea prohodului, slujitorii se aseaza in fata Sfantului Mormant si continua slujba Utreniei, dupa randuiala. Sfanta Evanghelie cu pecetluirea Mormantului (Matei 27, 62-66) se citeste chiar in fata usii de intrare la Mormantul Domnului.
Apoi slujba Prohodului ia sfarsit prin miruirea tuturor pelerinilor. Este ora 3.00, dupa miezul noptii! La sfarsitul Utreniei se aduna cate un delegat din partea fiecarei Biserici oficiale - ortodoxa, catolica, armeana si copta - si, asistati de politie, se controleaza interiorul Sfantului Mormant sa nu fie vreo sursa de foc. Apoi se sting toate cele aproape 80 de candele din interior si se sigileaza ambele usi ale Sfantului Mormant cu sigilii de ceara si panza alba. Benzile de sigiliu se aseaza crucis. Fiecare delegat isi pune parafa pe sigiliul Bisericii sale. Din clipa aceasta nu se mai poate intra la Sfantul Mormant pana in seara Sambetei Mari, dupa ce se aprinde Sfanta Lumina. In timp ce pelerinii si clericii se retrag, politia sta de garda la usa Mormantului, o zi si o noapte. In intervalul acesta dintre rastignirea pe cruce si Inviere, pentru ca moartea Lui sa nu para iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormant trei zile si in acest timp S-a coborat cu sufletul la iad, sfaramandu-i portile.
Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pana la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucat toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepand din acest moment, sufletele celor drepti sunt asezate in Rai pana la Invierea lor cu trupurile. Aceasta inviere, numita si Invierea de Obste, va avea loc la a doua venire a Mantuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorat la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo, care au trait pe pamant inaintea Sa, Vestea cea buna a mintuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului.
Pentru a simti macar o farima din bucuria pascala cea mai autentica trebuie sa ne pregatim in aceasta saptamana in care, ca si pe o scara cu sase trepte, urcam spre Inviere, atat sufletul, cat si trupul, inasprind postul pe cat sta in putinta fiecaruia. Cei care nu s-au infranat deloc pana acum este bine ca macar in aceste ultime zile, care sunt si cele mai importante din Post, sa o faca, stiind ca, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a venit inca din ceasul intai la Hristos.
Pr. Prof. Safta Gheorghe
Seminarul Teologic Ortodox "Sfantul Ioan Gura de Aur", Targoviste.
-
Drumul Crucii - Via Dolorosa
Publicat in : Religie
-
Drumul Crucii
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.