Hristos a Inviat - Credinta Noastra

+ G H E R A S I M
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,
IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL
SI TUTUROR DREPTMARITORILOR CRESTINI
DIN ACEASTA DE DUMNEZEU PAZITA EPARHIE:
HAR, MILA, PACE SI BUCURIE, DE LA
HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI ARHIERESTI
SI PARINTESTI BINECUVANTARI !

Eu sunt invierea si viata; Cel care crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. (Ioan XI, 25)

IUBITI FII SI FIICE DUHOVNICESTI,
HRISTOS A INVIAT!

Cu aleasa bucurie si pregatire duhovniceasca, an de an, cu totii praznuim, cler si popor, Invierea lui Hristos din morti ca fiind izvorul Credintei, centrul de lumina si sensul vietii crestine. Este vestea sfanta pe care v-o aducem si o inaltam in slavi in aceasta noapte, pentru ca acest adevar al Invierii Domnului nostru Iisus Hristos se reazima pe glasul ingerului cu infatisare de fulger (Matei XXVIII, 3-6), pe vestirea mironositelor, pe propovaduirea apostolilor, pe invatatura soboarelor si pe marturisirea Bisericii  dintotdeauna. Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra (I Cor. XV,14). Dar Hristos a inviat din morti, fiind  incepatura (a invierii) celor adormiti (I Cor. XV, 20).

Prin aceasta marturisire, Sfantul Apostol Pavel, socotit apostolul neamurilor, era sigur ca Hristos a inviat, nu numai din marturia femeilor mironosite sau a celorlalti apostoli, ci si din marturia celor cinci sute de frati (I Cor. XV, 4-8), precum si din aceea ca lui insusi i s-a aratat Hristos Cel inviat.

Dupa invierea Sa din morti, Hristos Domnul a ramas cu Sfintii Apostoli timp de 40 de zile. In acest timp li s-a aratat de mai multe ori, atat lor cat si altor ucenici ai Sai, spre ai incredinta despre adevarul invierii Sale, spre a le dovedi ca El este cu adevarat Acela pe care L-au stiut prins, batjocorit, rastignit si ingropat.

Dar Sfintii Apostoli n-au crezut spusele femeilor mironosite, pana nu L-au auzit pe Hristos graindu-le si pe Toma afirmand: Domnul meu si Dumnezeul meu! (Ioan XX, 28). Sfantul Ioan Gura de Aur, talcuind aratarea Mantuitorului Hristos dupa inviere, ucenicilor si lui Toma, zice: Iisus Hristos cand se arata ucenicilor Sai; El nu asteapta ca Toma sa-L roage, nici sa-I spuna ceva asemenea; ci de la Sine Insusi, El previne si implineste dorinta lui, atunci cand ii zice: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios, ci credincios (Ioan XX, 27).

IUBITI FII DUHOVNICESTI,
Prin aceste cuvinte adresate lui Toma, Mantuitorul nostru Iisus Hristos da o marturie neamurilor pentru intarirea credintei: Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut (Ioan XX, 29). Iar Toma, prin marturia sa, dovedeste neputinta umana de a intelege marea Taina a Invierii Domnului, minune ce adevereste continuu dumnezeirea Fiului Intrupat din iubire pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire (Art. 3 - Crezul).

Credinta este virtutea crestina prin care putem acordal incredere tocmai lucrurilor pe care nu le-am vazut inca, deoarece Credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute (Evrei XI,1). Acest adevar, intelegandu-l Biserica lui Hristos canta: Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta, ca Hristos S-a sculat, veselia cea vesnica (Din Canonul Pastelui). Asadar, Invierea Domnului reprezinta o noua cale de vestire a Cuvantului lui Dumnezeu in lume, de continuare a lucrarii de mantuire a neamului omenesc, prin Sfintii Apostoli si urmasii lor, prin Biserica pe care a intemeiat-o Iisus Hristos, careia I-a dat puterea sa continue pana la sfarsitul veacurilor lucrarea de sfintire a oamenilor si de impacare cu Dumnezeu. Sfintii Apostoli au fost trimisi in lume (Matei XXVIII,18-20) sa vesteasca Evanghelia mantuirii, dupa ce au invatat tainele imparatiei lui Dumnezeu, ca sa-i aduca pe oameni la credinta cea adevarata.

DREPTMARITORI CRESTINI,
Credem in Invierea lui Hristos si in ceea ce a insemnat ea in istoria mantuirii neamului omenesc, urmand credinta Sfintilor Apostoli si a femeilor mironosite, ucenici si martori ai lui Hristos Cel inviat. Astfel, Praznicul Invierii Domnului nu este doar un prilej de mare bucurie duhovniceasca, ci si de intarire in credinta stramoseasca si de sporire in iubirea catre Dumnezeu si catre aproapele nostru.

Sarbatoarea Invierii Domnului ne pune, de fiecare data, in fata mintii si a inimii noastre, marele adevar ca moartea a fost biruita de Fiul lui Dumnezeu si ca noi avem dreptul de a-L vedea si recunoaste in viata noastra, de a ne inchina invierii Lui celei de a treia zi, prin care s-a surpat stapanirea mortii. Prin inviere, Iisus Hristos ne incredinteaza ca El este Domnul si Mantuitorul nostru si ca toti cei ce cauta pe Domnul vor fi vii (Amos V, 6). Totodata, prin invierea Sa din morti, ni se arata ca si , noi vom invia (I Corinteni XV, 20), ca moartea nu are ultimul cuvant asupra vietii si ca nu este punctul final al ei, ci doar o virgula care desparte cele doua parti ale aceleasi fraze: viata de aici, de viata de dincolo de mormant, viata pamanteasca de viata vesnica. Si astfel, lumina invierii lui Hristos este ca un far luminos asezat la hotarul dintre cele doua vieti. Aceasta lumina este cea pe care o reaprindem in sufletele noastre in noaptea de Pasti prin chemarea Bisericii, caci lumina lui Hristos lumineaza spre desavarsire viata tuturor.

Cand rostim adevarul ca Hristos a inviat, marturisim, de fapt, ca viata este mai tare decat moartea, binele mai puternic decat raul, dreptatea este cea care alunga nedreptatea, bucuria invinge tristetea, adevarul biruie minciuna si lumina inlatura intunericul.

IUBITII NOSTRI,
Sarbatoarea Invierii lui Hristos este izvor de bucurie pentru toata crestinatatea. Ea se afla la temelia credintei in Dumnezeu, la temelia increderii in biruinta vietii asupra mortii, a binelui si adevarului in lume.  Mantuitorul Hristos a spus despre Sine: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan XIV, 6). Tot cel ce crede in El are viata vesnica, tot cel ce traieste in adevar dobandeste libertatea, si toti cei ce urmeaza Lui afla mantuirea. De aceea, la aceasta Sarbatoare a Sarbatorilor - Invierea -intelegem ca tot cel ce este impotriva adevarului, a libertatii si a dorintei de desavarsire este impotriva voii lui Dumnezeu.

Insa, bucuria praznuirii Invierii Domnului din acest an este sporita si de proclamarea anului 2010, de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, ca An omagial al Crezului Ortodox si al Autocefaliei romanesti. Asadar, in acest an, ne aducem aminte cu multa bucurie, multumire si recunostinta de Sfintii Parinti participanti la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) si de cei de la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), care au formulat cele 12 articole ale Simbolului de Credinta. Prin Crez, marturisim ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu a patimit, a fost rastignit, ingropat (Art. 4), si a inviat a treia zi (Art. 5), dupa cum ne este relatat in Sfanta Scriptura. De asemenea, avand incredintarea Invierii lui Hristos credem si in invierea cea de obste, asteptand invierea mortilor (Art. 11), cand Fiul lui Dumnezeu va veni cu slava multa sa judece vii si mortii (Art. 7). Tot anul acesta sarbatorim si implinirea a 125 de ani de la recunoasterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane de catre Patriarhia Ecumenica de Constatinopol (1885-2010). Acest act a reprezentat pentru Biserica noastra dobandirea libertatii depline de a se conduce singura in lucrarea de slujire pentru calauzirea spre mantuire a credinciosilor pe care ii pastoreste. Ea este de acum impreuna-sfintitoare si impreuna-lucratoare, este, de asemenea, impreuna-carmuitoare cu celelalte Biserici, avand acelasi Cap, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel rastignit si inviat pentru mantuirea noastra.

La nivelul Eparhiei noastre avem si alte momente aniversare si anume: implinirea a 160 de ani de la intronizarea Sfantului Calinic de la Cernica in slujirea de Episcop al Ramnicului (1850-2010), marele binefacator si ocrotitor al eparhiei noastre, si implinirea a 300 de ani de la ctitorirea primei biserici a manastirii Frasinei, cu hramul "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul". Evenimentele amintite dovedesc dragostea si credinta puternica a inaintasilor nostri in Mantuitorul Hristos, Lumina, care lumineaza tuturor, Cel ce ne-a daruit viata vesnica prin Invierea Sa.

IUBITII NOSTRI FII SI FIICE DUHOVNICESTI,
Astazi sunt Sfintele Pasti si a inviat Hristos din morti izbavindu-ne din robia pacatului si osanda iadului. Astazi iadul s-a predat si raiul s-a deschis. Astazi ingerii canta impreuna cu oamenii, biruinta vietii asupra mortii. Sa lepadam, dar, intristarea si rautatea, razbunarea si grijile trecatoare pentru ca Hristos a innoit lumea prin inviere.
In aceasta sfanta noapte si in toate zilele vietii noastre, suntem chemati: clerul, monahii, monahiile si dreptmaritorii crestini, sa marturisim credinta in Dumnezeu, in Fiul Sau Cel inviat din morti, pe temeiul! credintei Sfintilor Apostoli, al Sfintilor Parinti, al Sfintilor ocrotitori ai Eparhiei noastre si al tuturor Sfintilor Bisericii stramosesti. Potrivit indemnului Sfantului Apostol Pavel, dupa cum Hristos a inviat din morti prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru invierea vietii (Rom. IV, 26), se cuvine sa murim pacatului si sa inviem la o viata noua, si ceea ce marturisim sa pastram cu sfintenie si fara indoiala.

Fiind astfel statornici in invatatura primita, noi, credinciosii crestini, cu lumanari aprinse in mana, simbolizam pe toti oamenii care, de-a lungul veacurilor, au crezut in Hristos Cel Inviat, s-au botezat cu apa si Duh Sfant, primind Sfanta luminare si inviind din moartea pacatului. Insa, in timpul in care ne este dat sa traim, multe sunt incercarile ce cauta sa ne indeparteze de dreapta credinta. Asa cum stiti, atmosfera vietii este incarcata de multa incrancenare si insingurare, de suferinta si intristare, de egoism si nedreptate, de dezbinare si rautate. Noi, cei care am primit Lumina si harul invierii, avem datoria de a diminua aceste lipsuri si a elimina pacatul care distrug familia crestina si fiinta neamului romanesc.

De aceea, in aceasta zi de crestineasca praznuire, copii, tineri si varstnici, cu totii Veniti de luati lumina de la Hristos, Lumina lumii (Ioan VIII, 12), pentru a raspandi in familiile dumneavoastra, in institutiile in care lucrati si in lume, mai multa bunatate, iubire, milostivire, intelegere si unitate in duhul dragostei crestine. Viata noastra trebuie sa fie calauzita de lumina lui Hristos pentru ca, in lumina invataturii despre Invierea Domnului, intelegem valoarea vietii pe care o traim ca dar a lui Dumnezeu, intelegem valoarea omului, a rostului si indatoririlor pe care le avem in lume. Numai asa ne putem implini menirea pe care o avem ca fii ai lui Dumnezeu si marturisitori ai Celui ce a inviat din morti. Impartasindu-va aceste ganduri, venim in mijlocul vostru cu multa dragoste parinteasca si rugam pe Hristos Cel inviat, sa va daruiasca tuturor credinta! puternica, nadejde in ajutorul Sau si dragoste nemarginita pentru toti oamenii, indemnandu-va sa petreceti Praznicul Sfintelor Pasti in deplina bucurie duhovniceasca, cu sanatate, pace si armonie, izvorate din marturisirea crestineasca.

Al vostru, parinte si de tot binele doritor catre Hristos Domnul rugator,
+G H E R A S I M,
ARHIEPISCOPUL RAMNICULUI