HRISTOS A INVIAT, IAR NOI MURIM?
+ S E B A S T I A N
Cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei si Romanatilor,
Iubitului nostru cler si popor har, pace si mila
de la Dumnezeu, Tatal nostru,
iar de la Noi arhieresti binecuvantari!
Preacucernici si Preacuviosi Parinti,
Preacuvioase Maici,
Iubiti credinciosi si credincioase,
Hristos a inviat acum doua mii de ani din mormant, biruind pe cel mai mare dusman al vietii - moartea - aratand astfel ca El este Stapan nu numai peste viata, ci si peste moarte: “Unde iti este, moarte, biruinta ta? Unde iti este, moarte, boldul tau” (1 Cor. 15, 55). Si acest lucru ne indreptateste pe noi crestinii ca, atunci cand ne ingropam mortii, nu doar sa plangem pentru durerea despartirii, dar si sa speram ca moartea nu este disparitie definitiva, pierdere in neant ori trecere in nefiinta, ci renastere intr-o Viata noua.
Hristos a inviat din morti, pradand si pe cel mai mare dusman al libertatii noastre - iadul - aratandu-Se astfel Mantuitor “celor ce sedeau in intuneric si in umbra mortii” (Luca 1, 79): “Unde iti este iadule biruinta?”[1]. Si acest lucru a adus bucurie stramosilor aflati sub blestem si care petreceau in iad, asteptandu-L pe Mesia, Cel ce avea “sa ridice pacatele lumii” (Ioan 1, 29).
In sfarsit, Hristos a inviat din morti, sfidand si pe cel mai mare dusman al virtutilor noastre - pacatul - aratand astfel nu numai ca acesta poate fi biruit, ci si ca, prin viata bineplacuta lui Dumnezeu, noi putem mosteni viata de dincolo, pentru a imparati impreuna cu Hristos Cel Inviat.
Dreptmaritori crestini,
Hristos a biruit moartea, si iadul, si pacatul, eliberandu-ne din robia lor si aratandu-ne tuturor calea vesnicei vieti, impartasindu-ne binecuvantarea deplinei libertati si descoperindu-ne adevaratele virtuti, cu pretul propriei jertfe. Si, nu ar fi mai mare tragedie pentru omenire decat aceea ca Mantuitorul Hristos sa fi murit in zadar, nu si pentru noi; sa fi golit iadul doar pentru a se umple iarasi si sa fi infruntat pacatul doar pentru ca noi sa-l imbratisam apoi in mod voluntar.
De aceea, la acest praznic maret si, totodata, rascolitor pentru intreaga noastra fiinta, as dori sa ne intrebam cu totii: Hristos a inviat, iar noi murim? Putea-vom noi, oare - urmand exemplul Sau - sa infruntam pacatul, pentru a lucra virtutea? Putea-vom sa prefacem moartea in Inviere si sa sfidam iadul, pentru a ne salaslui in Imparatia cea vesnica? Intelegem noi de ce a murit si a inviat Hristos? Am patruns cu totii semnificatia acestui praznic, sau luam de la el doar ceea ce ne convine si ne place? Caci dincolo de bucuria mesei bogate de Pasti si a revederii celor dragi, Invierea lui Hristos se vrea si „Invierea” noastra, iar in Hristos nu vom invia pana ce nu ne vom deprinde mai intai a trai potrivit invataturilor Sale si a aborda crestineste moartea, pana nu vom ravni cu toata fiinta noastra raiul in locul iadului si pana cand nu vom prefera virtutea in locul pacatului.
De aceea, pe cei care nu ati asteptat cu pregatire sfanta acest Praznic; pe cei care il considerati un simplu eveniment istoric, sau il priviti ca pe un „spectacol” bisericesc; pe cei care vedeti in el doar o buna ocazie de petrecere cu mancare si bautura, ori un prilej de a va reintalni cu cei apropiati; si, mai ales pe cei carora Pastele nu va spune nimic, va intreb astazi: Hristos a inviat, iar noi murim? Pentru cine a inviat Hristos?
Iubiti fii sufletesti,
Nu exista virtute fara biruinta a pacatului si nu va exista fericire vesnica fara lupta duhovniceasca, dupa cum nu a existat Inviere fara biruinta mortii! Si Hristos “S-a facut incepatura” noua[2], ca sa ne arate ca slujirea Lui nu este nici aniversare, nici spectacol, nici petrecere - fie ea si decenta, in compania celor dragi -, ci este pe rand angajament, lupta si, in cele din urma, biruinta. Altfel, Hristos nu a murit si nu a inviat si pentru noi. Si atunci, noi ce facem, murim? Caci Domnul ne-a aratat limpede ca El este “si Viata” (Ioan 14, 6), si “Usa”, si doar “cine va intra prin El se va mantui” (Ioan 10, 9).
Nu este, asadar, cale spre Inviere, decat numai “Ingroparea impreuna cu El”[3]. De aceea, sa murim pacatului si sa viem virtutii! Sa iubim dreptatea si sa uram faradelegea! (Ps. 44, 9) Sa ducem viata bineplacuta Lui si El “ne va invia si pe noi in ziua cea de apoi” (Ioan 6, 40).
Sa petrecem Sfintele Sarbatori ale Pastilor asumandu-ne cu toata fiinta noastra lupta impotriva pacatului, ca sa dobandim cununa virtutilor si, patrunzand profund semnificatia mortii si Invierii Domnului, a desertaciunii iadului si a redeschiderii Imparatiei celei vesnice, sa ajungem si noi a fi partasi tainei mortii si Invierii Sale, Amin!
HRISTOS A INVIAT!
Al vostru catre Domnul rugator,
† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei si Romanatilor
[1] Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvant de invatatura din noaptea Sfintelor Pasti
[2] ibidem
[3] Canonul Pastilor, cantarea a treia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.