+ Nicolae

 

din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Timisoarei

 

si  Mitropolit al Banatului

  

 

Iubitului cler, cinului monahal, drept credinciosilor crestini si 

 

crestine, binecuvantare si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la

 

Domnul nostru Iisus Hristos.

 

Cinstiti credinciosi si credincioase,

  

Parca ieri am praznuit invierea din morti a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Timpul a trecut asa de repede ca aproape nu ne dam seama ca am ajuns  la Craciun, sarbatoare care ne aduce aminte de momentul venirii Domnului in lume.

 

Nasterea Lui reprezinta un eveniment cum n-a mai fost altul. El se constituie intr-o invitatie la recunoasterea slavei lui Dumnezeu, adica minunata putere a Tatalui din ceruri care se manifesta in pruncul Iisus.

Intruparea Domnului nu este altceva decat descoperirea atotputerniciei si iubirii lui Dumnezeu care, a trimis in lume pe Fiul Sau pentru a fi om asemenea noua. In acest timp glasul ingerilor vestea darul care l-a oferit lumii: "Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire" (Luca 2, 14).

 

Asadar, important in faptul venirii Fiului Domnului pe pamant este pacea pe care El a adus-o odata cu nasterea Sa. Si daca asa stau lucrurile, datoria noastra a celor care ne declaram apartinatorii Lui, este sa traim in pace in primul rand cu Dumnezeu, dar si cu semenii nostri. In acest caz avem datoria sa ne iubim unii pe altii si sa traim in buna armonie, inlaturand orice neintelegeri si orice conflicte. Oare respectam noi aceasta obligatie?

 

  

Iubiti frati si surori in Iisus Domnul,

  

Pacea adusa de Pruncul nascut in pestera Betleemului este mai presus de bunele relatii la care ne referim in mod obisnuit. Ea are radacini profunde si implica in primul rand relatiile omului cu Dumnezeu. Numai ca atunci cand omul se lasa atras de pacat, intreruperea legaturii normale cu Dumnezeu il impiedica sa traiasca in pace. Ca sa fie in armonie permanenta cu Dumnezeu, omul trebuie sa beneficieze de dragostea Tatalui din ceruri care il mantuieste eliberandu-l de orice rautate.

 

Tocmai aceasta este dragostea care se revarsa asupra noastra prin nasterea lui Iisus. Prin Pruncul Mariei se inlatura prapastia care a despartit pe om de Dumnezeu, natura omeneasca si natura dumnezeiasca devenind una. Aceasta unitate de nedespartit este inceputul pacii adevarate care se va instaura intre Dumnezeu si oameni.

 

Nascandu-se intre oameni intocmai unui prunc, Fiul lui Dumnezeu manifesta dorinta divinitatii cea mai binevoitoare si pasnica. Inaintea unui copil nu rezista pornirile dusmanoase. Orice copil este prin el insusi un prunc al pacii. Cel care s-a nascut in Betleem este manifestarea cea mai reala a pacii, pentru ca el este Dumnezeu, un Dumnezeu care a venit printre noi fara nicio rautate, cu slabiciunea si fragilitatea caracteristice unui nou nascut.

 

Prin acest Prunc pacea dumnezeiasca se instaureaza pe pamant. De la El noi asteptam ca pacea sa domine peste tot si sa fie inlaturate orice conflicte, dusmanii si neintelegeri. De asemenea asteptam ca pretutindeni sa dispara ura si orice vrajmasie.

 

Asteptam ca pacea sa domine in orice familie. Dupa cum pruncul Iisus s-a nascut intr-o familie dominata de pace, tot astfel oricare familie este de dorit sa inlature posibilele neintelegeri. De la El asteptam sa instaureze pacea in societate, atat de necesara pretutindeni si totdeauna. De la Pruncul Iisus asteptam ca Dumnezeu sa-si reverse pacea Lui peste noi toti, o pace care sa reziste la orice tensiuni si tulburari. Aceasta pace ne va face sa putem gusta dragostea lui Dumnezeu care se manifesta in orice nou nascut.

  

Dreptmaritori crestini si crestine

 

Pacea si buna intelegerea la care ne-am referit pana acum e necesar sa domine atat in legaturile din sanul unei familii, cat si in societate. In primul rand in familie, pentru ca ceea ce ne intristeaza si nelinisteste pe toti astazi, este constatarea numeroaselor conflicte, neintelegeri si divorturi care se petrec in familiile noastre. Biserica si slujitorii ei se confrunta permanent cu divorturile care apar zilnic. Desi atunci cand intemeiaza o familie credinciosii vin la noi si in fata lui Dumnezeu, depun juramant si se angajeaza sa traiasca in dragoste si unitate deplina, dupa o vreme oarecare se despart si divorteaza. Fara a exagera, realitatea ne obliga sa constatam numarul mare al divorturilor si e vorba nu de niste necredinciosi, ci de persoane care se declara buni crestini.

 

Daca neintelegerile apar in sanul familiilor, trebuie sa constatam ca apar situatii anormale si in sanul comunitatilor. Asa se face ca exista credinciosi care, fara justificari obiective, ne trezim ca parasesc Biserica, trecand cine stie la care alte culte sau pur si simplu raman a nimanui. Nu ne este in intentie sa criticam pe nimeni, constatam insa aceasta realitate care ne intristeaza si nedumereste. Odata ce ne-am nascut si am fost botezati in Biserica, e un lucru trist parasirea si nesocotirea ei.

 

Iata de ce in zilele de acum, atat de solemne si sarbatoresti, sa ne aducem aminte de tot ce ne leaga de Hristos Domnul care, nascandu-Se ca om a venit in lume ca sa ne ajute sa-I urmam, sa-L pastram in sufletul nostru si sa ramanem atasati Bisericii pe care El a intemeiat-o, fiind madularele ei, sa implinim totdeauna si intru totul voia Domnului.

 

Cu aceste ganduri si simtaminte ma adresez Voua, binecinstitori crestini si-L rog pe Dumnezeu, pe Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, sa ne ajute totdeauna sa implinim voia Sa si sa ramanem atasati Bisericii pe care a intemeiat-o pentru mantuirea noastra a tuturor.

 

Inchei aceste cateva ganduri rugand pe Bunul Dumnezeu ca sa fie impreuna cu noi totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

  

 

 

+ Nicolae

 

Arhiepiscop si Mitropolit

 

.