"Regretatul parinte profesor Constantin Galeriu (1918-2003) obisnuia adesea sa stea la spovedit pana dupa miezul noptii, ascultand si sfatuind cu rabdare zeci de credinciosi, din cele mai diverse categorii sociale. Intre ei, oameni simpli, de varsta inaintata, cu auzul slab, care vorbeau tare, parintele fiind nevoit sa le raspunda la fel. Asa se face ca uneori conversatia era auzita de toata lumea, in mod inevitabil, iar cei care asteptau la rand, minute si ore in sir, auzeau cum unii, pe langa pacate, ii spuneau parintelui fel de fel de maruntisuri din viata lor, a familiei. Dupa cativa ani de asemenea auziri (si indelungi asteptari), un fiu duhovnicesc a indraznit sa-l atentioneze pe parintele ca unii crestini abuzeaza de bunavointa preacucerniciei sale, retinandu-l cu fleacuri, in detrimentul crestinilor seriosi, care asteapta excesiv la rand. "Stiu! - a replicat parintele.
-
Ce este si cum trebuie facuta spovedania
Publicat in : Religie -
Tinerii si spovedania
Publicat in : Interviuri -
Spovedania: personala sau colectiva?
Publicat in : Editoriale -
Spovedania prin telefon
Publicat in : Editoriale -
Spovedania la distanta. Telefonul si internetul.
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.