Se tulbură norii și-n lacrimi se destramă,
Când plângi de dorul fiilor, iubită mamă!
Dar îți răspunde dorul meu, printre suspine,
Ce-ți sărută icoana în suflet la mine!
Cu tine-n gând adorm prin orice seară
Și te aștept în vis pe-o lacrimă de ceară,
Să-ți mângâi ochii cu privirile senine,
Cât soarta-n hău îmi cerne a vremii asprime!
De suflet mi-am lipit icoana de părinte,
Să-ți aprind candelă de gând la zile sfinte,
Iar tu din amintiri să-mi dai o sărutare,
Ca în trecut să-ți mai simt binecuvântare!
Orfană m-ai lăsat de-a ta îmbrățișare
Și-n piep mi-ai ascuns dor, spre tristă resemnare,
Că te voi întâlni pe calea veșniciei,
Când mă voi înălța din patul agoniei!
Pe-o aripă de gând așez sufletu-mi orfan,
Să mi-l poți cuprinde cu al duhului alean,
Că nu-i nimic mai trist în destinul pământesc,
Ca dorul de mamă rătăcită-n pe plai ceresc!
Din icoana ta, măicuță, lacrimi izvorăsc
Și prin ochi se revarsă, când de dor pătimesc;
Dar la Dumnezeu și sfinți mereu mă voi ruga,
La răspântia vieții să mă poți aștepta!
3 mai 2019
Maria Filipoiu
-
Mama surogat
Publicat in : Morala -
Tatal, o altfel de mama
Publicat in : Morala -
Cand mama devine mormant
Publicat in : Editoriale -
Mama Blondina
Publicat in : Credinta -
Mama binecuvantata
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.