Icoana mamei

Icoana mamei Mareste imaginea.

Se tulbură norii și-n lacrimi se destramă,
Când plângi de dorul fiilor, iubită mamă!
Dar îți răspunde dorul meu, printre suspine,
Ce-ți sărută icoana în suflet la mine!


Cu tine-n gând adorm prin orice seară
Și te aștept în vis pe-o lacrimă de ceară,
Să-ți mângâi ochii cu privirile senine,
Cât soarta-n hău îmi cerne a vremii asprime!

De suflet mi-am lipit icoana de părinte,
Să-ți aprind candelă de gând la zile sfinte,
Iar tu din amintiri să-mi dai o sărutare,
Ca în trecut să-ți mai simt binecuvântare!

Orfană m-ai lăsat de-a ta îmbrățișare
Și-n piep mi-ai ascuns dor, spre tristă resemnare,
Că te voi întâlni pe calea veșniciei,
Când mă voi înălța din patul agoniei!

Pe-o aripă de gând așez sufletu-mi orfan,
Să mi-l poți cuprinde cu al duhului alean,
Că nu-i nimic mai trist în destinul pământesc,
Ca dorul de mamă rătăcită-n pe plai ceresc!

Din icoana ta, măicuță, lacrimi izvorăsc
Și prin ochi se revarsă, când de dor pătimesc;
Dar la Dumnezeu și sfinți mereu mă voi ruga,
La răspântia vieții să mă poți aștepta!

3 mai 2019
Maria Filipoiu

Despre autor

Maria Filipoiu Poet Maria Filipoiu

Colaborator
155 articole postate
Publica din 13 Octombrie 2014

Pe aceeaşi temă

07 Mai 2019

Vizualizari: 2231

Voteaza:

Icoana mamei 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

mama

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE