
Când uneori, Iisuse, suntem flămânzi, dar goi
De dragoste, de pace, de dor și de nevoi,
Străini în lume suntem, trăim printre străini
Și construim în lume, dar stăm printre ruini.
Iar de voința-i moartă, tot timpul ne târâm,
Confortul ne e idol, de ieri pe azi trăim.
Curajul nu prea-ncape în pântecele plin,
Frica de suferință-i un trist-amar venin.
Dar vrem ca fericirea, pe tavă, să ne vină,
S-avem multă iubire și-o viață mai senină.
Iar Domnul ne întreabă: "Tu azi ce-ai dăruit
Din darurile tale? Căci multe ai primit."
Și omul cere multe, să dea este mai greu.
Când sabia s-ascute și e la gâtul său,
Atunci doar se îndreaptă, vine spre Dumnezeu,
Se roagă de iertare. Dar nici atunci nu-i rău.
Doar Domnul îl ajută în ceasul lui cel greu.
Florentina Laic
-
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine - Vasilica Grigoras
Publicat in : Poezii ortodoxe -
O treapta din scara catre Domnul
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Iisuse, preadulce Hristoase
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.