Postul nu are un scop in sine insusi. Nu postim de dragul postului, nici pentru a implini o porunca bisericeasca. Postim pentru a dobandi o curatie a inimii. Cand nu agonisim acest lucru, calea postului se dovedeste a fi fost stramba, iar nu dreapta.
Scopul principal al postului este despatimirea. Mai ales in vremea postului cautam sa ne vedem pacatele si sa dobandim harul sfintitor. Iar pentru aceasta se dovedeste a fi de un mare folos infometarea de bunavoie, adica foamea, care trezeste sufletul si da putere intelegatoare mintii. Apoi, odata trezit din amorteala, prin cercetare de sine si rugaciune, sufletul incepe sa lucreze spre dobandirea mantuirii.
Orice incercare de a usura calea postului se dovedeste a fi ispita si viclenie a diavolului, care, nereusind sa-l opreasa pe om din postire, cauta sa-l faca pe acesta sa posteasca intr-un mod gresit. Pentru aceasta, in vremea postului, multi nu mananca "de dulce", dar putini mai postesc.
Chipul mancarii de dulce
In vremea postului jertfim atat nevoia noastra de hrana tare, datatoare de energie, cat si poftirea acelor alimente foarte gustoase. Din acest motiv, pentru ca imita cu fidelitate gustul alimentelor "de dulce", o gama variata de produse numite "de post" nu ar mai trebui sa fie folosite in vremea postului. Spre exemplu, unele articole propun "retele gustoase de post" sau "delicii de incercat in post". Ce nu-si dau seama autorii acestora este tocmai faptul ca ei propun doar solutii pentru ratarea postului.
Cele mai multe dintre produsele numite "de post" aflate pe rafturile magazinelor nu fac decat sa ne fure roadele postului. Acestea imita deja aproape toate produsele "de dulce". Gasim carne, salam, parizer, cremvusti, snitele, chiftele, maioneza, branza si lapte "de post". Doar oua nu am gasit inca, desi acestea se produc deja in China, in mod ilegal, din produse chimice.
Intelegand faptul ca postul nu se limiteaza doar la schimbarea alimentelor, ba chiar ca aceasta este ultima conditie a postului, nu gresim daca spunem ca toate aceste produse mai sus-amintite sunt produse fabricate "pentru post", dar nu "de post".
Parintele arhimandrit Mihail Daniliuc spune ca "in post este oprit consumul de carne, dar si chipul carnii". Intelegem ca in vremea postului suntem datori sa renuntam si la chipul mancarii "de dulce", adica la toate alimentele cu aspect si gust asemanator cu al celor "de dulce".
Monoglutamatul de sodiu (E 621), care imita gustul carnii, este prezent in aproape toate produsele de post. Deci, cand omul consuma legume cu gust de carne, nu mai poate fi vorba de jertfa si de nevointa, ci de inselare, de inselarea omului, caci Dumnezeu nu poate fi inselat.
Postul cel adevarat
Sa nu cheltuim vremea postului cu "produse de post", nici cu "retete de post". Cei care nu inteleg acest lucru nu cunosc adevaratul post, nici scopul lui. Mancare simpla, cu ingrediente putine. Seminte, fructe si legume, in forma lor cat mai naturala. Timpul modest alocat pregatirii mesei il inmulteste pe cel alocat ingrijirii sufletului si vietii practice.
Postul inseamna acceptarea foamei, intr-un soi de refuz al limitarii noastre la aceasta lume vazuta. Infometarea de bunavoie ne reaminteste faptul ca "nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4).
Postul cel adevarat este acela in care omul flamanzeste, simultan, dupa paine si dupa dreptatea lui Dumnezeu. Cand flamanzim, ne lepadam de noi insine si ne incredintam purtarii de grija a lui Dumnezeu.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Imbolnavirea hranirii: lacomia pantecelui
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Lacomia moftului
Publicat in : Editoriale -
Lacomia
Publicat in : Editoriale -
Lacomia, zgarcenia
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Hrana, lacomia si sanatatea noastra
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.