"...In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33). Iata ca Dumnezeu ne-a ajutat si am intrat in zilele Marelui si Sfantului Post. De acum timp de 40 de zile, vom urca aceasta scara a Postului treapta cu treapta. Vom inainta pas cu pas, precum alpinistii care incearca sa atinga un varf inalt, dificil de cucerit, unde se ajunge foarte greu, si pentru a nu obosi, pentru a-si pastra energia, inainteaza incet, cu pasi mici dar siguri, pana isi vor atinge obiectivul. Varful nostru pe care trebuie sa-l atingem, al crestinilor, este intalnirea cu Mantuitorul, in Ziua Invierii.
Pana atunci trebuie sa inaintam in Postul Paresimilor, zi dupa zi, ceas dupa ceas, cu incredere si bucurie, cu vointa si speranta, cu intelegere si iertare fata de cei din jurul nostru, pentru ca "rasplata mare va fi". Cum ne spune si Mantuitorul, haideti sa indraznim, sa indraznim sa urcam spre Dumnezeu, pentru ca, asa cum zicea cineva, este nevoie ca noi oamenii sa ne indumnezeim. Cu siguranta nu va fi foarte usor, orice urcus este anevoios, dar nimic nu se compara cu bucuria de a atinge obiectivul propus. Poate unii, neacordand o prea mare importanta Postului, il tin fara tragere de inima sau nu il tin deloc. Cu toate acestea, cred ca trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu teama sau cu parere de rau pentru ceea ce lasam in urma (desfatarile lumesti), caci Postul nu este dat sa slabeasca omul ci sa-l intareasca sufleteste si duhovniceste. Poate suntem chinuiti de necazuri de tot felul, de probleme, nesiguranta zilei de maine, de boli sau de lipsa perspectivelor dar cred ca toate acestea ne-au fost date deoarece prea ne-am indepartat de El. Civilizatia noastra materialista si iubitoare de placeri lumesti a considerat ca se poate trai viata si fara participarea Creatorului. Iata deci, Postul este acum sansa noastra, este, cum spunea Sfantul Efrem Sirul, "trasura catre cer", este un prilej de introspectie, de autocercetare, un timp in care sa ne redescoperim, sa ajungem cu sufletul curat ca al unui copil, pentru ca atunci cand vom ajunge sa luam Lumina Sfanta sufletul sa ne fie mangaiat de linistea data de intalnirea cu Mantuitorul.
In aceasta "competitie" deloc usoara in care am intrat cu noi insine si pe care o avem de dus timp de 40 de zile, unii poate vom obosi si vom incetini pasul, altii poate vom abandona, dar niciodata sa nu parasim definitiv campul de lupta si, mai mult, sa incercam sa-i ajutam cum putem pe cei care o continua. Poate si noi, la randul nostru, daca nu de aceasta data, atunci data viitoare vom reusi sa ajungem la capat. Un parinte imi spunea ca daca nu poti tine Postul, este foarte bine sa il ajuti pe cel care o face si ca Dumnezeu, in iubirea Sa nemarginita fata de oameni, apreciaza pana si intentia cuiva care isi propune sa tina Postul dar din diferite pricini nu reuseste.
Nu oricine poate avea cununa, asa cum spunea Sfantul Apostol Pavel - "oricine se lupta, se infraneaza de la toate, ca sa dobandeasca o cununa" - dar macar putem incerca sa ne apropiem de Hristos, de Lumina Sa, prin toleranta si iertare, prin bunatate si intelegere, prin milostenie si dragoste. Pentru ca, potrivit Sfantului Ioan Gura de Aur, “daca postul ne este abtinerea de la mancare, odata ce au trecut cele patruzeci de zile, a trecut si postul. Dar de ne vom abtine de la pacat, postul acesta nu va inceta dupa ce celalalt a trecut. Ne va fi de folos necontenit - si inainte de Imparatia cerurilor, ne va aduce aici, pe pamant, buna rasplatire".
Asadar, tuturor un Post usor, cu foloase duhovnicesti si sa pasiti cu mult curaj pe Calea spre Lumina. Doamne ajuta!
Adi Ionescu
Adi Ionescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.