DREPTUL SIMEON SI VOCATIA ASTEPTARII

„Si iata era un om in Ierusalim cu numele Simeon;
si omul acesta era drept si temator de Dumnezeu,
asteptand mangaierea lui Israel, si Duhul Sfant era asupra lui.
Si lui i se vestise de Duhul Sfant ca nu va vedea moartea
pana ce nu va vedea pe Hristosul Domnului”
(Luca 2, 25-26).

Drept maritori crestini,

Ieri, 2 Februarie, am sarbatorit un eveniment important din viata pamanteasca a Domnului Nostru Iisus Hristos, eveniment care ne este prezentat de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca. In a doua parte a capitolului 2 din Evanghlia sa, Sfantul Evanghelist ne prezinta o lume care se afla in asteptarea mantuirii. Desi din celelate Evanghelii aflam ca, in general, lumea din timpul venirii Domnului era rece, indiferenta si chiar ostila fata de Iisus, Sfantul Luca ne descopera ca, totusi, era o mana de oameni care isi hraneau asteptarile din promisiunle si profetiile Vechiului Testament. Ei au cunoscut in Pruncul Iisus implinirea profetiilor si atunci s-au umplut de o nemarginita fericire.

Dupa patruzeci de zile de la nasterea Sa, Pruncul Iisus a fost dus la Templul din Ierusalim, centrul vietii religioase a evreilor. Dupa Legea lui Moise (Lev. 12; 2-8), femeia care a nascut un prunc de parte barbateasca nu avea voie sa intre in Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La implinirea acestora, mama venea cu pruncul la Templu si aducea jertfa Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificarii. Preasfanta Fecioara, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a nascut fara stricaciune pe Izvorul Curatiei si Sfinteniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului. In acea vreme, Parintele si dreptul Simeon , a carui praznuire o facem, traia in Ierusalim.

Iubiti frati si surori intru Domnul,

Sfantul pe care-l praznuim s-a nascut cu trei sute de ani inainte de Nasterea Domnului, ducand o viata sfanta. Traid in jurul templului, sub indrumarea Duhului Sfant, a fost ales intre cei saptezeci de barbati intelepti ai poporului pentru a traduce din limba ebraica in limba greaca Vechiul Testament, la porunca regelui Ptolemeu al Egiptului. Din randuiala lui Dumnezeu a trebuit sa traduca pe profetul Isaia. Cand a ajuns sa traduca profetia despre intruparea Domnului: „Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu“ (Isaia 7; 14), Simeon socotea ca ar fi o greseala in text zicand ca nu este cu putinta ca o fecioara sa nasca nestiind de barbat si, luand cutitul, a vrut sa stearga aceste cuvinte. In clipa aceea a fost oprit de Arhanghelul Gavril care ii vesteste: ,,Nu fi necredincios in cele scrise, a caror implinire tu insuti o vei vedea, pentru ca nu vei vedea moartea pana ce nu vei vedea pe Cel ce Se va naste din Curata Fecioara, Hristos Domnul“. Aceasta a fost fagaduinta despre care scrie Sfantul Evanghelist Luca: ,,Si era fagaduit lui de la Duhul Sfant sa nu vada moartea, pana ce va vedea pe Hristosul Domnului!“ (Luca 2; 26).

Asteptarea lui Mesia era universala. Credinciosii din Ierusalim asteptau cu nerabdare implinirea fagaduintei. Locuitorii Ierusalimului se mirau de varsta inaintata, nestiind taina prin care dreptul Simeon a fost legat de Duhul Sfant sa nu guste paharul mortii pana nu-l va vedea pe Hristos. Dand crezare cuvintelor ingeresti, Simeon a asteptat venirea lui Hristos in lume. La 40 de zile dupa nastere, Pruncul Iisus a fost adus la templul din Ierusalim de Fecioara Maria si Dreptul Iosif, dupa obiceiul Legii Vechi. Atunci Sfantul Simeon, indemnat de Duhul Sfant, a luat in maini pe Domnul si a zis: „Acum slobozeste pe robul Tau, dupa cuvantul Tau, in pace, Ca ochii mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel.“ (Luca 29; 32). Apoi, intorcandu-se catre Fecioara Maria, Sf. Simeon i-a spus: „Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri. Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi.“ (Luca 2; 34-35) Prin aceste cuvinte, el a proorocit despre patima lui Hristos si despre rastignirea Lui, spunand ca va trece prin sufletul Nascatoarei de Dumnezeu sabia mahnirii si a necazului, cand va vedea pe Fiul Sau rastignit pe Cruce.

Tot astazi facem si pomenirea Sfintei Proorocite Ana. Era fata lui Fanuel din neamul lui Aser. Dupa ce a locuit cu barbatul ei sapte ani, acesta a trecut la cele vesnice, iar ea a ramas la Templu toata viata, staruind in post si rugaciune, slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea. Tinand acest mod de viata in chip neobosit, ea s-a invrednicit a vedea pe Domnul, cand a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la Nasterea Sa in trup, de Preasfanta Lui Maica si de Dreptul Iosif. Astfel, se invredniceste si ea sa-l intampine pe Domnul si, umplandu-se de darul proorociei, a inceput sa vesteasca tuturor, la templu si in Ierusalim, ca Pruncul Iisus este Mantuitorul promis si asteptat. In icoana care reprezinta aceasta sarbatoare proorocita Ana tine un pergament in mana pe care scrie: ,,Acest prunc a adus cerul si pamantul.“

Iubiti credinciosi,

Dreptul Simeon a vazut in intruparea Domnului mantuirea si salvarea nu numai a poporului ales, ci a tuturor popoarelor lumii, ca o „lumina spre descoperirea neamurilor“. Ca preot dreptul Simeon il binecuvanteaza pe Hristos. Dumnezeu se face prunc din smerenie, evidentiind cinstea si respectul pe care il acorda slujitorilor Sai. Prin cuvintele pe care le rosteste dreptul Simeon cere iertare de la Dumnezeu pentru indoiala sa in credinta si dezlegare de legaturile trupului. Desi era batran, in sufletul sau salasluise credinta ca Mesia va veni, facandu-se Fiu al Omului pentru a rascumpara neamul omenesc din robia pacatului si a mortii vesnice. Dreptul Simeon se dovedise a fi si prooroc zicand: „Acesta este pus spre caderea si ridicarea multora din Israel si ca semn care va starni impotriviri”. Aceasta proorocie se evidentiaza prin necredinta si caderea unora care vor sa rastalmaceasca Evanghelia. Maicii Domnului ii vesteste lacrimile pe care le va varsa pentru Fiul lui Dumnezeu, rastignit si batjocorit pe cruce.
De frumusetea duhovniceasca si de marturisirea acestor doi martori care au intampinat pe Domnul la templul din Ierusalim la patruzeci de zile de la Nastere, nu ne putem minuna indeajuns. Viata si marturia lor reprezinta izvoare vii, nesecate de har si pentru noi, cei de astazi.

In iconografia bisericii noastre ei ne apar smeriti sub greutatea numerosilor ani, plini de credinta, patrunsi si transformati temeinic in trupul si sufletul lor de necontenita si aspra asceza. Din launtrul lor insa darul Duhului Sfant izbucneste stralucitor in afara caci, duhovniceste, ei raspandesc blandete si sensibilitate. Dreptul Simeon a dobandit cununa vesniciei prin faptul ca s-a smerit marturisind greseala si urmand porunca.

Desi Sfanta Evanghelie nu arata ca a fost preot, unii Sfinti Parinti socotesc ca Dreptul Simeon a fost preot la templul din Ierusalim. Din lucrarea lui la "Intampinarea Domnului" (Luca 2; 23-27) reiese in chip neindoielnic ca Dreptul Simeon a implinit slujba de preot. Traditia spune ca Dreptul Simeon a murit la varsta de 360 de ani. Sfintele sale moaste au fost aduse in Constantinopol in vremea imparatului Justin cel Mic (565-578) si asezate in Biserica Halcopratiei.

Asemenea dreptului Simeon si a proorocitei Ana, fiecare madular viu al Bisericii ar trebui sa fie stapanit de nerabdarea de a-l cauta si de a-L gasi pe Hristos. Modul in care Dreptul Simeon si Proorocita Ana asteptau prima venire a Mantuitorului este modelul dupa care si noi avem datoria de a astepta cea de a doua venire a Lui. Amin

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

Despre autor

preot Marian David

Colaborator
121 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

• Vocatia monahala
  Publicat in : Credinta
• Vocatia sfinteniei implinita in vietile sfintilor casatoriti
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Fecioria si casatoria in vocatia sfinteniei
  Publicat in : Dogma

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: