Predica la Duminica Rusaliilor

Drept maritori crestini,

Dintre toate sarbatorile crestine de peste an, trei stralucesc in chip deosebit in calea pregatirii si desavirsirii noastre spirituale: Nasterea cea dupa trup a Domnului Hristos, Invierea Sa in chip minunat din morti si Pogorarea Duhului Sfant in ziua Cincizecimii – numita de poporul nostru si Rusaliile. Astazi, cinstim in chip deosebit prin imne, cantari si rugaciuni, cu nespusa bucurie duhovniceasca, sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant asupra Sfintilor Apostoli adunati in ziua Cincizecimii in foisorul din Ierusalim, precum si asupra celor ce au fost de fata la acest eveniment deosebit. Puterea sfintitoare si innoitoare a Duhului Sfint in lume s-a facut cunoscuta in toate veacurile, deoarece El pururea lucreaza pentru sfintirea oamenilor impreuna cu Tatal si cu Fiul. Sfintul Duh a indemnat pe oameni catre adevar si i-a invatat sa savirseasca cele placute lui Dumnezeu. Chiar de la inceputul Sfintei Scripturi, de pe prima pagina a acesteia, ni se spune: ,,Si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor” (Facere 1; 2).

Dar Duhul Sfant s-a facut lumii cunoscut prin Mantuitorul nostru Iisus Hristos, astazi in ziua Cincizecimii, prin pogorarea Sa cea in chip minunat asupra Sfintilor Apostoli, care erau adunati in foisorul din Ierusalim. Prin pogorarea directa a puterii sfintitoare a Sfantului Duh asupra Sfintilor Apostoli, s-a implinit fagaduinta Domnului nostru Iisus Hristos, care, dupa Invierea Sa din morti, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim pina ce ,,vor fi imbracati cu putere de sus” (Luca 24; 49). Pentru a intelege mult mai usor si mai bine aceasta sfanta sarbatoare a Rusaliilor este potrivit sa cunoastem si noi crestinii de astazi cum s-a petrecut evenimentul pogorarii Duhului Sfint si apoi sa descoperim semnificatia lui pentru intreaga noastra viata crestina. La inceputul Faptelor Apostolilor, Sfantul Apostol si Evanghelist Luca descrie adunarea de la Ierusalim, la care participa apostolii si ucenicii Mantuitorului Iisus Hristos, risipiti dupa Inaltarea Sa la cer. Acestia asteptau pogorarea Duhului Sfant, Duhul care avea sa le dea curaj sa propovaduiasca multimilor credinta in Iisus Hristos rastignit si inviat, cea mai importanta parte a predicii apostolilor. Daca Dumnezeu a amestecat limbile neamurilor, cand au construit turnul Babel ca sa nu se mai inteleaga (Facere 11; 1-10), acum Duhul Sfant rupe barierele si dezleaga limbile, ca sa se inteleaga din nou.

Frati crestini, 
In capitolul 2 din Faptele Apostolilor este descris evenimentul pogorarii Duhului Sfant. Aceasta s-a intamplat „nu dupa multe zile” de la inaltarea Mantuitorului Iisus Hristos la cer si anume dupa 10 zile. ,,Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fãra de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.” (Fapte 2; 1-4) Vedem ca pogorarea Duhului Sfant a coincis cu sarbatoarea Cincizecimii, o sarbatoare evreiasca instituita de Dumnezeu dupa iesirea poporului Israel din robia Egiptului. Vreau sa mentionez ca dupa Legea lasata de Dumnezeu prin Moise, toti barbatii din poporul Israel trebuiau sa sarbatoreasca aceasta sarbatoare la Ierusalim. La Fapte 2:5 este scris: ,, Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer”, (unde ii imprastiase Dumnezeu din cauza neascultarii parintilor lor). Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa. Si erau uimiti toti si se minunau zicand: Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileieni? Si cum auzim noi fiecare limba noastra, in care ne-am nascut? Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, In Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si romani in treacat, iudei si prozeliti, Cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! Si toti erau uimiti si nu se dumireau, zicand unul catre altul: Ce va sa fie aceasta? Iar altii batjocorindu-i, ziceau ca sunt plini de must. (Fapte 2;11- 13). Dar sa vedem cum explica Sfantul Apostol Petru cele intamplate in ziua Cincizecimii. (Fapte 2;14-36) 1. Cei care vorbesc in limbi au primit „fagaduinta Tatalui” pe care au auzit-o de la Mantuitorul Iisus Hristos (si o gasim scrisa atat la Fapte1;4-5, cat si in Evanghelia dupa Ioan 14;16-17, 26; 15,26; 16,7-14 si in multe alte texte). Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: ,,Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri si fiicele voastre vor prooroci si cei mai tineri ai vostri vor vedea vedenii si batranii vostri vise vor visa.

Inca si peste slugile Mele si peste slujnicele Mele voi turna in acele zile, din Duhul Meu si vor prooroci. Si minuni voi face sus in cer si jos pe pamant semne: sange, foc si fumegare de fum. Soarele se va schimba in intuneric si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului, cea mare si stralucita. Si tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui”. (Fapte 2;16-21, Ioil 2;28-32) 2. Apoi apostolul Petru dovedeste din Scripturi ca Iisus din Nazaret este Hristosul asteptat in lume si ca primirea Duhului promis a fost posibila numai dupa inaltarea Lui la cer: ,,Dumnezeu a inviat pe acest iisus, caruia noi toti suntem martori. Deci, inaltandu-se prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, L-a revarsat pe acesta, cum vedeti si auziti voi.” (Fapte 2;32-33) Lucrul acesta il vedem si din cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos spuse cu mult inainte de rastignirea Sa: „Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura, rauri de apa vie vor curge din pantecele lui.Iar aceasta a zis-o sa-L primeasca acei ce cred in El”. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede in El: ,,Caci inca nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit.” (Ioan 7:38-39) In seara cand a fost vandut, Mantuitorul Iisus Hristos, dupa ce le spune ucenicilor ca unul dintre ei il va vinde, le arata de ce este important ca El sa mearga la Tatal: ,,Ci, fiindca v-am spus acestea, intristarea a umplut inima voastra. Dar Eu va spun adevarul: Va este de folos ca sa ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi.” (Ioan 16; 6-7)Tot in aceasta zi are loc si nasterea Bisericii, in mod vazut, deoarece aceasta fusese intemeiata in mod nevazut de jertfa Mantuitorului de pe cruce. La versetele Fapte 2; 37-47 vedem efectul care l-au avut cuvintele apostolului Petru asupra oamenilor.

Toti cei prezenti au ramas strapunsi la inima si au intrebat ce sa faca ca sa fie mantuiti. Dar va dati seama ca cei mai multi prezenti la acea sarbatoare erau cei care, acum 50 de zile in urma, la sarbatoarea Pastilor, strigau in gura mare „Rastigneste-L!”. Ce aveau ei de facut acum? Iata solutia pe care le-o da apostolul Petru: ,,Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfant. Caci voua este data fagaduinta si copiilor vostri si tuturor celor de departe, pe oricati ii va chema Domnul Dumnezeul nostru. Si cu alte mai multe vorbe marturisea si-i indemna, zicand: Mantuiti-va de acest neam viclean. Deci cei ce au primit cuvantul lui s-au botezat si in ziua aceea s-au adaugat ca la trei mii de suflete.” (Fapte 2;38-41) Dupa cum am mai mentionat Pogorarea Duhului Sfant a coincis cu sarbatoarea Cincizecimii. Sarbatoarea Cincizecimii incheia ciclul sarbatorilor de primavara. Evreii aveau o serie de sarbatori primavara si o serie de sarbatori toamna, care coincideau cu recoltele de primavara si, respectiv, de toamna. Toate sarbatorile poporului Israel purtau o umbra a lucrarii pe care avea sa o faca Mantuitorul Iisus. Prinderea si rastignirea Mantuitorului Iisus Hristos a coincis cu inceputul sarbatoarii Pastilor, cand evreii sarbatoreau iesirea din robia Egiptului(Luca 22;1-23) – prin moartea Lui am fost,si noi, eliberati din robia pacatului (Roamni 6;6). Invierea Lui a coincis cu sarbatoarea primelor roade, care se sarbatorea in prima zi a saptamanii care urma dupa inceputul secerisului –Mantuitorul Iisus este parga (primele roade) celor adormiti, adica a celor inviati intr-un trup nou, nemuritor (1 Corinteni 15;20). Pogorarea Duhului Sfant si nasterea bisericii a coincis cu sarbatoarea Cincizecimii cand se sarbatoarea recolta de primavara. Despre felul cum trebuia sarbatorita aceasta sarbatoare puteti citi la Levitic 23;15-22. Poate va intrebati care este originea cuvantului Rusalii? In Sfanta Scriptura nu este folosit cuvantul „Rusalii”. Am cautat sa aflu care este originea acestui cuvant si iata ce am gasit: Rusaliile sunt o straveche sarbatoare preluata de geto-daci din mitologia romana. La romani, Rosalia, ,,Sarbatoarea Trandafirilor” era o zi inchinata cultului mortilor, in care pentru sufletele celor disparuti se aduceau ofrande: alimente si trandafiri pentru a le imblanzi.

Se pare ca Rusaliile se sarbatoreau la inceputul verii, in aceiasi perioada cand crestinii sarbatoreau Pogararea Duhului Sfant. Presupun ca atunci cand multi din stramosii nostri s-au convertit la crestinizm, ei au inceput sa sarbatoreasca Pogorarea Duhului Sfant, dar cu timpul aceste doua sarbatori s-au contopit, pastrand ambele denumiri:atat Pogorarea Duhului Sfant, cat si denumirea de Rusalii. Probabil de aici se trag si unele obiceiuri nebiblice care insotesc sarbatoarea de Rusalii. Exista o serie de traditii, obiceiuri, legende si supersitii de Rusalii. In traditie se spune ca cei care nu tin sarbatoarea de Rusalii vor fi pedepsiti de Iele. Acestea le vor lua mintile sau ii vor schilodi. ,, Ielele”, sunt fapturi fabuloase, inzestrate cu puteri magice care salasluiesc in vazduh, munti, pesteri, paduri si pe malul apelor si cascadelor. Pe timpul noptii, in lumina lunii, se spune ca Ielele se scalda goale in izvoare, despletite si dezlantuite. Sunt temute mai ales dansurile Ielelor si din vremuri indepartate se cunoaste ca dansul lor este numit Hora Ielelor, ele adorand sa danseze desbracate in cerc, avand parul despletit, clopotei la glezne, dansul lor fiind unul magic, bogat in taine si simboluri de neinteles pentru muritori. Ielele nu fac rau celor ce care le evita, ele devin rele numai daca sunt provocate sau daca dansul lor este privit. Atunci se spune ca se razbuna pe ,,vinovat ” luandu-i mintile definitiv. Ele, pedepsesc si pe aceia care lucreaza in aceasta zi considerata a dansului lor, si nu o pretuiesc si sarbatoresc cum se cuvine. La sate in special se pastreaza traditia ca in aceasta zi sa se duca la biserica pentru sfintire crengi de tei si nuc, acestea simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, care s-a pogorat peste Sfintii Apostoli.

Aceste crengute se agata apoi la strasina caselor sau la icoane. Se spune ca acestea te vor apara de cele rele si in plus, se mai spune ca acestea ar capata puteri miraculoase pentru vindecarea celor care sufera de surzenie. Ramurile de tei folosite la Rusalii sunt pastrate peste vara pentru a putea fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinii. Preotii si satenii ies pe camp in ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinti apa si a stropi campul, crezandu-se ca, astfel, nu va bate grindina. In ziua de Rusalii exista si obiceiul numit ,,udatul nevestelor“. Conform traditiei se spune ca numai femeile care vor fi udate vor fi sanatoase tot anul si vor fi mai frumoase. Legat de Rusalii este si faimosul joc al Calusarilor, dans ritual care vine de la saritul peste foc pentru a scapa de iele, zanele rele. Dansul Calusarilor este cunoscut ca fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit Dansul Ielelor ce i-a luat mintile, acesta fiind singurul leac. Dansul Calusarilor este un dans pastrat din vechimi si care urmareste sa indeparteze vraja picurata peste cel sedus si sa puna pe fuga ielele. Acest Mit al Ielelor, Rusaliilor in timp s-a suprapus peste Sarbatoarea Crestina a Sfintelor Rusalii, iar din sarbatoarea pagana, a devenit sarbatoare crestina, pastrandu-se de atunci aceste obiceiuri, datini, superstitii si legende cu Iele.

Iubiti credinciosi,          

Sarbatoarea Cincizecimea sau Rusaliile cinsteste un fapt permanent, e binecuvantare in Biserica si in sufletele credinciosilor pana la sfarsitul veacurilor. Cand Duhul lui Dumnezeu a venit peste Apostoli, El n-a aparut ca un fapt unic si trecator, ci a inceput o epoca fara de sfarsit, a ramas in Biserica pana azi si va ramane pana la sfarsitul lumii, considerata ca ,,Trup tainic al lui Hristos”. Acest adevar ni-l arata Mantuitorul care a zis la Cina cea de Taina: ,,Ruga-voi pe Tatal Meu si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac” (Ioan 14; 16). Asadar, aceasta fagaduinta s-a implinit cand Duhul Sfant s-a pogorat in limbi de foc asupra Apostolilor si, dupa a lui Dumnezeu randuiala, a ramas in Biserica si lucreaza asupra vietii si asupra sufletelor noastre, ale crestinilor, spre a ne fi de ajutor la toate nevoile noastre sufletesti si trupesti. Dar cine ar putea cuprinde vreodata in cuvant toata inaltimea si adancimea, toata bogatia de daruri a Duhului Sfant, pe care le revarsa aceasta fantana, Biserica, in viata lumii, din acea binecuvantata zi cu ploaia de foc? Tot ce-am putea spune mai cuprinzator e ca nu exista un singur moment in viata omului, de la nastere si pana la mormant, care sa nu fie invaluit de tainele Duhului. Si chiar atunci cand ni s-ar parea ca toate s-au sfarsit, Mangaietorul deschide muribundului taina unei alte vieti, zarea vesniciei in care il asteapta Mirele ceresc, si-l face sa rosteasca plin de incredere: ,,Amin. Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22; 20). Fantana Darurilor Duhului Sfant este Biserica, cu aceeasi chemare, care de doua mii de ani mangaie, invioreaza, intareste si inalta pe oamenii singuratici si popoarele: ,,De inseteaza cineva, sa vina la mine si sa bea! Caci cine va bea din aceasta nu va inseta in veac, ci apa se va face in izvor de apa care curge spre viata vesnica” (Ioan 4; 14). Atarna de noi sa primim darurile Sfantului Duh, ele se impart dupa vrednicia fiecaruia dintre noi, dupa puterea credintei si a iubirii crestine ce salasluieste in noi, aratata prin faptele si viata noastra. Dupa dovada de biruinta asupra pacatului, prin o munca constienta si o lupta continua, pentru unii grea si anevoioasa, pentru altii placuta si dorita. Dar pentru toti aducatoare de roade. Iar roadele Duhului – ,,dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor” (Galatateni 5; 22) sunt comorile cele mai alese ale sufletului omenesc.

Comori care nu mor. ,,Pe care moliile si rugina nu le strica si hotii nu le fura, nici le sapa”, si care dau marturie vredniciei noastre. De astfel de daruri s-au invrednicit toti sfintii, toti mucenicii, toti marturisitorii si aparatorii crestinismului. Astfel de daruri au stralucit in intreaga infatisare a lor. Si le-a patruns toata fiinta si le-a indreptat intreaga vointa si lucrare spre a implini legea si voia lui Dumnezeu. De acest Duh trebuie sa ne lasam si noi calauziti pasii vietii noastre si sa ne rugam Lui zicand: ,,Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului carele pretutindenea esti si toate le implinesti. Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intre noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, Sufletele noastre”. Amin.

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

 

• Manastirea Blanoiu - Pogorarea Duhului Sfant
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Pogorarea Duhului Sfant, momentul zero al Bisericii
  Publicat in : Pogorarea Sfantului Duh
• Cuvant la Pogorarea Duhului Sfant
  Publicat in : Pogorarea Sfantului Duh