A scris Moise intreg Pentateuhul?

A scris Moise intreg Pentateuhul?

Abordarea istorico-critică a Scripturii este arătată cu degetul (dezaprobator) şi pentru că ar "distruge" sfinţenia textului biblic prin negarea autenticităţii. Bunăoară, se pretinde că nu Moise a scris Pentateuhul, ci alţii. Şi exemplele pot continua. Nici o carte biblică n-a rămas "întreagă". S-a vorbit de surse, redactări, versiuni diferite.

Într-adevăr, tradiţia iudaică şi creştină îi atribuie lui Moise Pentateuhul. Cel mai important pentru noi: Mântuitorul Însuşi îi atribuie lui Moise scrierea Legii (Marcu 1:44; 7:10; 10:3-4; Ioan 5:46; 7:19). Ar părea că promotorii criticii primesc prin aceasta o lovitură de graţie, că ar trebui să-şi adune instrumentele şi să plece acasă. Oare nu desconsideră istorico-criticii Noului Testament cuvintele Mântuitorului?

Să cercetăm puţin această problemă: a scris Moise întreg Pentateuhul?

Totuşi, în iudaism s-a precizat că nu toată legea e scrisă de Moise, cel puţin descrierea morţii lui Moise din Deuteronom 34 nu ar fi scrisă de acesta, ci de urmaşul său, Iosua (Talmudul babilonian, tratatul Baba Bathra 15a).

Ca ortodocşi plecăm de la convingerea că un profet poate vedea în viitor şi că există inspiraţie a cărţilor biblice. Totuşi, unele versete din Pentateuh sunt greu de atribuit lui Moise, chiar la o cercetare rapidă. De exemplu, în Numeri 12:3 se spune: "Moise era omul cel mai blând dintre toţi oamenii de pe pământ". Mai logic este ca acestea să fie scrise de un ucenic, un urmaş etc., nu de Moise însuşi, care ar părea altfel prea… lăudăros. Sau, pe linia tradiţiei talmudice, propria descriere a morţii şi mai ales a locaţiei mormântului nu pare deloc scrisă de Moise: "A murit Moise robul lui Dumnezeu acolo în pământul Moabului… şi a fost îngropat în vale... dar nimeni nu ştie mormântul lui nici până în ziua de astăzi. Şi au plâns fiii lui Israel pe Moise... De atunci nu s-a mai ridicat prooroc asemenea lui Moise..." (Deutenorom 34:5-10). Sincer, mi se pare macabru să se creadă că Moise a scris cu sânge rece cum va muri şi că mormântul nu i se cunoaşte nici până în ziua "de astăzi" (care "zi", din punctul de vedere al săracului profet?!).

Canon şi inspiraţie

Cum să rezolvăm deci problema? A scris Moise în întregime Pentateuhul aşa cum îl ştim astăzi sau nu? Cred că nervozitatea din jurul acestei probleme este produsă de faptul ca noi legăm oarecum autoritatea duhovnicească a Pentateuhului de faptul că Moise însuşi l-a scris şi nu altcineva. Deci condiţionăm canonicitatea cărţii de paternitatea directă, personalitatea profetului fiind garanţia canonicităţii cărţii.

În realitate, garantul suprem al canonicităţii unei cărţi biblice este Dumnezeu, Care lucrează permanent prin Duhul Sfânt în cadrul comunităţii. Dumnezeu este garantul, iar comunitatea (poporul lui Dumnezeu, Biserica) este păzitorul acestei comori.

Pentateuhul este deci inspirat chiar şi dacă Moise nu l-a scris în întregime (sau chiar deloc). O chestiune asemănătoare se petrece şi cu Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur. La finalul ei îl pomenim cu toţii pe Sf. Ioan, "a cărui Liturghie am săvârşit-o", totuşi se cunoaşte foarte bine că diferite părţi ale Liturghiei sunt apărute în secolele următoare. Deci una este autoritatea (Pentateuhul este atribuit lui Moise, după cum şi Liturghia Sfântului Ioan; aşa trebuie să înţelegem şi cuvintele Mântuitorului despre Moise ca autor), şi alta este paternitatea literară.

Voi discuta puţin "paternitatea" mozaică plecând de la un text arhicunoscut, Decalogul (cele 10 porunci). Moise a trăit pe la jumătatea sec. XIII î.Hr. (contemporan cu faraonul Ramses II, iar arheologic la sfârşitul Epocii Bronzului Recent). Textul biblic spune că el i-a condus pe israeliţi din Egipt în Canaan şi a primit tablele legii. Chiar în reprezentarea iconografică ortodoxă, Moise este închipuit primind de la Dumnezeu cele 10 porunci scrise pe table de piatră.

Diferite redactări

Profilul însă conturat din Decalog al omului căruia îi sunt adresate poruncile este diferit de situaţia unui fugar din Egipt. În Decalog se spune: "să nu doreşti casa aproapelui tău... nici sluga lui, nici slujnica lui" (Ieşire 20,17). Nu prea se potriveşte asta cu starea unor oameni care erau ei înşişi sclavi în Egipt şi care călătoreau prin pustiul Sinaiului. Dacă Moise le-ar fi rostit această poruncă, probabil s-ar fi uitat unii la alţii. Mai degrabă se potriveşte cu situaţia din Canaan, dar din perioada monarhiei (începând cu sec. XI-X î.Hr.), când păturile sociale erau formate. Cel căruia i se adresează Decalogul, în numele autorităţii lui Moise, pare mai degrabă israelitul liber, care avea însă în proprietate ogoare, vite şi slujitori.

Prezenţa unor redactări ulterioare ale textului se observă şi din faptul că în Facere 12:6 scrie că atunci când Avraam a venit la stejarul Mamvri "pe atunci trăiau în ţara aceasta Canaanenii". S-ar înţelege desigur că pe vremea când a fost scris textul, canaanenii nu mai erau majoritari în ţară. Faptul acesta s-a petrecut târziu, către sfârşitul perioadei monarhice, când populaţiile canaanite au fost în general asimilate (în nici un caz în perioada de început a monarhiei, adică sub David şi Solomon). Moise n-ar fi putut scrie această propoziţie, pentru că în timpul lui tocmai canaaneii erau locuitorii ţării. De altfel, în tabelul naţiunilor din Facere 10:2 apare menţionat Magog printre fiii lui Iafet. Cu certitudine vine din akkadiană (mat Gugi) şi înseamnă "ţara lui Gugu". Gugu acesta nu e altul decât regele Gyges din Lidia, contemporan cu Assurbanipal (deci sec. 7 î.Hr.), dar la distanţă de 600 de ani de Moise.

Prezenţa redactărilor se vede şi din faptul că legile cultice sunt descrise în forme diferite, care se înscriu de fapt evoluţiei de-a lungul unei perioade mai lungi de timp. De exemplu, în Ieşire 20,24 este descris un jertfelnic de preferat de pământ, care poate fi înălţat "în tot locul". Totuşi, în Deuteronom 12,5.11.13-14 se interzice ridicarea vreunui jertfelnic în alt loc afară de cel ales de Dumnezeu (adică de Ierusalim) (cf. v. 14 "numai în locul pe care-l va alege Domnul"). Această diferenţă este foarte importantă, pentru ca abia în 622 î.Hr. regele din Iuda, Iosia, iniţiază o reformă religioasă prin care interzice orice sanctuar din provincie, chiar dedicat lui Iahve. Doar Ierusalimul rămâne singurul templu admis. Aluzii la reforma lui Iosia se regăsesc şi în Pentateuh, însă doar în Deuteronom. Atenţie, suntem iarăşi la 600 de ani după Moise!

Sunt şi alte argumente pentru care vorbim de "redactări" referitor la Pentateuh. Astăzi, în exegeza modernă, încă nu există o părere unanimă despre formarea Pentateuhului, ci diferite ipoteze. Totuşi, un fapt e cert. Pentateuhul, aşa cum îl cunoaştem noi, reflectă tradiţii care se întind pe o perioadă lungă de timp. Miezul acestor tradiţii coboară în timp până la Moise, dar în forma actuală Pentateuhul s-a definitivat prin sec. 6-5 î.Hr. De exemplu, circumciderea devine semn distinctiv pentru israeliţi abia în sec. al VI-lea, în exilul babilonian, pentru că babilonienii nu se circumcideau. Ea nu putea fi "semn" pentru comunitatea israelită, aşa cum e descrisă în Facere 17:11, pentru că şi celelalte popoare din jurul Israelului o practicau (amoniţii, moabiţii, edomiţii etc.).

Paternitate şi autoritate

Oricum, n-aş face mare caz de problema autenticităţii mozaice a Pentateuhului. Mai degrabă propoziţii de genul "Moise n-a scris Pentateuhul" trebuie curăţate de orice nuanţă de senzaţional. Dacă cineva o consideră o problemă de "mântuire", poate rămâne la poziţia tradiţională. De fapt, ea nu trebuie să fie un argument pentru contestarea Scripturii. Este doar o chestiune tehnică, ce priveşte studiul Vechiului Testament, cu care trebuie să-şi bată capul cercetătorii biblişti.

Moise este de fapt nu autorul, ci autoritatea din spatele Pentateuhului. Legea îi este atribuită lui, pentru că Legea se bazează pe revelaţia divină pe care Moise a cunoscut-o pe Sinai. Mântuitorul n-a lăsat nimic scris, totuşi în Marcu 1:1 se vorbeşte de "Evanghelia lui Iisus Hristos". Pentateuhul e autoritate duhovnicească nu pentru că a fost scris de Moise, ci pentru că a fost inspirat de Dumnezeu.

Lect. Alexandru Mihăilă
Sursa:ziarullumina.ro

Pe aceeaşi temă

04 Septembrie 2018

Vizualizari: 1148

Voteaza:

A scris Moise intreg Pentateuhul? 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Experienta vietii cu Hristos
Experienta vietii cu Hristos Mărturisesc că nu m-am gândit să public o carte de teologie, cu atât mai puțin un volumde predici, cu toate că mi-aș fi dorit mult să o pot face. Întrebată fiind dacă am supărat-o cu ceva, buna mea mamă, Rozalia Flueraș, spunea că nu am supărat-o decât cu 62.00 Lei
Slujind lui Dumnezeu si semenilor
Slujind lui Dumnezeu si semenilor Libertatea cea mai adâncă este de a te lăsa mereu răpit în Hristos, pentru a petrece cu El în veșnicie. Numai în Biserică, ascultând și împlinind poruncile lui Dumnezeu și învățătura evanghelică, credinciosul se poate împărtăși de roadele jertfei lui Hris 49.00 Lei
Acatistier al Sfintilor Isihasti si Marturisitori
Acatistier al Sfintilor Isihasti si Marturisitori Preaslăvirea lui Dumnezeu și cinstirea Sfinților este o punte luminoasă între cele vremelnice și cele veșnice. Oferim rugătorilor creștini acest Acatistier, nădăjduind că ne va fi tuturor spre folos duhovnicesc, în străduința de a ne alipi de tot binele 34.00 Lei
Minunatele fapte si invataturi
Minunatele fapte si invataturi „Câştigaţi virtuţile opuse păcatelor. Tristeţea este călăul care ucide energia de care avem nevoie ca să primim în inimă pe Duhul Sfânt. Cel trist pierde rugăciunea şi este incapabil de nevoinţele duhovniceşti. În niciun caz şi indiferent de situaţie să 27.00 Lei
Sfaturi pentru familia crestina
Sfaturi pentru familia crestina Rugăciunea Stareților de la OptinaDoamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi aduce ziua de astăzi.Doamne, dă-mi să mă încredințez deplin voii tale celei sfinte.În fiecare clipă din ziua aceasta povățuiește-mă și ajută-mă în toate.Cele ce 29.00 Lei
Rugaciunea inimii
Rugaciunea inimii „Rugăciunea nu este o tehnică elaborată, nu este o formulă. Rugăciunea inimii este starea celui ce se află înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este atotprezent, însă eu nu sunt întotdeauna prezent înaintea Lui. Am nevoie de o tradiție vie, de un Părinte 34.00 Lei
Dialoguri la hotarul de taina
Dialoguri la hotarul de taina Cartea aceasta de dialoguri cu Părintele Valerian, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României de astăzi, este de o frumusețe rară prin arta cuvântului și adâncimea spiritului. Ea răspunde întrebărilor omului contemporan mai însetat de mântuire decât 38.00 Lei
Bucuria cea vesnica. Nasterea si Invierea Domnului
Bucuria cea vesnica. Nasterea si Invierea Domnului Părintele Ieromonah Valerian Pâslaru, Starețul Mănăstirii Sfântul Mucenic Filimon, unul dintre cei mai apreciați duhovnici contemporani, în cartea de față, în convorbirile sale cu teologul și scriitorul Florin Caragiu, ne vorbește despre renaștere și 32.00 Lei
Un graunte de iubire. Despre o viata traita cu sens
Un graunte de iubire. Despre o viata traita cu sens De atât avem nevoie pentru a trăi cu mai multă credință și a face bine celor de lângă noi. Într-o lume care pare să uite cât de prețioasă este viața, această carte este un mesager al speranței: împreună, putem să transformăm un grăunte de iubire într-un 55.00 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact