Acelea pe care le facem în Biserică nu au o durată doar de moment. Ne ating şi după aceea. Crezi că pleacă ceea ce ai luat. Cade sămânţa în sufletul tău şi apoi, după puţine ceasuri, puţine minute, puţine zile, puţine luni - ştie Domnul când incepe aceasta să lucreze înlăuntrul tău. Lucrează, te gândeşti la ea; te gândeşti şi problematizezi; aşa şi acum; spunem câteva lucruri marţi după-amiaza - şi în reluarea care este luni seara - şi le ascultă cineva şi zice, le-a ascultat, perfect. Da, dar ceea ce asculţi începe şi lucrează înlăun-trul tău. Şi mă impresionează ceea ce-mi spun unii oameni că: „Ceea ce am ascultat mi-am amintit într-un anumit moment". Este frumos să asculţi şi să uiţi. Şi este frumos ca ceea ce ai uitat să revină şi să ţi-o amintească înlăuntral tău. Cine? Dumnezeu însuşi! însuşi Duhul cel Preasfânt! Să te trezească şi să-ţi spună:
„Aminteşte-mi ceea ce ai ascultat cândva, la o predică, la o omilie. Ceva ce ai citit, ceva ce cândva credeai că nu te atinge, dar care în cele din urmă acum a venit ceasul potrivit să te atingă. Acum, când este nevoie să iasă la suprafaţă. Şi aceasta descoperă dinamica cuvintelor lui Hristos. Adevărul lucrurilor. Că este ceva adevărat. Adevărul este ceea ce nu se uită. Este ceea ce poate creierul tău îl uită, dar inima ta nu-l uită! Şi ti-l aminteşte.
Imi amintesc că odată mergeam la şcoala catehetică a bisericii, mai mic fiind; şi a venit un văr de-al meu de la ţară şi el nu auzise de şcoala catehetică; iar în acea după-amiază aveam întâlnire la biserică pentru şcoala catehetică. Şi zic: „Acum să-l iau împreună cu mine, sau să nu-l iau? El nu ştie lucruri dintr-acestea. Nu a învăţat". Mă ruşinam puţin să-i spun că merg la şcoala catehetică. L-am întrebat pe un cunoscut ce să fac. El mi-a zis:
- Ia-l cu tine, ia-l.
Zic eu:
- El nu este preocupat de astfel de lucruri. Nu cunoaşte şi nu ştiu dacă are să-i placă. Zice cunoscutul meu:
- Nu contează. Să vină şi să asculte două-trei lucruri. Vor intra în sufletul lui. Va merge" în satul său şi se poate să le uite. Dar acestea, când va trece timpul, vor lucra înlăuntrul său. Poate că după ani de zile să-ţi spună ceva [...], sau să nu-ţi spună, dar să-i ofere un răspuns înlăuntrul sufletului său şi să-şi amintească cu nostalgie această discuţie de seară pe care o facem noi; şi mai cu seamă această atmosferă pe care o va lua cu sine.
Nu sunt numai cuvintele; este atmosfera din preajma Bisericii care intră în sufletele noastre. Este ceea ce atinge sufletele noastre. Este harul lui Dumnezeu care nu ştii cum lucrează, nu ştii cum funcţionează, dar vezi rezultatul! Aşa cum se întâmplă atunci când mănânci o mâncare. Nu vezi tot procesul digestiei, cum se mistuie, cum se dezvoltă, cum se înnoiesc celulele, cum, cum, cum se produc toate aceste funcţiuni în organism. Dar ce vezi? Vezi că ai bună dispoziţie, vezi că rezişti şi trăieşti. Vezi că ceea ce asculţi, ceea ce mănânci îţi dă putere şi rezistenţă în viaţă. Şi poţi să mergi înainte. Iar aceasta dovedeşte faptul că nu au fost întâmplătoare cuvintele pe care le-ai ascultat; nu au fost cuvinte trecătoare; ci au fost cuvinte dumnezeieşti. Au ieşit dintr-o gură pământească, au ieşit dintr-un om păcătos - şi ca să spunem aşa cum grăia Părintele Iustin Popovici, „atotpăcătos". Suntem cu toţii foarte păcătoşi şi de multe ori chiar noi oamenii, care vorbim de lucruri sfinte şi dumnezeieşti. Putem şi noi să fim foarte păcătoşi - dacă ar fi să judec după mine însumi. Dar poate şi să nu fie chiar atât. Dar cu toate acestea, cuvintele care ies din astfel de buze păcătoase sunt dospite cu Dumnezeu, cu harul lui Dumnezeu, intră în inima ta cea bună, generoasă, bine intenţionată, în însetata ta inimă şi după aceea aduc rezultat. Aceasta este frumuseţea! Tu ai să faci minunea împreună cu aceste cuvinte sărace.
Spun unii:
- Părinte, ceea ce ai spus m-a făcut să mă problematizez, m-a atins. Mi-a zis cineva că: „De atunci de când am ascultat acel lucru pe care l-ai spus despre Sfânta Scriptură, doresc să-ţi mulţumesc". Zice: „Părinte, eu citesc Sfânta Scriptură. Am citit-o - zice el - şi mai de mult, dar nu am făcut-o într-o formă atât de riguroasă. Atunci -zice el - când ai vorbit despre acea temă, m-am problematizat oarecum mai mult; m-a atins şi citesc mai des Sfânta Scriptură". Ştii ceva? Aceasta se datorează sufetului tău generos, bine intenţionat şi însetat. Ai ascultat două-trei cuvintele, toate acestea au lucrat împreună cu harul lui Dumnezeu, au dospit în sufletul tău şi au adus acest rezultat frumos!
Este impresionant faptul cum se folosesc oamenii prin mijlocirea acestor cuvinte pe care le rostim la radioul Bisericii Pireului, pe toată durata zilei, pe toată durata nopţii. Este uimitor ceea ce se întâmplă! Tu, nu poţi înţelege aceasta. Se poate ca tu să nu mai asculţi această emisiune marţea viitoare, sau următoarea după aceasta, sau să nu o mai asculţi vreodată. Dar altul ar putea, întâmplător, să asculte. Acum, când cineva conduce maşina, deschide radioul şi ascultă. Se poate să asculte un cuvânt; se poate să asculte ceva, să se problematizeze. Astfel încât să ne închipuim că unii oameni ascultă şi seara. Şi sunt impresionaţi; şi îi ating cuvintele radioului Bisericii Pireului. Analizele care sunt făcute Evangheliei în alte emisiuni, laudele, psalmii, notele de călătorie în Sfântul Munte, la Ierusalim. Vocea domnului Kostas Ganotis, care atinge sufletul. Comentariile pe care el le face. Analizele pe care le face doamna Galateea Grigoriadou Sourelis, care dă atâta viaţă celor ce le grăieşte şi atinge sufletele oamenilor şi umple de viaţă casa care o ascultă, ceasul în care este ascultată. Şi mulţi alţi părinţi care vorbesc aici, sau simpli creştini, laici, theologi, filologi, oameni de ştiinţă. Aceste cuvinte ale lor ating sufletele aşa cum tu nu înţelegi.
Pr. Andreas Konanos
Fragment din cartea "Intareste-ti sufletul!", Editura Egumenita
Cumpara cartea "Intareste-ti sufletul!"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.