După cum menționează numeroase mărturii scrise aflate în biblioteca Sfintei Mari Mănăstiri Vatopedi, precum și un document din Thíra, datat 1830, în luna iunie a anului 1820 au fost trimise în Creta spre păstrare, în timpul epidemiei de ciumă, sfinte moaște și relicve, printre care se aflau și Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, o bucată din Cinstita Cruce și Capul Sfântului Andrei Cretanul. Toate acestea erau însoțite de către ieromonahii Neofit și Ambrozie, ierodiaconul Partenie și monahii Dionisie și Dorotei.
Din pricina măcelului la care s-au dedat turcii în acea perioadă, cei doi ieromonahi, împreună cu monahul Dionisie au fost omorâți, iar ierodiaconul Partenie, împreună cu monahul Dorotei, în încercarea de a salva sfintele relicve, s-au refugiat la Consulatul Englez. Însă, chiar și acolo, nimeni nu le garanta siguranța. Așadar, Cinstitul Brâu, împreună cu celelalte relicve au fost așezate într-un depozit al consulatului, împreună cu celelalte lucruri de mare preț ale creștinilor, iar la adăpostul nopții, pe un geam al clădirii consulatului, au fost coborâte în portul din Iraklio, unde le aștepta un vapor pregătit ca să le ducă la Sfântul Munte.
În perioada aceea, chiar și personalul diplomatic, împreună cu consulul englez, amenințați de turcii dezlănțuiți, au fost nevoiți să părăsească consulatul și să plece în Europa temându-se pentru viața lor.
Corabia pe care se afla și consulul englez Dominic Santantonio, împreună cu familia sa, și unde se aflau și sfintele relicve, din pricina vântului potrivnic, dar și a flotei turcești care îl urmărea, a fost nevoit să acosteze în portul Thira al insulei Santorini la începutul anului 1821, unde a și rămas pentru o perioadă. Din micul golf ,,Athiniós” din insulă, consulul a urcat pe insulă până la Firá, păstrând ascunse, fără să știe cineva – nici măcar monahii vatopedinii – sfintele moaște. În mod paradoxal, însă, acolo a întâlnit foarte mulți refugiați din Creta, pe care familia sa îi cunoștea foarte bine.
Din pricina operațiunilor militare prilejuite de Revoluția Grecească, consulul a hotărât să rămână pentru o perioadă în insulă, unde a fost primit foarte bine de clericii romano-catolici de pe insulă, el însuși ajutând în toată această perioadă ca medic chirurg acolo unde era nevoie.
Timp de zece ani, consulul a ținut sfintele relicve ascunse, fără ca cineva să știe unde se află, el intenționând ca mai târziu să le ducă în Europa și să le vândă. Însă nu a trecut foarte mult timp până ce refugiații cretani de pe insulă au descoperit ,,secretul” consulului, adică faptul că la el se afla Cinstitul Brâu, împreună cu celelalte sfinte moaște. Atunci când această veste a ajuns la Vatopedi, conducerea mănăstirii i-a trimis pe monahii Dionisie și Ștefan, care aveau cu ei documentul oficial care atesta proprietatea asupra relicvelor. Cei doi l-au informat despre toate acestea pe episcopul de Santorini, Zaharia. Îndată, acel vrednic episcop, însoțit de către diaconul său Serafim Kaíris și de către comisarul de poliție Antonios Sigalás, s-a prezentat la casa consulului englez pe care l-a rugat să-i predea sfintele relicve. Consulul, însă, nu voia să facă acest lucru pentru că, după cum relatează documentul, ,,era presat de către soția sa, Stefania”. Atunci, comisarul de poliție i-a strâns pe toți creștinii ortodocși, cler și credincioși, în fața casei consulului din Thirá, cu prapuri și lumânări aprinse, în timp ce clopotele bisericilor băteau. Din pricina acestor manifestări, consulul Dominic s-a temut de poporul ortodox ce se strânsese și a rămas în fața casei lui în noaptea de 9 spre zece octombrie 1830, și, după ce i-a lăsat pentru puțin timp singuri pe vizitatorii săi, a ieșit din mijlocul lor și a plecat.
După ce s-a întors, a înștiințat pe toată lumea că a mers la mănăstirea ,,francilor” (catolicilor) și a luat de acolo racla cu sfintele relicve. Apoi a pregătit 20 de sfeșnice de ceară, și, după ce a tămâiat toată casa, pe toți cei prezenți și pe cei doi părinți de la Vatoped – care ajunseseră între timp în Santorini – lăcrimând, cu mare solemnitate a luat cinstitele moaște, le-a ridicat în sus și le-a înmânat episcopului Zaharia care, ,,plecându-și genunchii” s-a închinat cu mare evlavie și nemărginită bucurie.
Născătoarea de Dumnezeu a mai făcut o minune cu robii săi!
După slujba agheasmei, episcopul a luat racla de aur în care se afla Cinstitul Brâu, iar ceilalți doi monahi celelalte două sfinte moaște, și așa, cu mare alai, însoțiți de cler și credincioși, au ajuns la biserica mitropolitană din Firá, unde s-a oficiat o slujbă de mulțumire către Dumnezeu. Nu doar ortodocșii, ci și francii (catolicii) au venit cu mic cu mare să se închine sfintelor moaște. Mulți dintre cei care aveau suferințe s-au vindecat iar cei care aveau demoni strigau că fug de puterea Cinstitului Brâu.
În zilele următoare, părinții vatopedini au purtat sfintele relicve prin multe sate din insulă spre sfințirea și binecuvântarea locuitorilor, iar poporul credincios, ,,precum roiul de albine” se aduna să se închine Brâului făcător de minuni al Maicii Domnului, care ,,răspândea mireasmă binecuvântată”, după cum se menționează amănunțit în documente.
Când s-au împlinit trei luni din ziua când Cinstitul Brâu a fost găsit, monahii, însoțiți de mulți locuitori din Thirá, care au adus daruri ale credincioșilor – printre care și un calendar aurit pe care se găsea inscripția ,,THIRA” – au ajuns cu sfintele relicve la Mănăstirea Vatoped, acolo unde, părinții au făcut ,,luminată priveghere” în ziua aceea.
De asemenea, au rânduit ca sărbătoarea aflării și arătării Cinstitului Brâu să se facă în fiecare an la 10 octombrie, în cinstea și în amintirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, lucru care se întâmplă până astăzi.
Mathéos E. Mindrinós,
Slujbă de cântare pentru pomenirea aflării Cinstitului Brâu al Născătoarei de Dumnezeu
-
Biserica Braul Maicii Domnului
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Braul Maicii Domnului si capul Sfantului Ioan Valahul, aduse din Grecia la Constanta
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.