Ajutorul Maicii Domnului in trecutul Bisericii

Ajutorul Maicii Domnului in trecutul Bisericii Mareste imaginea.

Pe Muntele Eleonului vieţuia un mare nevoitor, un zăvorât. Diavolul lucra cu putere asupra minţii lui prin gânduri de desfrânare. Stareţul, pier- zându-şi răbdarea, a spus: „Când dară ai să mă laşi în pace? Pleacă măcar acum, la bătrâneţe!" Atunci diavolul, în chip văzut, a stat înaintea lui şi i-a cerut să se jure că nu va grăi nimănui cele ce-i va spune. Bătrânul s-a învoit cu una ca aceasta. „Incetează să te mai închini icoanei Preasfântei Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul cel veşnic, Domnul Iisus Hristos, şi eu voi pleca de la tine" - i-a spus apoi diavoIul. „Lasă-mă să mă gândesc" - a răspuns pustnicul. Ziua următoare, stareţul i-a povestit toate acestea avvei Teodor Eliotul care trăia în mănăstirea Faran. Avva i-a răspuns pustnicului că nu este păcat mai pierzător şi mai mare decât lepădarea de a te închina Domnului nostru Iisus Hristos şi Maicii Sale, şi l-a liniştiţi pe el spunându-i că nu există păcat care să nu fie iertat de Domnul.

Zăvorâtul nu s-a lepădat din a se închina Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, ci a continuat să se roage ei. Diavolul i s-a arătat îndată acestuia şi l-a mustrat pentru încălcarea jurământului, însă a auzit drept răspuns: „Ştiu că m-am jurat şi mi-am călcat jurământul, dar pe tine nu te ascult. Tu vei fi cel osândit ca sfătuitor rău şi ca pricinuitor al călcării jurământului."

***
Unei văduve, turcii i-au luat copiii mici şi i-au aruncat în temniţă. Nefericita mamă, vărsând mulţime de lacrimi, cu rugăciune a cerut ajutor apărătoarei noastre Maica lui Dumnezeu. Intr-o zi, copiilor li s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în chipul mamei lor şi i-a scos din temniţă. Ea i-a dus într-o mănăstire din Napoli şi le-a spus: „Izbândiţi, copii, în nevoinţele vieţii celei duhovniceşti şi rămas bun!" Şi, binecuvântându-i, s-a făcut nevăzută. Egumenul mănăstirii, văzând deasupra copiilor acoperământul Maicii Domnului, a poruncit unuia dintre bătrâni să-i înveţe Sfânta Scriptură şi rânduielile vieţii monahiceşti. După o vreme, tinerii au fost tunşi în monahism. Pe atunci, mama lor s-a hotărât să lase lumea şi în taină, sub conducerea Proniei dumnezeieşti, să se retragă la Napoli, la o mănăstire de maici. Mama şi copiii nu ştiau însă unii de alţii. Intr-o zi, fiind praznicul bisericii mănăstirii părinţilor, împreună cu cei sosiţi aici a venit şi mama lor (acum purtând numele de Evdochia).

După Liturghie, unul dintre fraţi s-a întâmplat să-l numească pe celălalt frate cu numele său de mirean. Evdochia, fără să vrea, a oftat amintindu-şi de fiul său şi a îndrăznit să se uite le ei. Inima sa a început să-i bată cu putere, apro- piindu-se de călugări. I-a strigat după numele lor. Copiii, cunoscând că e mama lor, i-au căzut la piept, vărsând lacrimi de recunoştinţă din ochii lor. Mama a ascultat cele povestite de copii despre eliberarea lor şi a înţeles atunci grija cea mare arătată în nefericirile noastre de către ocrotitoarea cea cerească.

***
In vremea împărăţiei lui Iustin, trăia un evreu în Constantinopol ce avea un fiu pe care l-a dat să înveţe carte la şcoala Sfintei Sofia. Intr-o zi, păzitorul vaselor celor sfinte i-a chemat pe copii să guste din pâinea sfinţită, iar copilul evreului a luat împreună cu ceilalţi. Când tatăl său, care era sticlar, a aflat aceasta, s-a înfuriat ca o fiară şi l-a aruncat pe fiul său în cuptorul aprins la care lucra. Iar mama băiatului, alergând la cuptor, şi-a luat fiul nevătămat. Băiatul i-a povestit atunci mamei că o oarecare Femeie îmbrăcată în porfiră a venit şi a stins vâlvătaia, spunându-i: „Nu te teme, copile!" Mama a venit la patriarh şi a cerut botezul. Patriarhul a dus-o pe ea înaintea împăratului. împăratul l-a chemat atunci pe tată şi a căutat să-l înduplece şi pe el să se boteze în credinţa creştinească. Insă, nereuşind să tacă aceasta, l-a dat la cazne pentru ucidere de fiu. Soţia şi copilul au fost botezaţi de către patriarh, aceasta s-a făcut slăvitoare a lui Dumnezeu in Biserică, iar băiatul a devenit citeţ.

***
In vara anului 1395, în timpul invaziei lui Tamerlan în Rusia, marele cneaz Vasilie Dimitrievici a adunat oştire la Kolomna şi a poruncit să fie adusă din Vladimir icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Intreaga Moscovă a întâmpinat icoana şi cu lacrimi s-a rugat ocrotitoarei pentru ajutor. In acel timp, Tamerlan dormea în cortul său. în vis, a văzut un munte înalt, iar din munte coborau către el sfinţi cu toiege de aur. Deasupra lor, în văzduh, în măreţie nespusă şi în raze strălucitoare stătea Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria întru slavă. Mulţime de îngeri o înconjurau pe ea, iar în mâinile lor aveau săbii de foc. lamei lan, înfricoşându-se de vis, a chemat pe înţelepţi şi pe bătrâni, „lată, o Fecioară este ocrotitoarea ruşilor, Maica Dumnezeului creştinilor. Puterea ei e de neînfrânt." Tamerlan şi-a întors atunci oştirea sa. „Şi a fugit Tamerlan, spune cronicarul, gonit de puterea Preasfintei Fecioare."

***
In timpul domniei lui Feodor Ioanovici din Rusia, s-a întâmplat ca regele Suediei să năvălească în Novgo- rod şi hanul Crimeei cu fratele său sa vină asupra Moscovei. Mare parte a oştirii ruseşti a venit în acea vreme către Novgorod, iar împotriva tătarilor din Crimeea aproape că nu lupta nimeni. Ţarul Feodor Ioanovici a intrat atunci în catedrala Buneivestiri, a luat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu numită „de la Don" şi a înconjurat Kremlinul cu procesiune împreună cu ostaşii săi.

Rugăciunea binecredinciosului ţar a fost ascultată. Noaptea, el a primit vestire de la împărăteasa cerurilor că prin puterea Fiului său, a lui Dumnezeu, vrăjmaşul va fi biruit.
Intr-o dimineaţă, tătarii au năvălit asupra ruşilor. Şi, ieşind la război, hanul a fost cuprins de mare frică şi pe neaşteptate a fost izgonit de nevăzuta putere a lui Dumnezeu. Peste oarecare vreme, din nou a venit asupra Moscovei şi iarăşi dreapta Fiului lui Dumnezeu, la rugăciunile către Maica Sa, l-a biruit. Drept mulţumire, împărătesei cerurilor, în locul unde s-a aflai icoana ei, a fost înălţată o biserică şi întemeiată o mănăstire de călugări.

***
In anul 1170, cneazul Andrei de Suzcîal a strâns mare oştire şi l-a trimis la Novgorod pe fiul său Roman. Cu el s-au unit alţi şaptezeci de prinţi. Cu mare putere au început să vină ei supra Novgorodului. Nevăzând de nicăieri ajutor, întreaga nădejde şi-a pus atunci cetatea în Domnul Iisus Hristos şi în Preacinstita Lui Maică. Arhiepiscopul Ioan s-a rugat înaintea chipului Mântuitorului şi a auzit în acel ceas glas: „Mergi în biserica de pe strada Sfântului llie. Ia de acolo icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi aşaz-o pe ea pe zidurile cetăţii împotriva vrăjmaşilor, şi vei vedea mântuirea ei." Dimineaţa, arhiereul a spus aceasta poporului şi, stând în biserică, a căzut înaintea icoanei Maicii Domnului. In timpul rugăciunii, icoana singură s-a mutat de la locui său şi cu toţii s-au umplut de umilinţă, strigând: „Doamne, miluieşte!" Icoana, coborâtă de pe perete, a fost aşezată în locul arătat. Ostaşii, văzând-o pe aceasta, au tras cu mii de săgeţi. Insă, în toată această vreme, o, minune! - dintr-odată icoana s-a întors cu faţa către oraş şi în ochii Maicii Domnului s-au arătat lacrimi. S-a mâniat Domnul pe potrivnicii cetăţii şi întunericul a acoperit oştirea vrăjmaşă, iar ostaşii îngroziţi au început să se secere unul pe altul. Astfel, Novgorodul a fost salvat.

***
In vara anului 1675, hanul tătarilor a venit la mănăstirea Poceaev şi a cuprins-o pe ea cu oştire vreme de trei zile şi de trei nopţi, îngrozind-o cu surparea din temelii. Vieţuitorii din mănăstire s-au rugat atunci fierbinte Maicii Domnului şi au căzut la racla Fericitului Iov. Pe 23 iulie, fraţii au început să cânte acatistul, şi doar ce au început cântarea primului condac, „Alesule Voievod", când deasupra bisericii s-au arătat însăşi Preacinstita Născătoare de Dumnezeu, îngeri cereşti cu săbiile scoase din teacă şi preacuviosul Iov, care se ruga Maicii Domnului. Tătarilor li s-a părut că văd o nălucire şi au început să tragă cu arcurile, însă săgeţile lor se întorceau înapoi rănindu-i pe cei care le slobozea u din arcuri. Războinicii, plini de groază, au început să se ucidă între ei. Astfel au lăsat ei până la urmă armele şi au scăpat prin fugă.

***
Odată, în miez de noapte, preacuviosul Serghie îşi săvârşea pravila de chilie şi înaintea icoanei Maicii Domnului citea acatistul, după cum îi era obiceiul de fiecare zi. Sfârşindu-şi rugăciunea, s-a aşezat şi, dintr-odată, întru sfântul lui suflet a simţit apropierea unei puteri cereşti, l-a spus atunci ucenicului său: „Fii cu ochii în patru, copile, căci vom avea acum o minunată cercetare!" Abia ce a spus aceasta, că auzit glas: „Soseşte Preacurata!" îndată stareţul s-a grăbit să iasă; a strălucit în jurul lui lumină mai mare decât cea a soarelui şi a văzut-o pe Preasfânta Fecioară alături de Sfantul Apostol Petru şi de Sfântul loan Evanghelistul. Preacuviosul Serghie a căzut atunci cu faţa la pământ, însă preabuna Maică l-a atins cu mâna sa şi l-a încurajat cu cuvintele: „Nu te teme, alesule al meu! Am venit să te cercetez pe tine. Am ascultat rugăciunea ta pentru ucenicii tăi. Nu te scârbi mai mult de durerea din mănăstirea ta. De acum, în ea va fi belşug dintru de toate... Eu voi fi mereu în acest loc şi întotdeauna îl voi acoperi pe el." Şi, spunând aceasta, s-a făcut nevăzută.

***
Pustnicul Teofan de la Soloveţ a văzut într-o vedenie o Femeie strălucind nespus, cu doi oameni cu făclii în jurul său, încurajându-l pe el să nu se teamă de năvălirile demonilor. O altă vedenie s-a arătat atunci, în care o hoardă de demoni îl îngrozeau cu pieirea pe pustnic. Diavolii au început însă să strige: „Vai nouă, Ocrotitoarea lui a venit acum; dacă nu ar fi fost ea, de mult am fi făcut să piară acest monah!" Spunând aceasta, s-au făcut nevăzuţi. Această vedenie l-a mângâiat pe stareţ întru nădejdea lui de ajutor din partea Maicii Domnului. Astfel, în fiecare zi el făcea o sută de închinăciuni, pomenind-o pe Născătoarea de Dumnezeu la rugăciune.

Intr-o zi, preacuviosul Eleazar îşi săvârşea în chilia sa, după cum îi era obiceiul, scurta Rugăciune a lui lisus şi făcea închinăciuni. Apoi, s-a ridicat să facă rugăciunea către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, spunând: „Preasfântă Doamnă, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!" Pe neaşteptate s-a arătat atunci înaintea lui Preasfânta Născătoare de Dumnezeu întru strălucire de slavă cerească, având trei stele pline de lumină: una pe cap şi două pe umeri. împărăteasa cerurilor a spus: „Eleazar, nu conteni să mă chemi pe mine în rugăciunile tale, şi eu te voi ajuta până la ieşirea sufletului tău!"

Fragment din cartea "Despre ajutorul Maicii Domnului", Editura de suflet

Cumpara cartea "Despre ajutorul Maicii Domnului"

Pe aceeaşi temă

09 Ianuarie 2019

Vizualizari: 60

Voteaza:

Ajutorul Maicii Domnului in trecutul Bisericii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE