Iata câteva exemple clasice de gândire negativă şi câteva modalităţi de a le contracara, pozitivându-le.
1. Să facem dintr-un punct slab un punct forte.
Negativ: «Doamne, cât aş dori să nu fiu obligat să merg diseară la întâlnirea aceasta! Niciodată nu ştiu ce să le spun unor persoane necunoscute.»
Pozitiv: «Abia aştept să merg la întâlnirea de diseară şi să fac cunoştinţă cu oameni interesanţi. Imi place să întâlnesc persoane necunoscute şi sunt foarte bun ascultător. Oamenilor le face plăcere să-mi vorbească.»
2. Să nu ne complăcem în postura de victimă.
Negativ: «Mă supără/mă îngrijorează că şeful meu nu mi-a spus încă dacă îmi măreşte sau nu salariul.»
Pozitiv: «[...] I-am lăsat şefului meu suficient timp de gândire, aşa că pot să mă duc la el plin de încredere şi să-l întreb chiar astăzi ce a hotărât.»
Negativ: «Am impresia că sunt luat drept fraier. Femeia de serviciu nu-mi spală niciodată geamurile.»
Pozitiv: «Femeia de serviciu îşi face treaba bine, cu excepţia spălatului geamurilor. Pot să-i atrag atenţia asupra acestui lucru într-un mod amical, dar foarte clar.» [...]
3. Să avem grijă de noi înşine. [...]
Negativ: «Sunt complet frântă de oboseală, dar nu mă pot odihni pentru că mai am de spălat vasele.»
Pozitiv: «Doar nu sunt la stăpân. Eu hotărăsc când spăl vasele. Acum sunt obosită, aşa că prima pe lista de priorităţi este odihna.» [...]
4. Propria noastră imagine.
Negativ: «Mă gândesc cu groază la prezentarea pe care trebuie, s-o susţin săptămâna viitoare. Toţi vor fi cu ochii pe mine şi n-o să mai ştiu nici cum mă cheamă.»
Pozitiv: «Mi-am pregătit foarte bine prezentarea. Ştiu ce vreau să spun şi de-abia aştept să împărtăşesc şi celorlalţi ideile mele. Oamenii sunt interesaţi de ceea ce am să le spun.» (Bineînţeles, trebuie într-adevăr să te pregăteşti. Dacă nu ţi-ai «făcut lecţiile», gândirea pozitivă nu îţi poate aduce pe tavă succesul prezentării.)"
Legat de ultimul exemplu, autoarea citată explică, aplicat la acest caz, cum funcţionează subconştientul:
„Gândeşte-te la succes cât poţi mai mult. începe chiar din momentul când afli că vei lua cuvântul. Astfel, în subconştient ţi se va imprima o imagine pozitivă, care se va reactiva automat în ziua când te vei îndrepta spre microfon. Aceste tehnici dau rezultate, pentru că subconştientul nu are capacitatea de a face distincţia dintre un lucru pe care l-ai trăit în realitate şi unul doar imaginat. Subconştientul înregistrează orice este depozitat în «arhiva» sa. Astfel, dacă îţi umpli mintea cu imagini de calm şi succes, este ca şi cum deja ai fi ţinut, cu calm, un speech care s-a bucurat de succes. Dacă ai asociat ideea de a «ţine un speech» cu o stare de linişte şi de perfect autocontrol, această asociaţie de imagini s-a imprimat ca atare şi, în ziua luării de cuvânt, subconştientul «dă drumul la bandă», ajutându-te să vorbeşti cu uşurinţă şi să obţii succesul pe care l-ai anticipat, iar sistemul tău nervos intră în jocul dictat de imaginaţie, rămânând relaxat.
Gândirea pozitivă te introduce într-o stare [asemănătoare cu cea] în care te afli atunci când îţi faci rugăciunile. Te rogi să ieşi din situaţiile dificile, implori o rezolvare pozitivă, gândindu-te în acelaşi timp la momentul când vei răsufla uşurat pentru că totul s-a terminat cu bine. [...] O rugăciune nu îl transformă pe Dumnezeu, ci îl transformă pe omul care se roagă."
Sunt totuşi multe persoane care se opun conceptelor de „gândire pozitivă" şi de „psihologie a optimismului", considerând o astfel de atitudine „nerealistă".
Opunându-se acestei concepţii, apreciata psihoterapeută Susan Jeffers le răspundea studenţilor de la seminariile sale de psihologie, întrebându-i la rândul ei de ce consideră că gândirea negativă ar fi mai realistă - iar aceia nu izbuteau să ofere un răspuns coerent. Adăuga Jeffers:
„Există o presupunere automată conform căreia gândirea negativă ar fi realistă, iar cea pozitivă nerealistă. Insă, dacă o cercetăm cu atenţie, această presupunere este nebunie curată. Studiile au estimat că peste 90% din lucrurile pentru care ne îngrijorăm nu se întâmplă niciodată.
Aceasta înseamnă că grijile noastre negative au o şansă mai mică de 10% să fie corecte. Dacă este aşa, oare nu este mai realist să gândeşti pozitiv decât negativ?"
Un pionier al literaturii motivaţionale, Orison Swett Marden (1848-1924], sfătuia, cu mai mult de un veac în urmă:
„Nu gândi şi nu spune decât ceea ce vrei să fie realitate. Persoanele care mereu se plâng, care mereu spun, pretutindeni şi de prisos, că sunt ostenite, istovite, că sunt nenorocite, că n-au noroc, că o soartă rea le urmăreşte şi că aşa vor rămâne întotdeauna, că au muncit mult încercând zadarnic să ajungă la un rezultat, nu-şi dau seama că îşi grevează în minte aceste întunecate tablouri, tot mai adânc, şi astfel ele se vor realiza cu siguranţă. [...] Gândind la ele, le dai putere asupra ta."
In acelaşi context, reputatul psiholog Martin Seligman împărtăşea rezultatele studiilor întinse pe durata a două decenii ale echipei sale de cercetare, cu privire la optimism versus pesimism:
„Spre deosebire de pesimişti, optimiştii au puterea de a considera că piedicile pot fi depăşite, că sunt specifice unei probleme izolate, că rezultă din circumstanţe temporare. [...] După cum am descoperit în ultimii douăzeci de ani, pesimiştii sunt de până la opt ori mai predispuşi depresiilor atunci când li se întâmplă ceva rău; au rezultate mai slabe la şcoală, în diverse sporturi şi când duc la îndeplinire alte sarcini, în ciuda talentelor pe care le au; starea lor de sănătate este mai proastă şi trăiesc mai puţin; au relaţii interpersonale mai şubrede."
Este limpede, aşadar, că a fi optimist aduce beneficii de care pesimiştii nu au parte. Insă în privinţa diverselor metode propuse de psihologi, se cuvine aici o nuanţare - repetăm ceea ce am arătat şi într-un capitol anterior: metode precum cea în care ne imaginăm că vom ţine o prezentare de succes, sau altele care apelează la formarea unor imagini mentale se cuvin utilizate cu grijă, cu discernământ, pentru a nu exacerba imaginaţia, numită de Sfinţii Părinţi „puntea demonilor", şi să cădem în vreo înşelare. Pe de altă parte, prea adesea folosim imaginaţia din belşug pentru a ne închipui în detalii ce rezultate catastrofale vor întâmpina încercările noastre - şi, după cum spunea Emile Coue, „de fiecare dată când există un conflict între imaginaţie şi voinţă, imaginaţia iese întotdeauna învingătoare şi, în acest caz, nu facem ce vrem, ci tocmai contrariul."
De ce atunci, până când ne înfrânăm cu totul imaginaţia, să nu o redirecţionăm dinspre acele închipuiri dezastruoase spre unele constructive, iar apoi să ne umplem mintea, în locul tuturor acestora, cu lumina rugăciunii fără gânduri, fără imaginaţie, ci doar cu inima arzând de iubirea pentru Hristos şi de dorul după împărăţia Lui?
conf. dr. Andrei Dragulinescu
Fragment din cartea "Cum biruim cele 8 pacate de moarte", Editura Agaton
Cumpara cartea "Cum biruim cele 8 pacate de moarte"
-
Sa lepadam cat mai repede gandurile rele
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.